O tragedie cumplita. Un caz super-mediatizat, in care in urma cu doi ani – in data de 19 august 2023, orele 05.20 – doi tineri frumosi, cu tot viitorul inainte, au trecut in lumea de apoi, iar alti trei au fost grav raniti, spulberati de masina condusa cu mare viteza de tanarul de 20 ani Vlad Pascu. Nu consumase alcool, dar la testul antidrog, in probele biologice recoltate de la Vlad Pascu s-au gasit urme de droguri. A fost arestat, iar de 2 ani se afla in arest preventiv. Vlad Pascu a recunoscut toate acuzatiile si isi regreta fapta. Instanta de fond – judecatoarea Carmen-Claudia Berevoescu de la Judecatoria Mangalia – l-a condamnat, in 31 ianuarie 2025, la 10 ani de inchisoare (maximum posibil) pentru ucidere din culpa, consum de substante interzise si fuga de la locul accidentului. S-a judecat si apelul, iar judecatoarele Antoneta Ardeleanu si Stefania Pirlogea de la Curtea de Apel Constanta au ramas in pronuntare pentru data de 18 august 2025.

Apararea a pledat in apel pentru o pedeapsa mai mica, invocand culpa comuna retinuta de expertii din dosar, care au concluzionat ca accidentul putea fi evitat daca victimele ar fi circulat conform prevederilor art. 72 alin. (1) din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, in sensul ca in locurile in care drumurile nu au trotuare, pietonii sunt obligati sa circule pe partea stanga a drumului, in directia lor de mers, adica pe sensul in care masinile le vin din fata, pentru a le vedea si a se feri la nevoie. In mod surprinzator, instanta a respins concluziile expertilor. Nenorocirea e ca intre localitatile turistice Vama Veche si 2 Mai, atat de populate in perioada verii – ca in atatea si atatea alte localitati traversate de drumuri nationale –, nu exista trotuare, pietonii fiind supusi unor riscuri uriase, pentru ca sunt nevoiti sa circule pe marginea carosabilului, situatie de care autoritatilor pare sa nu le pese.

Cazul Vlad Pascu a revoltat natiunea, mai ales dupa ce in mass media au aparut filmulete in care acesta se lauda cu drogurile si forta lui financiara. S-a iscat un val urias de ura impotriva nu doar a lui Vlad Pascu, ci si a mamei si a tatalui acestuia. Din pacate, astfel de tragedii se intampla ciclic si nimeni in societate nu dezbate suficient si nu ia masuri impotriva consumului de droguri. Traficantii nu sunt prinsi mai niciodata, iar cand un consumator este prins ca a comis o tragedie, este executat judiciar cu maxima severitate pentru ca Justitia sa arate ca functioneaza, desi tocmai din cauza inactiunii si a ineficientei ei consumul de droguri creste de la an la an.

Cum ajung tinerii cu viitorul in fata, cu o situatie materiala foarte buna sa-si distruga viitorul din cauza ca sunt nesupravegheati si cad prada consumului de droguri am incercat sa aflam chiar de la parintii lui Vlad Pascu. Iar mama acestuia – Miruna Pascu (foto 1) – a acceptat sa vorbeasca pentru prima data in public la emisiunea “Dezbateri cu Razvan Savaliuc”, ale carei stenograma si inregistrare le puteti urmari in continuare. Ascultati-o ca sa intelegeti ca multi alti tineri pot ajunge oricand in asemenea situatii daca nu sunt atent supravegheati!

Ascultati-l, de asemenea pe maestrul Florin Durgheu, din Baroul Bucuresti (foto 2), care a secondat-o in emisiune pe Miruna Pascu, despre implicatiile judiciare necunoscute din acest caz!

Inainte de a se arunca cu pietre in cei vinovati – in imensul val de ura creat de acest caz –, credem ca in societatea romaneasca ar trebui sa se dezbata serios si sa se ia masuri impotriva fenomenului consumului de droguri, care a atins cote alarmante, care distruge tot mai multi tineri, fenomen in fata caruia autoritatile par inexistente. Ascultati ce spune Miruna Pascu si incercati fiecare, prin educatie si implicare, sa preveniti ca tragedii de genul celei de la Vama Veche – 2 Mai sa se mai intample! Pentru ca, din nefericire, regretele sunt tardive.

Prezentam principalele pasaje din interviu:

„Razvan Savaliuc: Dezbatem un caz care a fost super-mediatizat in Romania – poate cel mai imediatizat caz care a ajuns pe masa justitiei. Este vorba de nefericitul accident care s-a intamplat in luna august 2023 intre Vama Veche si 2 Mai, in care au murit doi tineri. Este vorba de accidentul comis de tanarul de 20 de ani Vlad Pascu, care a fost condamnat deja in prima instanta la 10 ani de inchisoare. Dosarul s-a judecat si in faza de apel si a ramas in pronuntare. Un dosar controversat din punctul de vedere al apararii... Eu cred ca in cazul acesta nu e important atat ce s-a intamplat... Cazul s-a judecat. Raspunderea si vinovatia sunt stabilite. Adica nu se poate pune problema ca Vlad Pascu nu este vinovat de accidentul respectiv. Vreau insa sa abordam acest caz din prisma societatii. Adica ce s-ar fi putut face ca sa se evite acest accident, de ce s-a ajuns ca un tanar talentat de 20 de ani, care avea viitorul inainte si o situatie materiala foarte buna, sa ajunga intr-o asemenea nenorocire – o nenorocire care s-a rasfrant si asupra altor tineri, care, din pacate, nu mai sunt pe lumea aceasta. Si societatea este important sa invete, alte familii trebuie sa invete ca aceste lucruri sa fie evitate pe viitor, daca se poate...

Avocat Florin Durgheu: As dori sa fac, inainte de a trece la orice dezbatere, o precizare. Ai spus anterior faptul ca nu vorbim de vinovatie, ca vinovatia e stabilita si Vlad Pascu este vinovat. Partial adevarat, pentru ca Vlad Pascu are un grad de vinovatie; doar ca acel grad de vinovatie sub nicio forma nu este atat de mare, atat de fabulos precum l-a retinut instanta de fond, aplicandu-i, la toate infractiunile, pedepsele maxime prevazute, in conditiile in care a mers pe procedura abreviata, procedura simplificata. Vlad Pascu a recunoscut din primul moment ca este vinovat si a regretat profund savarsirea faptelor. Doar ca de aici si pana la a se constata, cum a constatat in mod eronat instanta de fond, faptul ca Vlad Pascu este singurul vinovat de savarsirea acelui accident...

Razvan Savaliuc: O sa dezvoltam, dar incerc sa mai precizez, pentru ca probabil multa lume va fi intrigata de tema acestei emisiuni. Trebuie sa spunem ca au curs rauri de cerneala peste acest caz si familia Pascu nu a iesit niciodata sa-si spuna si ea punctul de vedere. Vreau sa precizez din capul locului, pentru cei care ar fi tentati sa arunce cu pietre: aceasta emisiune nu este aranjata, nu este platita. Reprezinta doar dorinta mamei lui Vlad Pascu de a iesi si a spune si pozitia ei, ca mama. Doamna Miruna Pascu, in ochii opiniei publice, fiul dumneavoastra a fost prezentat ca un 'monstru'. Dar cine este Vlad Pascu, vazut de mama care i-a dat viata si l-a crescut pana la 20 de ani si mai departe?

