Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat luni, 19 mai 2025, o dezlegare de drept care inaspreste conditiile de condamnare pentru cei care comit agresiuni sexuale impotriva minorilor.

Concret, ICCJ a stabilit ca fapta de la art. 219/1 din Codul penal se considera agresiune sexuala impotriva unui minor chiar daca ea nu a fost comisa cu scopul obtinerii unei satisfactii sexuale. Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata din oficiu pentru pronuntarea acestei hotarari prealabile la 4 decembrie 2024 de catre judecatorii Doinita-Luminita Nitu (foto stanga) si Mihai-Paul Cozma (foto dreapta) de la Curtea de Apel Bucuresti.

Hotararea prealabila a fost data intr-un dosar in care o femeie a fost trimisa in judecata pentru ca in toamna anului 2022 si-ar fi agresat sexual propria fiica in varsta de 3 ani si jumatate, filmand intreaga actiune. (Nu intram in detalii, intrucat sunt de-a dreptul sordide, dar ele pot fi citite in incheierea CAB de sesizare a ICCJ, anexata la finalul articolului).

Initial, la 16 iulie 2024, judecatoarea Diana-Nicoleta Costea de la Judecatoria Sectorului 4 (promovata intre timp la Tribunalul Bucuresti) a achitat-o pe inculpata in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedura penala: „fapta nu este prevazuta de legea penala”. In esenta, magistrata a apreciat ca „prin aceasta conduita inadecvata inculpata nu a urmarit satisfactie sexuala, neputand fi caracterizata ca reprezentand acte de agresiune sexuala in sensul legii penale”.

CAB a intuit solutia ICCJ

Lumea Justitiei prezinta atat minuta dezlegarii de drept si pe cea prin care JS4 a dat achitare in prima instanta, cat si punctul de vedere exprimat de catre judecatorii Doinita Nitu si Mihai Cozma de la Curtea de Apel Bucuresti. Desi se fereste sa se antepronunte si prezinta in balanta ambele opinii posibile, completul CAB argumenteaza mult mai detaliat opinia potrivit careia nu este necesar ca faptuitorul sa fi urmarit satisfactia sexuala pentru ca fapta sa fie agresiune sexuala. Adica exact ceea ce avea sa spuna Inalta Curte in hotararea prealabila de luni.

Iata minuta HP nr. 189/2025 din dosarul nr. 77/1/2025:

„Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca in cazul infractiunii de agresiune sexuala savarsita asupra unui minor, prevazuta de dispozitiile art. 219/1 alin. (1), (1/2) si (3) lit. a) si b) din Codul penal, pentru intrunirea elementelor de tipicitate a faptei este necesara si conditia privind urmarirea scopului obtinerii unei satisfactii sexuale?'

si stabileste ca:

In cazul infractiunii de agresiune sexuala savarsita asupra unui minor, prevazuta de art. 219/1 alin. (1), alin. (1/2) si alin. (3) lit. a) si b) din Codul penal, pentru intrunirea elementelor de tipicitate ale infractiunii nu este necesara si indeplinirea conditiei privind urmarirea scopului obtinerii unei satisfactii sexuale.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala. Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 mai 2025”.

Redam minuta sentintei JS4 nr. 1935/2024 din cauza nr. 33237/4/2023:

„In baza art. 396 alin. (1) si (5) Cod procedura penala raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai Cod procedura penala raportat la art. 219/1, alin. (1), alin (1/2), alin. (3) lit. a) si b), C.pen., cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen. si art. 41 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., achita pe inculpata Duduianu Maria Victoria (fosta POPESCU), pentru savarsirea infractiunii de agresiune sexuala in forma continuata (2 acte materiale din datele de 9.11.2022 si 22.11.2022, persoana vatamata DEV), intrucat faptele nu sunt prevazute de legea penala.

In baza art. 399 alin. (1) Cod procedura penala raportat la art. 242 alin. (1) Cod procedura penala, revoca masura controlului judiciar dispusa incheierea din data de 29.09.2023 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, definitiva la 5.10.2023 prin incheierea nr. 864/5.10.2023 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, fata de inculpata Duduianu Maria Victoria (fosta POPESCU).

