Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, infiintata in 2005, a fost vreme indelungata un organ de specialitate ale carui atributii nu erau cunoscute si nici accesibile opiniei publice. Institutia a capatat notorietate odata cu tunurile imobiliare date de anumite grupuri de interese care au reusit sa primeasca despagubiri de ordinul miliardelor de lei pentru terenuri pe care nu le-au detinut niciodata, dar pentru care au reusit sa obtina drepturile litigioase. S-a ajuns in situatia in care ANRP sa fie vazuta ca Autoritatea care activa in beneficiul unor oameni bine pusi, care obtineau despagubiri intr-un timp record si in detrimentul altora care asteptau de ani de zile ca dosarul lor sa fie preluat si sa primeasca despagubirile cuvenite pentru imobilele pe care le detinusera inainte de a fi confiscate. ANRP a devenit si mai cunoscuta odata cu dezvaluirea actiunii formulate de ginerele ex-presedintelui Traian Basescu, Radu Pricop, care a reusit sa declare moarta proprietara de drept a terenului Bratienilor, desi aceasta era in viata, dar si cu dosarul fostei sefe DIICOT, Alina Bica. S-a cautat inca de atunci un tap ispasitor pentru aceste nereguli si, dupa cum va vom prezenta in cele ce urmeaza, a fost scos vinovat pentru ce se intampla intr-o institutie scapata de sub orice forma de control un om care a picat la momentul nepotrivit intr-o functie cu ghinion. Este vorba despre presedintele demisionar al ANRP George Baesu (foto), obligat de Inalta Curte sa plateasca 20% din salariul brut pe economie, pe zi de intarziere, catre cetatenii care au atacat in instanta ca nu le-au fost acordate despagubiri pentru imobilele confiscate.

Penalizat pentru respectarea legii

Concret, Completul format din judecatorii supremi Emanuel Albu, Iuliana Riciu si Carmen Ilie a admis in 20 noiembrie 2014 prin decizia nr. 4433 din dosarul nr.15266/3/2013 recursul formulat de Rotaru Stefan impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti si a dispus ca ex-presedintelui ANRP George Baesu sa i se aplice o amenda de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de intarziere, incepand cu data de 21.06.2013 si pana la data de 23.04.2014, pe motiv ca nu a pus in executare o hotarare in care s-a decis emiterea unei decizii reprezentand titlul de despagubire urmare a evaluarii efectuate pentru imobilul pe care reclamantul il detinea in strada Argintului din Bucuresti.

Ce sa vedeti insa! Motivul nepunerii in executare a hotararilor instantelor de catre ANRP prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (CNSD) are la baza o Ordonanta a Guvernului din 2012 prin care a fost suspendata emiterea titlurilor de despagubire in cazul hotararilor judecatoresti definitive.

Dupa cum veti vedea, ICCJ a intors decizia CAB afirmand ca instanta de fond a aplicat in speta anumite articole din Legea nr.165/2013, mai exact art. 33. La citirea sentintei se poate insa constata ca instanta de fond nu face nicio referire la acest articol.

Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca ANRP a respectat prevederile legale si a pus in practica procedura de despagubire de indata ce a fost posibil

Inceputa la Curtea de Apel Bucuresti, actiunea reclamantului Stefan Rotaru a fost respinsa pe motiv ca nu se poate imputa ANRP prin presedintele George Baesu si nici CCSD ca se fac vinovate de neexecutarea deciziei de obligare a emiterii titlului de despagubire, de refuz nejustificat de a emite acest titlu, de abuz de drept, de rea credinta sau de o alta forma de vinovatie, intrucat acestea au respectat dispozitiile OUG nr.4/2012 care impunea acest lucru.

Trebuie precizat, in dosarul lui Stefan Rotaru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a efectuat o parte din atributiile stabilite in sarcina sa de lege si ulterior de instanta de judecata, desemnand evaluator autorizat si efectuand raportul de evaluare pentru imobilul din strada Argintului, fara a emite insa titlul de despagubire. Motivul neemiterii titlului de despagubire si-a gasit explicatia in prevederile Legii nr. 117 din 4 iulie 2012 pentru aprobarea OUG nr.4/2012 privind unele masuri pentru consolidarea cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei, care au fost modificate astfel: “La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despagubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despagubiri, prevazute de titlul VII – Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv – din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Judecatoarea Andreea Vasile de la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal – a tinut cont in sentinta civila nr.2920 din dosarul nr.15266/3/2013 de faptul ca CCSD a respectat si prevederile Legii nr.165/2013 si a solutionat cu prioritate dosarele de despagubire, care sunt impartite in trei categorii, respectiv:

-dosare de despagubire in care instantele judecatoresti au dispus prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile obligarea CCSD la emiterea titlurilor de despagubire, stabilind cuantumul despagubirilor ce vor fi acordate

-dosare de despagubire aprobate de CCSD, dar in care nu au fost emise titluri de despagubire

-dosare de despagubire in care instantele judecatoresti au dispus prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile obligarea CCSD la emiterea titlurilor de despagubire fara stabilirea cuantumului acestora (aceasta fiind si situatia reclamantului).