Miruna Pascu: Va multumesc foarte mult pentru oportunitatea pe care mi-ati dat-o de a prezenta punctul de vedere. Da, este adevarat ca este singura pozitie publica pe care mi-o asum in aceasta emisiune. Restul discutiilor care au fost in spatiul media sunt pur si simplu scoase din context sau nu sunt asumate de mine. Eu n-am spus nimic cu privire la aceste lucruri. Tocmai pentru faptul ca si tacerea mea, am constatat, ca a fost privita ca o insolenta. Pe de alta parte, in aceasta emisiune nu-mi doresc in niciun fel sa ma victimizez pe mine sau sa il victimizez pe Vlad sau sa cautionez sau sa aduc in discutie anumite probe din dosar, care sunt strict de competenta instantei de judecata. Eu tot ceea ce vreau sa fac este, asa cum ati spus dumneavoastra, cu aceasta eticheta de 'monstru'. Daca am porni de la ceea ce inseamna un 'monstru', in primul rand este complet injust sa-i fie atribuita unui tanar de 20 de ani - la data cand a fost incarcerat, eticheta de 'monstru', pentru ca el este, pana la urma, un copil care a avut sau are o dependenta, dar in momentul de fata el nu mai ia nimic. Deci n-a luat oricum de la inceput: nici in puscarie, nici in IGP (n.r. in arest). Deci a avut o dependenta fata de anumite substante. Iar eticheta de 'monstru', in cazul asta, s-ar putea pune mai degraba cuiva care comite un act de terorism, cum a fost actul de la Utoya sau alte acte de terorism care sunt in scoli, cu atacuri armate asupra copiilor. Deci nu a fost un act deliberat, n-a fost o arma pusa, desi acea masina evident ca a avut niste probleme. Adica stiti ca s-a vehiculat in spatiul public ca n-a avut asigurare, dar n-a fost o arma pur si simplu pusa in mana unui copil, ca el sa traga cu ea. A fost un caz total nefericit, cu niste consecinte catastrofale pentru doua familii. Si faptul ca eu n-am comentat aceste lucruri provine tocmai din aceasta... Si va rog sa ma intelegeti: chiar este o retragere. Nu ai cum sa comentezi lucrurile astea. Adica nu am cum sa dovedesc empatia. Nu ca n-o simt, dar n-am cum s-o dovedesc. Si oamenii respectivi sunt absolut constienta de faptul ca intotdeauna eu sunt o persoana care, moral, in fata lor sunt vinovata inaintea fiului meu. Chiar acesta este adevarul... Vlad este, inainte de toate, copilul meu. Si inainte de orice alte lucruri, eu pot sa-i gasesc niste circumstante pe care ceilalti nici nu le vor intelege si care, poate, in fata instantei de judecata nici nu au valoare. Dar, inainte de orice, eu nu-l pot vedea pe Vlad decat ca pe copilul meu. Daca ne raportam la cei 20 de ani ai lui Vlad, am putea sa-i impartim, asa cum se si impart la tineri, de obicei, in trei etape. Respectiv este copilaria, pana in varsta de 7-8-9-10 ani, cand copilul este cumva in mod exclusiv al mamei si este perioada care mie mi-a fost foarte draga si este perioada in care am facut foarte multe lucruri impreuna si l-am invatat sa se valorizeze. Pentru ca Vlad a fost un copil care in primul rand s-a nascut cu niste tare. El s-a nascut cu agenezie renala, pe care eu am aflat-o in ultimul trimestru de sarcina. Si atunci toata atentia mea si toata dedicarea a fost pentru a-i asigura-o... Si oamenii care au copiii cu niste probleme de sanatate cronice... Ca, evident, n-o sa-i creasca niciodata un rinichi. Stiu foarte bine ce inseamna sa ai atentie si dedicare catre un astfel de caz: de la dieta, regim de somn... A suferit si un accident cu bicicleta la 13 ani. La varsta de trei ani, a facut si astm, pe baza unei viroze, unei bronsiolite foarte puternice... Eu nu-l exonerez. Vreau sa spun doar ca atentia mea a fost concentrata pe el si n-a fost un copil pana in varsta de 10 ani care sa nu beneficieze de atentia unei familii. Din nefericire, la varsta de 10 ani eu am divortat. A fost un divort care a avut multe episoade urate si de violenta. A fost un divort care s-a finalizat in instanta in doi ani de zile, cu martori, un circ intreg la care multe dintre ele copilul a asistat. Asta este o trauma si el nu s-a putut desprinde niciodata de aceasta. Cred ca atunci a suferit foarte mult, pentru ca daca ne ferim ne referim la adictia la droguri, la modul general, sunt niste triggeri. Primul este, evident, o apetenta a lui fata de senzational, pe care o au, in general, spiritele ludice si pe care probabil ca i-a cultivat-o si tatal lui. Sau nu ca i-a cultivat-o, a gasit-o in acel mod in care se manifesta lucrurile astea.

Razvan Savaliuc: Dar el a vazut droguri in casa, de facea acele filmulete? De unde apetitul asta sa se expuna?

Miruna Pascu: Categoric de la anturaj.

Razvan Savaliuc: Dar nu l-ati supravegheat in perioada adolescentei, care este critica?

Miruna Pascu: Intre 10 si 14 ani, dupa divort, el a stat la mine, cu perioade in care statea si la tatal lui. Custodia a fost a mea. Dupa care el a plecat la tatal lui si a stat acolo de la 14 ani. S-a mutat in mod definitiv. Si daca aminteati de acele accidente de biciclete, trebuie sa amintesc si de faptul ca in perioada aceasta, care a fost hotaratoare de a sta la mine sau la taica-su, a inceput sa faca downhill, care este un sport cu bicicletele, dar a inceput sa si construiasca singur bicicletele. Am adus doua fotografii... Este un copil care isi construia singur, la varsta de 12 ani, biciclete pentru concursuri, ceea ce nu este un lucru putin de facut din punct de vedere al complexitatii executiei in sine si al faptului ca exista o pasiune si exista un lucru care il tinea cumva departe de realitatea asta.

Razvan Savaliuc: Ce s-a intamplat in in formarea lui cumva?

Miruna Pascu: A fost lasat singur...

Razvan Savaliuc: Tatal a avut un rol negativ asupra lui?

Miruna Pascu: Sigur. La 14 ani, el s-a mutat la taica-su si a fost varsta la care a intrat la liceu, s-a mutat de la mine si, in opinia mea, aparitia in familia tatalui a unui noi copil a dus cumva atentia de la Vlad, de la urmarirea lui in ceea ce priveste activitatea scolara si restul. Adica nu a mai fost focusata aceeasi atentie. Si atunci copilul pur si simplu si a gasit o gramada de subterfugii, printre care si minciuni, un anturaj complet nepotrivit si, in mod evident, nesupravegheat...

Razvan Savaliuc: Daca vorbim de raspunderea morala, credeti ca o vinovatie o are si familia dumneavoastra, si tatal lui?

Miruna Pascu: Eu, una, ma simt vinovata, pentru ca desi m-am mutat, desi am facut un apartament, desi statea impreuna cu fratele lui, desi m-am oferit sa-l ajut cu tot ce inseamna perioada scolara si tot, n-am reusit sa-i ofer sentimentul de acasa...

Razvan Savaliuc: Si totusi, ceva in formarea lui s-a petrecut, a scapat de sub control si s-a ajuns la aceasta nenorocire.

Miruna Pascu: Este vorba de validare. Copiii totdeauna isi cauta validare in mediu si in familie. In masura in care el s-a mutat la taica-su, el n-a mai invatat si atunci validarea care nu-ti mai vine din educatie iti vine de la mediu, de la anturaj. Iar anturajul a fost devastator.

Razvan Savaliuc: Si in momentul cand ati aflat ca s-a atins de substante interzise, ce discutii ati avut cu el?

Miruna Pascu: Primul lucru pe care am incercat sa-l fac: l-am dus la o clinica, cea mai buna din Bucuresti, care m-au si ajutat oarecum dupa aceea, in care a inceput sa faca sedinte de consiliere. El a avut perioade dupa aceea, destul de scurte, de la varsta de 18 ani la aproape 20, in care el nici n-a stat la mine. Am facut lucrul asta, dupa care am incercat sa-l mobilizez in directia in care sa gasim, intr-adevar, o modalitate. Am incercat sa gasesc in Romania o clinica unde sa-l duc. Am fost la una pe la Buzau, am mai vorbit cu cineva pe la Suceava. Locurile sunt foarte putine.... Vlad n-a fost o adictie dintr-aceasta. El avea perioade cand anturajul il capta cu totul, devenea un prizonier al anturajului, si avea momente cand isi dadea seama de realitate si atunci prima parte venea la mine, statea o saptamana sau doua, dar fara sa existe discrepante mari in care eu sa-mi fi putut da seama pana la varsta de 18 ani.

Razvan Savaliuc: Credeti ca l-au afectat si banii pe care i-ati pus la dispozitie, mai ales din partea tatalui, care i-a cumparat masini puternice?

Miruna Pascu: El n-a avut nicio masina. Vlad nu are nimic pe numele lui. Masinile toate au fost ale tatalui... Eu nu pot sa ma pronunt la ce s-a intamplat acolo. Eu n-am carnet, ca sa intelegeti, ca mi s-au pus in carca o gramada de lucruri. Eu n-am carnet, n-am avut niciodata. Ma deplasez in Bucuresti cu bicicleta. Nu sunt o automobilista in niciun fel. Sunt chiar o persoana care, probabil, neavand nici carnet, am o oarecare reticenta si fata de viteza si fata de condusul excesiv.