Ia act ca inculpata, in prezenta cauza, a fost retinuta pentru o perioada de 24 de ore, incepand cu data de 27.07.2023 ora 17.40, pana la data de 28.07.2023 ora 17.40, si ulterior arestata preventiv in intervalul 10.08.2023-5.10.2023.

In baza art. 397 alin. (1) Cod procedura penala raportat la art. 25 alin. (5) Cod procedura penala, lasa nesolutionata actiunea civila exercitata din oficiu de procuror pentru persoana vatamata minora DEV, avand ca obiect obligarea inculpatei la plata sume de 10.000 euro reprezentand daune morale. In baza art. 397 alin. (5) Cod procedura penala, mentine masurile asiguratorii luate prin incheierea din data de 28.03.2024 asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatei Duduianu Maria Victoria (fosta POPESCU), in vederea repararii pagubei, pana la concurenta sumei de 10.000 de euro. In baza art. 275 alin. (3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. In baza art. 275 alin. (6) C. pr. pen., cheltuielile judiciare constand in onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana vatamata, in cuantum de 1.020 lei, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Bucuresti si raman in sarcina statului. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitie prin mijlocirea grefei instantei, astazi, 16.07.2024”.

Prezentam punctul de vedere al CAB (sublinierile apartin instantei):

„Curtea constata ca motivele de apel invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 4 Bucuresti vizeaza tocmai aspectul legat de imprejurarea daca art. 219 ind.1 Cod penal, atunci cand face referire la notiunea de act de natura sexuala, impune ca prin intermediul acestuia sa se urmareasca obtinerea unei satisfactii sexuale, respectiv in ce masura pentru retinerea tipicitatii infractiunii de agresiune sexuala asupra unui minor este necesara si indeplinirea conditiei privind urmarirea scopului obtinerii unei satisfactii sexuale.

Ca atare, pentru a preintampina o eventuala antepronuntare in privinta apelului formulat, Curtea va prezenta argumentele esentiale care fundamenteaza cele doua opinii conturate pe acest aspect:

Opinia potrivit careia in raport de modul in care legiuitorul a reglementat infractiunea de agresiune sexuala (actul de natura sexuala, altul decat cele prevazute la art. 218 C.pen., cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de aceasta stare), nu este necesar ca, in toate cazurile, pentru existenta acestei fapte, agresorul sa fi urmarit in mod expres obtinerea unei satisfactii sexuale.

Astfel, incriminarea infractiunii de agresiune sexuala are ca scop sanctionarea penala a actelor de natura sexuala diferite de cele specifice infractiunii de viol prevazuta de art. 218 Cod penal, savarsite insa in aceleasi modalitati constrangere, punerea victimei in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitand de aceasta stare.

Raportat insa la modul in care legiuitorul a definit actele de executare ale infractiunii de agresiune sexuala fara a realiza o enumerare limitativa a acestora cum s-a procedat in cazul infractiunii de viol - una din problemele practice des intalnite in cauzele avand ca obiect infractiunea de agresiune sexuala a fost cea a calificarii actiunilor faptuitorului ca reprezentand acte de natura sexuala in sensul art. 219 Cod penal.

Astfel, exista acte a caror natura sexuala rezulta din chiar specificul lor (de ex., actele realizate cu organele sexuale sau asupra organelor sexuale), caz in care, atata timp cat sunt realizate prin constrangere, punerea victimei in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitand de aceasta stare, conditiile elementului material al infractiunii vor fi indeplinite, iar raspunderea penala a faptuitorului nu va fi inlaturata decat in situatiile in care lipseste forma de vinovatie prevazuta de lege ori este incidenta una din cauzele justificative sau de neimputabilitate.

Desi in mod obisnuit aceste acte sunt realizate pentru ca autorul lor sa obtina, intr-o forma sau alta, o satisfactie ori excitatie sexuala, infractiunea de agresiune sexuala trebuie retinuta inclusiv in cazul in care actiunile faptuitorului nu urmaresc aceasta finalitate, ci alte scopuri injuste, cum ar fi, de exemplu, pedepsirea sau umilirea victimei, producerea de suferinte etc., deoarece in caz contrar s-ar ajunge la situatia nedorita in care incalcari grave ale libertatii si integritatii sexuale sa nu fie considerate agresiuni sexuale deoarece scopul urmarit de agresor nu a fost cel de a obtine satisfactia ori excitatia sexuala.