Aceasta precizare este facuta in conditiile in care, pana in momentul de fata, conform ANRP, instantele au pronuntat 700 de hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care CCSD a fost obligata la solutionarea dosarelor de despagubiri. Pentru punerea in executare a hotararilor, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a luat masura ordonarii cronologice a hotararilor ramase definitive si irevocabile ce stabilesc in sarcina CCSD obligatia de a face.

Astfel, instanta de fond a retinut ca CCSD “a finalizat procedura de solutionare a dosarelor din prima categorie mentionata, in momentul de fata fiind in derulare procedura de solutionare a dosarelor din celelalte doua categorii”, astfel ca nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat din partea ANRP de despagubire a reclamantului Rotaru Stefan.

ICCJ a intors hotararea CAB

Asa cum era de asteptat, hotararea a fost atacata cu recurs de Rotaru Stefan, care a continuat sa solicite ca George Baesu sa plateasca o amenda constand in 20% din salariul brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu 18.06.2012 si pana la executarea efectiva a Sentintei din 2012 in care se dispune emiterea titlului de despagubire pentru imobilul situat in Bucuresti, strada Argintului. Cauza a ajuns pe masa judecatorilor Emanuel Albu, Iuliana Riciu si Carmen Ilie de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa aici lucrurile s-au schimbat 180 de grade.

Aici, cei trei judecatori supremi au aratat ca instanta de fond, in speta CAB, “a ignorat faptul ca printr-o hotarare judecatoresca anterioara s-a statuat cu putere de lucru judecat ca reclamantului nu ii sunt aplicabile prevederile OUG nr. 4/2012” si ca, atentie!, “neexecutarea de buna voie in termenul prevazut sau in termenul legal de cel mult 30 de zile reprezinta o manifestare de rea vointa din partea autoritatii publice obligate, legiuitorul instituind o prezumtie de vinovatie impotriva autoritatii care nu a pus in executare hotararea de buna voie”.

De departe, cel mai interesant aspect din motivarea hotararii prin care a fost intoarsa sentinta CAB este, din punctul nostru de vedere, faptul ca judecatorii Emanuel Albu, Iuliana Riciu si Carmen Ilie au facut trimitere la un pasaj din motivarea instantei de fond care nu exista in motivarea sentintei.

Mai exact, ICCJ specifica la fila 6 paragraful 6 din Decizia nr. 4433/20.11.2014 ca instanta de fond ar fi facut referire la aplicabilitatea in speta a anumitor articole din Legea nr. 165/2013, mai exact a art. 33 din aceasta lege. In realitate, in cuprinsul Sentintei civile nr.2920/02.10.2013 instanta de fond nu face absolut nicio referire la acest articol 33, invocand chiar ca ANRP ar fi invocat in apararea sa aplicabilitatea art. 33, lucru care dupa cum se poate vedea din continutul sentintei, nu exista.

Iata ce specifica ICCJ:

“Referirea instantei de fond, precum si a autoritatii intimate la termenele reglementate la art.33 din Legea nr.165/2013 este lipsita de temei, dispozitiile si termenele respective fiind aplicabile exclusiv solutionarii cererilor formulate potrivit Legii nr.10/2001 inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a acestei legi.

A admite ca autoritatea intimata avea latitudinea sa execute o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila in termenele la care se refera art. 33 din Legea nr.165/2013 echivaleaza cu inlaturarea efectelor unor hotarari judecatoresti si cu acceptarea faptului ca accesul la Justitie al recurentului a fost unul iluzoriu si ineficient.

Astfel fiind, instanta de recurs reafirma ca dupa data de 15 mai 2013, cand a expirat perioada de suspendare stabilita prin OUG nr.4/2013 dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt pe deplin aplicabile, autoritatea publica obligata fiind datoare ca, in termen de cel mult 30 de zile, sa execute hotararea judecatoareasca in sensul stabilit de instanta suprema, lucru pe care nu l-a facut decat la data de 24.04.2014, cand a emis decizia de compensare nr.1126/2014 care se afla depusa la dosar. Pe cale de consecinta, devin aplicabile si prevederile art.24 alin.(2) din Legea nr.544/2004, potrivit carora 'in cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere', in cauza recurentul-reclamant necerand penalitati.

In concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul este intemeiat, urmand ca sentinta atacata sa fie clasata, iar actiunea reclamantului sa fie admisa, in sensul ca se va aplica amenda de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de intarziere, incepand cu data de 21.06.2013 si pana la data de 23.04.2014”.

*Cititi aici Sentinta civila nr.2920/02.10.2013 a CAB

*Cititi aici Decizia nr.4433/20.11.2014 a ICCJ