Razvan Savaliuc: In seara cand s-a intamplat accidentul, v-a spus? Consumase substante interzise?

Miruna Pascu: Discutiile mele cu Vlad – atat la vorbitor, cat si in penitenciar – s-au rezumat la lucruri care, intr-un fel sau altul... Am lasat tot timpul loc sa existe o expertiza.

Razvan Savaliuc: De baut, nu bause. Sa precizam ca a iesit cu zero alcoolemie, dar au iesit niste urme la Drug test si apoi s-au facut si niste analize. Maestre, ce urme de substante interzise s-au gasit in sangele lui Vlad Pascu?

Av. Florin Durgheu: Ca sa raspund prima data la intrebare si dupa aia sa spun la cum s-a desfasurat procesul apropo de interferenta opiniei publice si transformarea in spectacol: raportat la urmele de drog care s-au gasit, acestea sunt absolut insignifiante. Si important de spus, desi aceasta emisiune este urmarita de foarte multi specialisti ai dreptului, este urmarita si de multe persoane care, nefiind specialisti, urmaresc sa vada ceea ce se intampla si in special abuzurile semnalate de Lumea Justitiei. Aceasta emisiune va semnala nu doar drama prin care a trecut Vlad Pascu – si care este o drama reala...

Razvan Savaliuc: E si o drama a lui si a familiei, dar e si drama famililor celor care au murit, care este mult mai mare.

Av. Florin Dugheu: Drama lui Vlad Pascu este ca si-a distrus viitorul si a distrus viitorul altora. A luat dreptul de a avea viitor al altor doi doi tineri. Si aceasta drama il apasa, pentru ca este un tip responsabil. Eu am fost si la el la penitenciar.... Nu doar ca regreta. Este coplesit de povara raspunderii cu care s-a autoincarcat. Din primul moment si-a asumat pe deplin aceasta vinovatie. Nici n-a vrut sa discute sau sa ia in calcul altceva. Nu discut de de ce a fost, nu discut de cum a decurs apararea. Discut doar de ceea ce trebuia sa vada instanta. Si raportat la ceea ce trebuia sa vada instanta si revenind la intrebarea ta, iti spun ca avem o decizie de indrumare a Inaltei Curti, data la inceputul anului, care stii foarte bine ca a creat multe controverse si furori in Romania. Decizia nr. 25 din 27 ianuarie a Completului de dezlegare a unor chestiuni de drept de la Inalta Curte spune foarte clar ca in toate cazurile in care se vorbeste de consum, nu e suficient sa se identifice o urma de substanta (indiferent de cantitate – cu atat mai mult daca cantitatea este mica), ci trebuie sa se efectueze o expertiza, pentru a se vedea in ce masura cantitatea de droguri consumata si gasita in sange sau urina era de natura sa influenteze capacitatea de a conduce a inculpatului.

Razvan Savaliuc: Decizia asta de indrumare a Inaltei Curti - care e obligatorie pentru toate instantele din Romania - a venit sa raspunda si multor acuzatii pe care politia le-a facut la adresa unor persoane care la Drug test au iesit pozitive si, de fapt, luasera un medicament si aveau in corp niste urme de aceste substante interzise. Dar daca ele afectau sau nu capacitatile psihomotorii ale soferului e cu totul altceva...

Av. Florin Durgheu: Problema este urmatoarea: da, exista situatii, si asta trebuie sa inteleaga absolut toata lumea, si completul de judecata de la fond trebuia sa stie, iar cel de la apel, care acum a ramas in pronuntare, sper sa nu treaca peste aceasta nelegalitate crasa, trebuia sa stie foarte bine ca, da, ai consumat droguri. Faptul ca se gaseste o urma de droguri in corpul tau la 4-5 zile dupa aceea demonstreaza ca ai consumat cu droguri cu 4-5 zile in urma, dar, cu siguranta, spre deosebire de alcool, sub nicio forma nu se pune problema ca acea persoana sa fie sub influenta drogurilor, deoarece acele ramasite in organism doar demonstreaza ca s-a consumat, dar nici nu se poate sustine sub nicio forma. Spre deosebire de alcool, la droguri poate sa ramana si saptamani. Dar asta nu inseamna ca si a treia, si a patra, si a saptea, si a noua a zi esti sub influenta drogurilor. Decizia Inaltei Curti a venit pe fondul inclusiv a mai multor dezbateri in contradictoriu si controverse juridice. Chiar procesul in urma caruia a fost sesizata Inalta Curte cu solutionarea acestei chestiuni de drept, in acel proces cantitatea de droguri gasita in organismul acelui inculpat era mai mare decat la Vlad Pascu. Deci la Vlad Pascu mai mica. Daca la Vlad Pascu era mai mica, iar la acea persoana era mai mare si s-a stabilit ca acea cantitate de droguri – mai mare decat gasita in organismul lui Vlad Pascu – nu este de natura sa influenteze capacitatea de a conduce si reactiile, si s-a dispus achitarea... Judecatorul nu trebuie si nu poate sa cantareasca (n.r. - impactul drogurilor asupra capacitatii de a conduce si a reactiilor soferului). Judecatorul trebuia sa se supuna dispozitiilor legale. Trebuia in primul rand sa dispuna o expertiza – obligatoriu... Eu nu niciodata nu l-am reprezentat pe pe Vlad Pascu in instanta. Am fost doar pe o masura preventiva si atat. Eu doar am formulat motive de apel, iar la fond n-am avut nicio legatura cu doamna Pascu sau cu Vlad Pascu decat dupa pronuntarea instantei de fond. In schimb, ce am observat, si aici nu poate fi contestat de niciun profesionist al dreptului in mod decent, in momentul in care instanta de fond a ramas in pronuntare, aceasta decizie (n.r. - dezlegarea de drept a ICCJ) nu aparuse. Decizia 25 din 27 ianuarie a aparut ulterior ramanerii in pronuntare de catre instanta. Aparand aceasta decizie general obligatorie, instanta de fond era obligata sa repuna cauza pe rol si sa puna in discutie in mod contradictoriu aceasta problema si sa dispuna efectuarea unei expertize.

Acest lucru nu s-a intamplat... In acest dosar, acest lucru nu s-a intamplat si alte multe lucruri nu s-au intamplat, deoarece este mai presus de orice dubiu faptul ca mass-media a avut o vocatie nelegala de a stabili atat adevarul judiciar, precum si pedeapsa maxima. Cu alte cuvinte, doamna presedinta a inteles gresit principiul publicitatii sedintei. Si, da, intr-adevar, sedinta este publica, pentru ca toata lumea sa aiba garantiile ca se infaptuieste actul de justitie exact asa cum trebuie. In schimb, a transformat sedintele de judecata in sedinte in care partile... Repet, toata compasiunea fata de suferinta pricinuita. In schimb, ceea ce s-a intamplat acolo depaseste orice limita si sub nicio forma un judecator nu trebuie sa pronunte o hotarare pe baza emotiei publice si pe baza presiunii exercitate de mass media.

Razvan Savaliuc: Revin la dumneavoastra, doamna Miruna Pascu. Chiar si dumneavoastra, in timpul acestui proces, si tatal lui Vlad Pascu ati fost tinta unor dosare penale. Le-ati considerat normale? Adica, cumva, ce am perceput eu: ura fireasca a societatii impotriva unei asemenea nenorociri, totusi, s-a rasfrant si asupra dumneavoastra, ca parinti, si ati ajuns nu doar sa fiti blamati (blamatul poate era o reactie fireasca a oamenilor), dar ati ajuns sa fiti si tinta unor dosare penale.

Miruna Pascu: Am avut amenintari o gramada venite. Telefoanele noastre au fost publice. Am avut amenintari. Baiatul meu mai mic n-a mai stat acasa o perioada inainte sa intru eu la puscarie, pentru ca era evident ca erau proferate o gramada de amenintari la adresa noastra, pe care eu le-am gasit cumva justificate. Dincolo de accidentul in sine, care este o catastrofa si un lucru pe care nu mi-as fi dorit niciodata sa se intample, mass media, daca discutam aici, sunt doua aspecte. Este vorba de mass media traditionala si este vorba de ceea ce se intampla pe social media. In ceea ce priveste mass media traditionala - este opinia mea personala - are un rol foarte bine definit: acela de a informa, de a educa si dupa aceea cel de divertisment. Din pacate, in cazul lui Vlad, rolul mass media s-a dus numai spre divertisment si propaganda. Adica n-a existat niciun fel de informare si de educare. Un caz ca asta, atat de mediatizat, trebuia sa duca la un raspuns din partea statului si a institutiilor in ceea ce priveste consumul de droguri: ce inseamna adictia, care sunt programele care se fac in acest sens...