De altfel, chiar legiuitorul a avut in vedere una din situatiile in care actele de agresiune sexuala nu urmaresc obtinerea satisfactiei ori excitatiei sexuale, ci alt scop, la momentul cand a incriminat ca varianta agravata a infractiunii savarsirea acesteia in scopul producerii de materiale pornografice (art. 219 alin. 2 lit. d C.pen.).

In acelasi timp insa, in practica sunt intalnite frecvent situatii in care actiunile faptuitorului au un caracter echivoc, nereprezentand per se acte de natura sexuala – de ex., atingeri in zona coapsei, a feselor ori a abdomenului victimei, incercarea de a o saruta ori de a-i ridica bluza etc. caz in care, pentru a stabili daca acestea se circumscriu in concret elementului material al infractiunii de agresiune sexuala, este necesara o analiza mai ampla, care presupune identificarea scopului urmarit de autor prin intermediul lor.

Astfel, in practica judiciara s-a decis in mod constant ca atingerea in zona fesiera a unor persoane de sex feminin necunoscute faptuitorului reprezinta acte de natura sexuala in sensul art. 219 C.pen., deoarece prin realizarea lor s-a urmarit obtinerea satisfactiei ori excitatiei sexuale. Existenta scopului mentionat a fost stabilita pe baza circumstantelor concrete in care actele respective au fost savarsite fara nici o justificare obiectiva, in conditiile in care autorul si persoana vatamata fie nu se cunosteau, fie intrasera in contact in cadrul unor activitati care excludeau astfel de gesturi (de ex., victima se urcase in taxiul condus de inculpat), uneori dupa lasarea intunericului sau prin surprindere etc.

Tocmai aceasta este si situatia avuta in vedere si de instanta constitutionala prin pronuntarea deciziilor nr. 420/2017 si 92/2023, in cuprinsul carora s-a retinut ca prin expresia 'act de natura sexuala', utilizata in cadrul art. 219 C.pen., legiuitorul a avut in vedere 'orice act prin care se tinde la obtinerea excitatiei sexuale ori a satisfactiei sexuale prin alte procedee decat actiunea de penetrare', aceasta din urma fiind specifica violului.

Se poate observa de altfel ca, in cuprinsul deciziei nr. 92/2023, Curtea a precizat ca 'prin natura ei, incriminarea (art. 219 C.pen., n.n.) nu permite o enumerare exhaustiva a actelor de natura sexuala ce intra in sfera sa de aplicare, astfel ca, prin forta lucrurilor, interpretarea depinde de practica, fiind realizata de organele judiciare' si ca 'in ceea ce priveste continutul concret al sintagmei criticate, acesta urmeaza a fi stabilit, in fiecare caz in parte, de catre organele judiciare, in functie de circumstantele fiecarei cauze penale, in activitatea de aplicare a legii'.

In concluzie, in aceasta opinie s-a apreciat ca pentru existenta infractiunii de agresiune sexuala in varianta-tip nu trebuie dovedita in mod necesar imprejurarea ca prin savarsirea actiunii incriminate faptuitorul a urmarit obtinerea unei satisfactii ori excitatii sexuale, dar stabilirea acestui scop este necesara pentru retinerea infractiunii de agresiune sexuala in cazul unor actiuni ale faptuitorului care pot avea o semnificatie diferita in functie de finalitatea urmarita de acesta.

Intr-o alta opinie se apreciaza ca in raport de considerentele deciziei nr. 92/2023 a Curtii Constitutionale referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 alin. 1 si 2 din Codul penal (publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 15 iunie 2023), in cuprinsul careia (paragraful nr. 29) s-a retinut, conform jurisprudentei anterioare a instantei constitutionale, ca prin expresia 'act de natura sexuala', utilizata in cadrul art. 219 C.pen., legiuitorul a avut in vedere orice act prin care se tinde la obtinerea excitatiei sexuale ori a satisfactiei sexuale prin alte procedee decat actiunea de penetrare', aceasta din urma fiind specifica infractiunii de viol, prev. de art. 218 Cod penal, si in cazul infractiunii de agresiune sexuala, pentru intrunirea elementelor de tipicitate a faptei, este necesara si indeplinirea conditiei privind urmarirea scopului obtinerii unei satisfactii sexuale”.

* Cititi aici intreaga incheiere prin care CAB a sesizat ICCJ