Razvan Savaliuc: Sunt mai multe probleme. Accidentul nu s-a produs numai din culpa lui. Dupa mine, era si o culpa a primariei [localitatii] in care circulau acei tineri. De ani de zile, stim ca intre 2 Mai si Vama Veche este un flux turistic atat de mare. Au facut (n.r. autoritatile locale) ca niciodata in acesti ani sa nu se construiasca un trotuar. Tinerii aceia mergeau noaptea pe un drum public si pentru ca nu aveau trotuar pe care sa mearga. Platim atatia bani taxe si impozite la administratiile locale si ele nu construiesc un drum intr-o statiune. Daca ar fi existat un trotuar pe oricare parte a drumului, tinerii, cu siguranta, ar fi mers pe acel trotuar si n-ar fi mers pe carosabil, unde nu trebuiau sa se afle...

Av. Florin Durgheu: Revenind la acest subiect al culpei: da, culpa este comuna, nu este exclusiva. Sub nicio forma Vlad Pascu nu este atat de vinovat si asa de vinovat cum l-a gasit instanta. Este vorba si de o culpa a UAT-ului, care, ca autoritate locala, de-a lungul timpului nu a creat conditiile deplasarii inclusiv a pietonilor, nu doar a soferilor. Dar la culpa, cand vorbim de culpa comuna, cu tot respectul pentru familiile victimelor, este o culpa comuna, inclusiv cu toate persoanele aflate pe drum.... Si apropo de rolul educativ: si alti tineri trebuie sa invete, si alti parinti trebuie sa invete nu doar din ce spune doamna Miruna Pascu, in calitate de mama, ci si din ceea ce s-a intamplat. Pentru ca in acest dosar avem declaratia de necontestat a unei parti vatamate (Ionescu Cristina), care spune foarte clar. A dat o declaratie la data de 19.08.2023, deci a doua zi dupa producerea accidentului: 'In acea zi, in jurul orei 22, am plecat cu totii catre Vama Veche pe jos, unde am mers in mai multe cluburi, pentru a ne distra. Cu totii am consumat bauturi alcoolice'. Extrem de important la expertizele medicale.

Razvan Savaliuc: Bine, acuma nu-i putem acuza ca au baut, ca oamenii au mers la un chef. Pietonii n-au interdictie.... Eu spun ca acest accident putea fi evitat daca niste factori nenorociti nu erau acolo, in ecuatie.

Av. Florin Durgheu: Asta si fac. Deci din moment ce avem declaratia acestei persoane – parti vatamate – ca toate persoanele au baut, din moment ce rapoartele de expertiza ulterioare accidentului au demonstrat ca cele doua cadavre aveau imbibatie de alcool - spre deosebire de Vlad Pascu, a carei alcoolemie era zero - se naste intrebarea legitima, apropo de culpa: oare in ce masura, daca aceste persoane nu ar fi baut cantitati mari de alcool in cluburi, ar mai fi luat deciziile gresite pe care le-au luat? Si anume, unu: decizia de a se deplasa in mod neregulamentar, impotriva dispozitiilor legale, pe cealalta...

Razvan Savaliuc: Te intrup un pic, maestre, pentru ca vreau ca cei care ne asculta si care nu stiu toate amanuntele dosarului... La dosar sunt trei expertize care concluzioneaza ca 'pe langa inculpat, si victimele aveau posibilitati de prevenire a producerii accidentului, daca ar fi respectat intocmai normele rutiere si s-ar fi deplasat pe acostamentul din partea stanga a drumului, in directia de mers'. M-am dus la lege, sa vad. Nici eu nu stiam. In OUG 195/2002 (n.r. - privind circulatia pe drumurile publice), la articolul 72 se spune asa: 'Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia pe acostamentul din partea stanga a drumului in directia lor de mers'. Adica daca nu sunt trotuare, nu mergi cu spatele, sa-ti vina masinile din spate, ci te duci pe partea cealalta. Asa spune legea ca esti obligat: ca sa-ti vina masina din fata. Ca sa vezi masina din fata, pentru ca daca e sa se intample ceva, vezi ca vine o masina si poti evita, poti sa te arunci, poti avea reactie.

Av. Florin Durgheu: Si cand poti avea reactie? Daca esti in deplinatatea capacitatilor.

Razvan Savaliuc: Aici nu vreau sa insistam, pentru ca totusi e o tragedie ce s-a intamplat si este o culpa comuna...

av. Florin Durgheu: Dar ca sa atraga culpa comuna, trebuie avute in vedere absolut toate elementele.

Razvan Savaliuc: Si tot articolul 72 spune: 'Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia numai prin locurile specializat amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericole'. Inainte, pe vremea comunismului si in primii ani dupa Revolutie - eu mi-am luat carnetul in 1991 - era un text de lege, era nedrept, care spunea: soferii sunt obligati sa conduca pana la limita evitarii oricarui pericol – ceea ce era o prostie, un nonsens, pentru ca erau situatii in care se putea arunca un pieton in fata. Si de unde sa-i anticipez eu ca eu merg cu 30 la ora, iar el mi se arunca in fata? Dar ce spune legea? Pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise poarta intreaga raspundere a accidentarii lor... Deci, oameni buni, cand mai mergeti pe strada, dincolo de acest caz, ce vreau eu sa invatati: mergeti pe partea cealalta, pe partea stanga a drumului, in directia dumneavoastra de mers, ca sa vedeti masinile care vin din fata dumneavoastra si daca vedeti un sofer ca o ia la stanga, o ia la dreapta, sa aveti un timp de reactie si sa va puneti la adapost. Asta-i legea – recunosc: nici eu n-o stiam pana sa studiez acest caz....

Mai precizez ca instanta de fond (inca nu e o hotarare definitiva) a spus ca nu se poate retine culpa comuna, pentru ca pietonii au voie sa bea (sunt de acord cu asta) si n-aveau pe unde sa mearga, pentru ca nu era trotuar. Si sunt atatea drumuri prin sate, comune, drumuri nationale care n-au trotuare. Trebuie facut ceva cu primarii care nu fac macar un trotuar pe una din partile drumului.

Av. Florin Durgheu: De acord cu tine, dar de aici pana a declansa jihadul in primarii sa se faca drumuri... Asta este situatia si trebuie sa ne raportam la dispozitiile legale. Pentru ca daca facem doar pe lupii moralisti, e foarte simplu: ne oprim acolo. Dar cand vorbim de viata unei persoane - nu Vlad Pascu, oricine - cand vorbim despre o persoana acuzata de savarsirea unui omor din culpa, trebuie sa vedem si in ce masura aceasta persoana poarta singura responsabilitate. Pentru ca in acest caz exista mai multe rapoarte de expertiza. Cel mai relevant – spun eu – este cel al expertului numit de instanta, pentru ca la fel de relevant este expertul propus de familia Pascu, dar bineinteles ca este subiectiv, toata lumea poate sa spuna: este subiectiv, l-a platit familia Pascu, deci spune pro-familia Pascu. Dar culmea este: ceilalti experti ai partilor civile, niciunul n-a infirmat ceea ce a spus expertul-parte si al familiei Pascu.

Razvan Savaliuc: Dar instanta a infirmat si te intreb de ce?

Av. Florin Durgheu: In mod nelegal. Vlad Pascu n-a avut parte de urmarire penala. Eu nici macar nu cunosteam familia...

Razvan Savaliuc: Dar si procurorul a recunoscut aceasta prevederea legii...

Av. Florin Durgheu: Este halucinant. De obicei, in astfel de situatii se ia in sentinta copy-paste din rechizitoriu. De data asta, sentinta este mai rea decat rechizitoriul. Desi urmarirea penala a avut un singur sens, acela al trimiterii in judecata a lui Vlad Pascu cu orice pret – inclusiv cu incalcarea dispozitiilor legale...

Razvan Savaliuc: Dar el era de trimis in judecata si este, fara dubiu, de condamnat. Problema care se pune: care e pedeapsa potrivita?

Av. Florin Durgheu: Exact. Nimeni nu spune ca Vlad Pascu trebuie achitat. Vlad Pascu trebuie condamnat. Doar ca sub nicio forma in dreptul lui nu trebuie sa scrie '10 ani'... Expertul-parte (expertul instantei), domnul Gabriel Cordonescu, in expertiza, la fila 18, punctul 4, alineatul 3 spune clar: 'Pietonii care se deplasau pe acostamentul din dreapta din directia de mers creeaza o stare pasiva de pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic'. Deci nu in mod general acestia. Mai inainte dadeai exemplul (pe vremea cand am luat noi permisul) cu starea de pericol si ca n-ai de unde sa anticipezi. Lui Vlad Pascu i se retine faptul ca a mers ca bezmeticul cu o viteza exagerata pe un drum unde viteza era 50 km/h. Ceea ce se omite in mod intentionat este faptul ca pe acel drum european viteza legala era de 100 km/h. Aici indubitabil. Nu-i pro causa. Nu venim noi cu o sustinere scoasa din joben pentru a-l apara pe Vlad Pascu. Viteza este de 100 de km/h. Vlad Pascu avea 102 virgula ceva – deci sub 3 km/h in plus fata de 100. Nici macar marja aia de eroare la radar. Nici radarul nu l-ar fi sanctionat.

Razvan Savaliuc: Daca era 102, nu este o contraventie. Trebuie sa depasesti cu 10 km/h...

Av. Florin Durgheu: In schimb, este foarte adevarat faptul ca, fiind in curba, trebuia sa reduca viteza. Pentru ca in curba viteza era 50 km/h. A venit cu 100, intrase in curba, pe care n-avea de unde s-o viseze, pentru ca drumul era absolut neiluminat: totul bezna la ora 5:20 dimineata; nicio lumina, nicio alta masina, nimic... De unde se anticipezi ca iti sare unul in fata? De unde putea anticipa Vlad Pascu, care de la 5:10, cand a pornit cu masina, nu s-a intersectat cu nicio masina, cu niciun pieton? Ba mai mult decat atat: drumul nu avea trotuar, nu avea acostament. Si atunci de unde putea sa viseze Vlad Pascu ca pe acolo realmente circula pietoni? In linia dreapta n-a vazut niciun pieton. Intrand in curba...

Av. Razvan Savaliuc: Dar putea sa circule mai incet cu masina.

Florin Durgheu: Putea sa doarma la ora aia si sa nu fie acolo. Putea sa fie la Mamaia, putea fi in tren sau in alta parte. Dar vorbim ca intrand in acea curba, cum putea sa viseze faptul ca va intalni niste persoane care dupa ce consumasera mult alcool in club, nici macar nu auzeau si nu vedeau: Respect memoria victimelor...

Razvan Savaliuc: Nu vreau sa atingem mult subiectul cu alcoolul, pentru ca lumea este sensibila si e greu sa arunci vina pe niste tineri care n-aveau nicio vina si totusi unii au ajuns in viata de apoi.

Av. Florin Durgheu: Esti de acord cu mine ca oricat ai fi de obosit mergand pe un drum, pe camp, pe marginea drumului, intuneric bezna, venindu-ti din spate o masina cu farurile, nu ai cum sa nu le sesizezi? Ba mai mult decat atat: masina era o hardughie. Masina era efectiv un tomberon pe roti care huruia. Deci nu era un Mercedes ultima clasa. Nu. Motorul lui facea ca toti dracii. Nu ca n-aveau pe unde sa mearga. Daca auzeau, daca sesizau, daca vedeau, se puteau oferi – ceea ce nu s-a intamplat.

Razvan Savaliuc: Probabil ca au mizat pe faptul ca toata lumea ii va ocoli. Pentru ca asa se circula pe drumurile astea.

Av. Florin Durgheu: Bun. Dar nu circulau in sir indian. Daca circulau in sir indian, sub nicio forma dinamica accidentului nu putea fi asta.

Razvan Savaliuc: S-a intamplat o nenorocire. Doamne, fereste de asa ceva! Macar sa tragem concluziile de aici si pe viitor: dragi prieteni, aveti grija cum circulati pe drumuri! Si biciclistii sunt in aceeasi situatie. Si ei pot fi oricand acrosati din spate. Mai ales cum sunt drumurile noastre: aglomeratie, soferi cu o gramada de probleme... Ca in Romania nu suntem toti zen cand ne desfasuram activitatile. Circulati pe partea cealalta a drumului, cu fata la vehiculele care vin, pentru ca se pot intampla nenorociri! Nu va bazati pe faptul ca altii va vor feri! Feriti-va voi cu precadere!

Av. Florin Durgheu: Ca sa inchidem acest subiect al culpei comune referitor la cum s-a circulat, eu spun doar atat: desi in acest dosar n-am asigurat apararea efectiva, am foarte multe dosare la activ cu ucidere din culpa si niciodata nu am vazut un raport de expertiza intocmit de catre expertul oficial care sa contina concluzii atat de pozitive inculpatului – respectiv: culpa comuna. Asta nu inseamna ca a fost pro causa.

Razvan Savaliuc: Si procurorul recunoaste existenta acestui text de lege.

Av. Florin Durgheu: In acest dosar, in care miza era mare, in care emotia era mare, in care presiunea publica era mare, nimeni nu si-ar fi permis sa vina s-o dea cotita in favoarea drogatului (cu sau fara ghilimelele de rigoare) Vlad Pascu.

Si atunci, din moment ce aceste concluzii sunt in sensul asta, cu siguranta ele corespund realitatii si nu aveau cum sa fie ignorate de catre instanta de fond.

Razvan Savaliuc: Si te astepti ca in apel sa fie luate in considerare?

Av. Florin Durgheu: In primul rand, ar fi nelegala orice alta solutie decat admiterea apelului, casarea si trimiterea spre rejudecare. Inclusiv admiterea apelului si pronuntarea unei solutii, avand in vedere culpele comune, reindividualizarea pedepsei si in loc de 10 ani sa-i dea 6 ani, 7, 8 sau 4 este nelegala. In rejudecare, s-ar ajunge tot la condamnare, fara discutie; nu vorbim de achitare, dar s-ar ajunge la o condamnare pentru ceea ce a facut – respectiv: ucidere din culpa fara doar si poate, fara agravanta 'sub influenta', pentru ca e clar: n-are cum sa fie sub influenta. Apropo: toata lumea stie faptul ca inainte de a fi implicat in acest tragic accident, Vlad Pascu a fost oprit si a fost in custudia politiei aproape doua ore, cu cateva ore inainte de accident: de la ora 2:00 pana la 4:30. Desi a fost oprit si a stat atat timp in custodia politiei, politistii de la fata locului nu au sesizat nimic nelalocul lui in comportamentul lui, astfel incat nu doar ca l-au lasat sa plece; l-au lasat sa plece la volan. Si asta asta legata si cu faptul ca dupa ce a fost retinut si arestat preventiv, Vlad Pascu nu a beneficiat de tratament. El nu a intrat in sevraj. Nimeni nu zice ca nu consuma si ca n-a consumat inainte. Dar nu era consumatorul ala inrait de droguri care o zi fara drog sa intre in sevraj. Dovada ca in penitenciar n-a beneficiat de niciun tratament specific si nu a intrat in sevraj. Politistii l-au lasat chiar la volanul masinii sale – ceea ce demonstreaza in mod indubitabil faptul ca sub nicio forma nu se poate spune ca era sub influenta.... Dar stii ca la orice dosar acum, si pe tine, si pe mine, si pe oricine daca ne opreste politia si ai luat un nurofen sau multe alte medicamente, poate iesi ca ai cam consumat substante interzise? Bineinteles ca se ia pe loc permisul, doar ca de data asta se rezolva mai repede. Dar inainte de a vedea raportul INML, analiza de sange, spitalul unde esti dus pentru recoltarea probelor biologice, intotdeauna face prima evaluare sa vada si scrie in fisa medicala medicul: esti sau nu esti. Iar Vlad Pascu nu era sub influenta. Nu apare nicio mentiune ca ar fi sub influenta drogurilor.

Razvan Savaliuc: Ce crezi ca va pronunta instanta?

Av. Florin Durgheu: Raportat la modalitatea in care s-a desfasurat procesul, pot sa spun ca a avut parte de o mascara de proces – asta e clar. Nu am fost in sala, dar in schimb e usor de verificat: doua termene au fost, la al treilea termen a ramas in pronuntare. La primul termen, pentru pregatirea apararii s-a acordat al doilea termen. La al doilea termen s-au depus motivele de apel pentru a se lua la cunostinta si la al treilea termen a ramas in pronuntare, respingand toate probele.

Aceasta solutie, de respingere a tuturor probelor in bloc, inclusiv a solicitarii de a se face expertiza in baza Deciziei 25, poate fi legala cu o singura conditie: ca instanta sa dispuna admiterea apelului, casarea hotararii si intoarcerea spre rejudecare. Pentru ca chiar daca instanta de fond ar fi dispus efectuarea expertizei sau ar fi admis orice alta proba, acest lucru se facea degeaba, pentru ca era incalcat un principiu fundamental: dublul grad de jurisdictie. Si nu conteaza cui ii este favorabila solutia - inculpatului, partilor civile, care doreste sa formuleze apel, care nu. Dublul grad de jurisdictie este prevazut pentru toata lumea. Vlad Pascu nu a avut parte de un proces echitabil si un drept la aparare. Mi-am amintit cat de legala e hotararea si cat de normala e hotararea instantei de fond. Bineinteles: ucidere din culpa – 2-7 ani. Dar uciderea din culpa poate fi asupra unei victime, doua, trei sau Doamne, fereste, si mai multe.

Razvan Savaliuc: O spun si eu, ca jurist: daca s-ar fi retinut culpa comuna, n-aveai cum sa dai sapte ani si mai ales raportat la faptul ca persoana nu avea antecedente penale.

Av. Florin Durgheu: Nici in cadrul culpei exclusive pentru doua victime. La culpa exclusiva, in momentul in care dai sapte ani pentru doua victime, este evident ca in momentul in care tu, ca judecator, mai ai de solutionat un alt dosar in care sunt 3-4-5-6 victime, Doamne, fereste, cati ani ai pus? Tot sapte. Oare este echitabil? Ca justitia trebuie sa fie si echitabila... De ce trebuie obligatoriu sa se intoarca dosarul si de ce singura solutie legala este asta: pentru ca dupa ce s-a admis cerea de recuzare a judecatoare care era investita prima data cu solutionarea cazului, noua doamna judecator, cea care a care a pronuntat fatidica hotarare pentru Vlad Pascu si familia lui, nu a respectat din nou Codul de procedura penala si nu a luat de la zero procedura. Pentru ca totul trebuia sa se desfasoare pe baza de contradictorialitate. Absolut toate probele trebuiau luate de la zero. Tot, nu doar selectiv. Da, e adevarat: nu doar ce am eu scris acolo, ci si apararea lui Vlad Pascu a invederat mai multe hotarari. Culmea este ca unele dintre ele, pronuntate nu doar de Judecatoria Mangalia, ci exact de aceeasi doamna judecator, care in alte situatii n-a fost mult mai permisiva; a fost chiar de neinteles de permisiva cu alti tineri, carora, ce sa vezi, doamna judecator considera ca acei tineri au sansa si dreptul de a se reintegra si de a-si reface viitorul. Doar ca unul dintre tineri carora doamna aceasta judecator i-a acordat multa clementa, aceasta sansa de a de a se reintegra rapid si de a reveni rapid in societate, a avut un accident mortal. Bineinteles ca din culpa, dar in afara de victima ucisa, a mai lovit grav o persoana care nu murise. A dat inapoi, a vrut sa vada ce se intamplase. A mai calcat-o o data, dupa aia a aruncat-o in sant, cu scopul de a ascunde acea victima, si dupa aia s-a dus sa-si spele masina, sa stearga urmele infractiunii... Cand vezi ca pentru o astfel de grozavie dai patru-cinci ani si pentru o fapta pe care ai recunoscut-o, ai regretat-o din prima...

Razvan Savaliuc: Dar sa stii, maestre, ca in societatea romaneasca mentalul colectiv nu prea opereaza cu aceste rationamente juridice.

Av. Florin Durgheu: Din cauza lipsei de educatie. Pentru ca societatii romanesti i s-a servit foarte foarte multa ura: daca nu esti de acord cu mine, obligatoriu esti impotriva mea si trebuie sa te injur, sa te desfiintez. Din pacate, asta s-a livrat si asta e lipsa de educatie. Pentru ca spunea Ratiu: 'Am sa lupt pana la ultima picatura de sange ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine'. Eu nu spun ca cineva sa fie de acord cu mine. Doamne fereste pentru oricine sa fie in pielea parintilor care si-au pierdut copilul! Pierderea este de nerecuperat, de neimaginat. Noi doar ne putem inchipui; nu putem sti niciodata ce simt acele persoane. Doamne, fereste! Dar totusi consider – cu toata decenta si obiectivitatea – ca un gram de echilibru nu strica.

Razvan Savaliuc: Doamna Miruna Pascu, ce asteptati dumneavoastra de la instanta de apel, care se va pronunta pe 18 august?

Av. Florin Durgheu: 18 august – cu o zi inainteste de implinirea a trei ani de accident.

Razvan Savaliuc: Este evident ca va sta o perioada buna la inchisoare. Dar ce asteptati de la aceasta solutie?

Miruna Pascu: Nu am niste asteptari anume. Am incercat – atat cat s-a putut – in aceasta perioada de doi ani din sistemul preventiv sa-i fim alaturi atat eu, cat si tatal lui – fiecare in modul lui, evident. L-am sustinut in sensul ca am avut nevoie inclusiv de niste investigatii medicale. Deci am incercat cat am putut sa-i fim alaturi. Nu am asteptari. Asteptarile nu sunt realiste. Avand in vedere mediatizarea acestui caz si faptul ca s-a facut o monetizare excesiva pe retelele sociale cu Vlad... Si acum daca cineva vrea sa capete vizibilitate, vorbeste despre Vlad Pascu – si in mass media, si in social media... Asta a fost si motivul pentru care n-am vrut sa dau nicio declaratie publica: pentru ca si acum sunt convinsa, si inainte eram ca tot ce voi spune va fi scos din context si va fi reinterpretat. Dar nu pot sa nu vad faptul ca cel putin in doua cazuri pe care le-am vazut... ultimele, acum. Foarte recent, a fost un caz in care in penitenciar, asa cum se stie, sunt si acolo droguri. Si in media a aparut: 'celula lui Vlad Pascu a fost controlata'.

Bineinteles ca m-am si speriat cand am vazut stirea, pentru ca in penitenciar se pot intampla foarte multe lucruri – printre altele: sa ti se bage si sub perna niste droguri, daca vor sa-ti dovedeasca ceva. N-a fost cazul. Au fost alte persoane care au fost gasite cu droguri si putea sa se spuna macar atat din partea mass media: 'in celula la Vlad Pascu nu s-au gasit droguri, desi la Poarta Alba exista o cercetare in curs pentru droguri'. Macar atat. Adica daca vrei sa-l aduci pe Vlad Pascu in discutie si sa monetizezi numele lui ca sa ai audienta, macar da o stire cum trebuie! Vorbeam mai devreme de rolul mass media in ceea ce priveste informarea si educarea. Asta era informarea. Iar educarea care mai putea sa fie? Vlad Pascu nu mai consuma droguri. Sistemul penitenciar a reusit sa-l reaabiliteze...

Av. Florin Durgheu: Dansa a spus, dar nu s-a inteles bine care a fost contextul. Ideea e urmatoarea: doamna Pascu spunea ca orice asociere cu numele lui Vlad Pascu se vinde, atrage atentia... Ideea e urmatoarea: acum putine luni, a fost o descindere a parchetului, care a prins un fir al informatiilor cum ca in Penitenciarul Poarta Alba se introduc droguri. Real. Aveau pe cel de afara, aveau pe cel dinauntru, aveau reteaua. Cu toate ca Vlad Pascu n-avea nicio treaba cu acest cu aceasta retea, niciun nume de la cei de afara, niciun nume de la cei dinauntru implicati nu a fost pomenit. Dar s-a facut perchezitie si in celula lui Vlad Pascu. S-au facut perchezitii in toate celulele, dar nu s-a pomenit decat faptul ca s-a perchezitionat si celula lui Vlad Pascu si atat. Fara a se pune pune punctul pe 'I'. Nu doar ca nu s-a gasit, dar Vlad Pascu n-are nicio treaba, nicio legatura, nicio implicare in acea retea. Si atunci ceea ce ce vrea sa scoata in evidenta doamna Pascu este faptul ca chiar si acum, pentru a se crea o presiune fantastic de mare asupra instantei, se livreaza astfel de informatii, care n-au niciun corespondent in realitate. La Vlad Pascu putea sa se faca orice perchizitie: pentru prostitutie, pentru moneda falsa, pentru orice.

Razvan Savaliuc: Si mie mi-e greu inteleg de ce s-ar face presiuni, pentru ca s-au acordat daune considerabile. Mai mult de atat nu se putea obtine. S-a dat maximul de pedeapsa, s-au dat daune de milioane de euro. Inteleg ca s-au platit anticipat si daunele materiale din hotarare. A fost decizia dumneavoastra?

Miruna Pascu: Nu s-au platit. S-au platit catre spitale si niste cheltuieli de judecata. Asteptam sa vedem ce se intampla acuma, pentru ca, contrar la ceea ce s-a speculat in presa, toata problema asta cred ca a inceput in primul rand de la mediatizarea celor 700 de apartamente pe care cei din presa au cautat sa le...

Razvan Savaliuc: Dar aveti 700 de apartamente?

Miruna Pascu: Nu. Este vorba de o coincidenta de nume. In Herastrau exista un complex care este construit de o persoana care intamplator are acelasi nume de familie ca si noi: tot Pascu. Si cand s-au scos acele extrase de carte funciara, eu asa banuiesc, s-a mers pe ideea ca suntem o familie. N-am avut niciodata legatura. Pe mine inainte oricum ma chema Bogheanu-Postelnicu Miruna. Deci chiar nu a existat nicio legatura. De asta va si spun ca speculatiile care au pornit au pornit o data pe acele inregistrari in care Vlad apare intr-o situatie extrem de de vulnerabila, in primul rand. Apare drogat, apare laudandu-se cu tot felul de lucruri care sunt absolut elucubrante, in compania unor persoane care dupa aceea unii dintre ei au avut dosare penale, altul dintre ei, Dumnezeu sa-l ierte, alt copil a murit. Deci era un cerc, era un anturaj clar stabilit. Si acele inregistrari, multe dintre ele nu-i apartin. Acele inregistrari au aparut imediat dupa accident. Daca Vlad Pascu era atat de celebru ca fiind drogat, cel mai mare drogat si drogalau al tarii, de ce nimic din activitatea lui aceasta infractionala nu a aparut in mass media mare inainte de accident? Deci nu era atat de mare, incat sa capteze atentia, in care sa fie un drogat important al tarii. Ca acuma este drogatul important al tarii. In momentul in care a avut acest accident, atunci am aflat si eu de aceste filme. Mie mi s-a parut absolut incredibil ca tu sa te filmezi cand faci asa ceva, cand este interzis sa faci asa ceva. Eu nici acum nu pot sa concep.

Razvan Savaliuc: Dar nu v-a spus de ce a facut asta din cauza asta?

Miruna Pascu: Eu cred ca a fost filmat. Dupa cum v-am aratat fotografiile, Vlad a avut perioade cand a fost submis de anturaj. Asta este parerea mea. Prin faptul ca era santajat, probabil. Nu stiu. Am spus: Vlad n-a stat la mine de la 14 la 19 ani. El s-a mutat la tatal lui complet si noi ne vedeam destul de rar. Asta e vina mea: ca n-am reusit sa-l fac pe acest copil sa se deschida, sa inteleaga, sa vorbeasca liber cu mine, sa-mi spuna problemele pe care le are, sa creez o legatura mult mai profunda. Desi el fata de mine nu mi s-a parut ca se ascunde, nu mi s-a parut ca are ceva de ascuns. Comportamentul lui era foarte deschis: imi raspundea la telefon etc. Ca sa revin: aceste clipuri, asa cum s-a dovedit dupa aceea, din nefericire in dinamica acestor doi ani, ganditi-va ca a mai existat un copil care a murit tot asa filmat, cum era Vlad. Deci aceasta este o practica si eu as duce practica mai departe de persoana care facea filmarile. Eu cred ca este o practica a retelelor, in general, prin care sa tina agatati niste tineri in acest sevraj permanent, care lor le confera, bineinteles, niste avantaje materiale. Si daca as reveni la anul 2023, anul 2023 a fost un an plin de evenimente. Pe langa accidentul lui Vlad, care a fost mediatizat si atunci si este mediatizat si acum (adica la doi ani de zile suscita acelasi interes), as vrea sa ne amintim totusi ca in 2023 a fost descoperita in Romania cea mai mare fabrica de metamfetamina. Au fost circa patru sau cinci tone de metamfetamina care erau distribuite. Cinci tone fata de un copil de 19 ani care se droga si care a omorat doua persoane... Sa nu ma intelegeti gresit: nu minimalizez accidentul sub nicio forma. Dar vorbesc de impactul mediadic. Ce a urmarit presa? L-a urmarit pe Vlad, care era un consumator, nici macar un dealer mic, care sa si asigure consumul, contra unei atat de mari descoperiri. Ce ne duce mai departe dinamica celor doi ani? Faptul ca a mai murit un copil, tot filmat, si ca aceste droguri sunt in continuare pe piata. Descoperirea acelor 5 tone n-a dus la faptul ca a scazut consumul. Cresterea consumului e deja un poncif. In fiecare an, mai creste consumul, dar in realitate reforma in aceasta directie...

Razvan Savaliuc: Reforma nu este. Eu va spun parerea mea. Totdeauna am urmarit cazurile unde cineva este vinovat din cauza ca a consumat droguri. Se face cea mai ampla mediatizare, cele mai mari pedepse, ca sa se arate ca justitia ar functiona, dar, de fapt, justitia, cum spuneati, inchide ochii la aceste traficuri. Romania nu mai este o tara de tranzit. Este o tara de desfacere, de consum. Si noi nu-i vedem niciodata adusi in fata justitiei pe cei care aduc drogurile in tara, pe marii dealeri de droguri. In schimb, cand unul care este drogat face o nenorocire, ala este facut praf.

Miruna Pascu: Parerea mea, aici institutia statului are un dublu rol. Si imi cer scuze ca par o mare experta dupa ce copilul meu a facut ce a facut. Eu am stiut intotdeauna. Numai ca, va repet, tatal lui Vlad m-a indepartat foarte mult de aceasta situatie. Si modul cum el a locuit acolo... Chiar n-am avut instrumentele necesare prin care sa pot sa rezolv ceva. Deci reforma statului in privinta drogurilor este eufemistic vorbind ca exista. Pentru ca aceasta reforma a statului ar trebui sa insemne, pe de o parte, tot ceea ce inseamna trafic – asupra caruia eu nu pot sa ma pronunt, pentru ca habar n-am ce inseamna si apartine de niste institutii extrem de specializate. Dar pot sa ma pronunt asupra faptului ca aici este vorba de cerere si oferta. Adica aici ar trebui sa se concentreze pe ce inseamna cerere. Si daca ar exista macar niste programe, ca astea-s mai usor de facut, niste programe, niste institutii care sa functioneze, niste asezaminte pentru dezintoxicare, niste psihologi dedicati acestor copii... Haideti sa fim seriosi! S-a declarat public ca sunt 2 milioane de consumatori. Or fi ocazionali. Cat credeti dumneavoastra ca poate sa fie dintr-astia care sunt dependenti? Or fi 10%. Si 5% daca sunt este enorm... Si atunci macar pe acest lucru sa existe o reforma a statului.

Razvan Savaliuc: Stiti ca la DIICOT sunt doar 14 posturi de procurori care se lupta cu drogurile? De ce o schema atat de mica cand tu ai o problema atat de mare cu drogurile in Romania? Nu cumva e gandit intentionat un aparat care sa nu faca fata?

Miruna Pascu: Dumneavoastra mergeti la trafic. Eu merg la scaderea cererii, pur si simplu.

Av. Florin Durgheu: Da, dar scaderea cererii nu poate veni decat ca urmare a intensificarii luptei (n.r. antidrog).

Miruna Pascu: Nu; scaderea cererii poate sa vina de la constientizarea copiilor.

Razvan Savaliuc: Daca la fiecare colt de strada e cate un dealer care urmareste un tanar cu posibilitati financiare: 'Ce ai sa gusti?' 'Iti dau pe gratis'...

Miruna Pascu: Eu sunt de acord. Dar nu exista nici programe de constientizare la nivelul scolar. Eu la asta ma refer. Astea sunt mai usor de facut.

Av. Florin Durgheu: Ambele sunt la fel de usor sau la fel de greu de facut. Ambele sunt variante eficace pentru a se reduce la modul cel mai vizibil si clar, la modul drastic consumul de droguri: atat constientizarea cat si lupta eficienta.

Razvan Savaliuc: Eu la Revolutie aveam 22 de ani. Stiu cate unele. Nu existau traficanti de droguri, pentru ca il lua Militia in 24 de ore.

Av. Florin Durgheu: In momentul in care un popor are un foarte mare numar de cetateni cu creierii prajiti, este clar ca acel popor poate fi usor manipulat. In momentul in care cobori de pe unicorn, bineinteles ca nu mai ai idei.

Miruna Pascu: Eu nu sunt asa de conspirationista

Razvan Savaliuc: Haideti sa tragem si o concluzie! Doamna Miruna Pascu, ce ati spune oamenilor care se uita, societatii, despre cazul acesta, despre aceasta tragedie, nenorocire? Ce le-ati spune sa faca sau sa nu faca pentru a preveni in familiile lor aparitia unor situatii similare?

Miruna Pascu: As spune in primul rand ca acest consum de droguri provine fie dintr-o apetenta catre senzational, fie dintr-o lipsa a racordarii la realitate sau a refuzului de a trai in realitate. Iar la Vlad acest lucru s-a intamplat de doua ori: o data cand a fost divortul si a doua oara cand s-a mutat la tatal lui, cand a vazut ca el isi face o noua familie si si-a dorit sa revina la casa copilariei lui, din care noi fuseseram alungati. Asta o data. Deci aceasta legatura cu copilul trebuie in permanenta mentinuta. Iar eu, ca mama, imi reprosez foarte mult ca este pur si simplu o vina a mea personala, ca n-am reusit s-o creez. Deci este, evident, o vina a mea si n-am cum sa ma sustrag acestui lucru. Si este o chestie care ma va urmari toata viata. Este evident. Dupa care pot sa spun ca trebuie foarte mare grija la anturaj, pentru ca dupa varsta de 14-15 ani, indiferent de cat de securizat ar fi mediul familial, anturajul este cel care il capteaza foarte mult si care ii da validare inaintea parintilor. Parintii sunt cumva priviti ca niste autarhi. Adica ce zice mama, ce zice tata nu conteaza. Chiar si intr-o familie ideala, nu cum a fost a noastra.

Razvan Savaliuc: Da. Intre tineri chiar se face misto, cum spun ei: 'Ce? Mai stai de fusta lui mamica?'

Miruna Pascu: Exact. Si dupa care cred ca, in afara de asta, copiii trebuie cumva sa fie constienti de faptul ca isi pot distruge viata foarte usor si ca aceste substante nu au numai impact asupra creierului lor. Au impact asupra modului cum ei vad viata si cum se proiecteaza in viitor. Adica daca nu reusesc sa-si faca niste ancore de a trai in prezent si sa-si faca niste proiectii pentru viitor, sa aiba o speranta, sunt foarte usor de deturnat de la invatatura, de la un mediu bun.

Pana la urma, drogurile iti dau o stare de analgie. Deci nu mai esti vinovat, nu mai te simti vinovat, dar nu te mai simti nici motivat.

Acesti tineri trebuie sa aiba o motivatie, in opinia mea, pentru care sa mearga la scoala, pentru ca sa doreasca sa-si faca o cariera si, in acelasi timp, sa creada in societatea in care traiesc.

Razvan Savaliuc: Dupa ce isi va ispasi pedeapsa de 10 ani sau cat va ramane in final, il vedeti pe fiul dumneavoastra ca va fi recuperat in societate?

Miruna Pascu: Nu. In primul rand, puscaria este un mediu in care cu greu reusesti sa supravietuiesti psihic. Eu am fost si stiu conditiile.

Razvan Savaliuc: El sta deja de doi ani incarcerat...

Miruna Pascu: Exact. Iar sistemul preventiv stiti foarte bine ca este cel mai greu sistem, pentru ca n-ai dreptul la munca, ai cele mai putine drepturi. Deci, practic, viata ta se desfasoara intr-o celula alaturi de 10-20 de detinuti si intr-un bloc de beton cu bare deasupra. Si o sa vina, bineinteles, ecoul public care o sa spuna: 'Fa, nenorocito, dar ceilalti copii sunt la doi metri sub pamant'. Eu discut strict de niste aspecte fara sa le minimalizez. Este o empatie pe care nu o pot exprima. Este pur si simplu o situatie pe care nici macar nu am cum s-o cuprind in faptul de a-ti pierde doi copii. Deci asta este o data. Si revin la sistemul asta preventiv: este foarte mare perioada de incarcerare in care el n-a putut sa munceasca, n-a putut sa faca absolut nimic. Dupa care este vorba de faptul ca nu exista, practic, in puscarie o reabilitare – decat greu de tot. Adica acesti oameni, in opinia mea, ar trebui chiar sa munceasca, chiar sa li se gaseasca o motivatie, o utilitate. Nu pot fi pur si simplu abandonati acolo. Nu stiu neaparat daca in cazul lui Vlad, dar vorbesc la modul general: nu mai poate fi vorba de o reintegrare a lor in societate. Dupa ce tu nu faci nimic si spui ca mai stai si pe banii statului... OK: stai pe banii statului, dar nu e de dorit sa stai pe banii statului. E de dorit sa muncesti, sa existe niste programe prin care sa poti sa fii scos la munca. Si poate credeti ca asta are un interes special: ca prin munca dobandesti nu stiu cate zile. Ala este un drept atat de mic pe langa faptul ca, mental, tu te eliberezi si cumva munca aia te tine conectat la faptul ca esti inca util societatii.

Av. Florin Durgheu: Apropo de arestul preventiv. Vlad Pascu este aproape de doi ani de la data tragediei. Deja arestul preventiv s-a transformat intr-o executare anticipata a pedepsei. Un arestat preventiv are infinit mai putine drepturi decat un condamnat, o persoana care si ispaseste o pedeapsa. O persoana condamnata definitiv are mai multe drepturi decat un arestat preventiv. Nu este normal ca nicio persoana sa astepte in arest preventiv solutia definitiva a curtii de apel, fara a se constata ceea ce este ilegal.

Razvan Savaliuc: Din pacate, discutiile astea sunt vechi. Niciun ministru al Justitiei n-a dorit sa faca o reforma in sistemul penitenciar.

Av. Florin Durgheu: Doamna Pascu puncta corect ceea ce ar trebui sa se intample nu pentru Vlad, ci pentru toata lumea. Dar atat timp cat legiuitorul roman nu considera necesar sa aiba in vedere reeducarea si reintegrarea lor.

Razvan Savaliuc: Deocamdata, penitenciarele sunt scoli de infractori.

Av. Florin Durgheu: Da, dar oricine poate intra in coliziune cu legea penala. Important este ca sa constientizezi acest fapt si in momentul in care ai iesit, sa vrei sa faci tot ce-ti sta in putinta ca acolo sa nu te mai intorci. Cum poti sa-ti castigi decent o paine daca ai si o familie de intretinut, in conditiile in care cu cazier nu poti sa fii nici macar taximetrist?

Razvan Savaliuc: Din pacate, si populatia trebuie sa fie educata sa accepte ca detinutii sunt si ei oameni si trebuie reintegrati in societate. Dragi prieteni, vedeti cat de complicata este viata... Aveti grija cum circulati! Domnilor primari, care conduceti localitati care nu au trotuare, puneti mana si faceti trotuare, pentru ca feriti lumea de necazurile de acest gen! Persoanele care aveti copii, adolescenti, parinti, aveti grija la copiii dumneavoastra, aveti grija la anturajul lor, in special! Nu va luati numai dupa ce va spun ei cand vin acasa, ca totul a fost bine si frumos pe unde s-au plimbat ei. Aveti grija cu cine umbla! Judecati-i dupa natura celor cu care umbla! Si Doamne fereste sa se intample cuiva asa ceva! Dar e bine ca din acest caz sa tragem invatamintele care se pot trage si sa putem preveni pe viitor astfel de tragedii”.