Va puteti imagina ce inseamna opt ani de judecata prin diverse instante? Cazul pe care il prezentam azi nu este singular, dar el iese in evidenta prin felul in care s-a desfasurat procesul si prin deznodamantul final in care, dupa doua condamnari ale aceleiasi instante s-a obtinut achitare intr-un caz de presupus trafic de influenta, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a trimis cauza de doua ori inapoi, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucuresti. Personajul principal al povestii judiciare este un fost politist de la Sectia 10, Bucuresti, lt. Serban Ionel Cristian, care a fost trimis in judecata de catre Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial, pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta.

Procurorii retinusera, la acea data, ca in calitate de ofiter operativ II, cu atributii de cercetare penala in cadrul Sectiei 10 Politie, i-a fost repartizata o cauza privindu-l pe Savu Iacob Catalin, care era acuzat de inselaciune. Politistul a administrat probele in dosar si a trimis catre Parchetul Sectorului 3 referatul cu propunere de trimitere in judecata a lui Savu. Savu a devenit, ulterior, denuntator. Dupa ce au fost terminate cercetarile, procurorii au afirmat ca intre Savu si Serban au avut loc mai multe intalniri in care Serban i-ar fi solicitat lui Savu un telefon Nokia, performant. In 17.01.2002, cei doi s-au intalnit in parcarea restaurantului Mc Donald de la Dristor si Savu i-a predat telefonul cerut, iar politistul s-a oferit sa-l ajute in rezolvarea favorabila a cauzei lasandu-l sa inteleaga ca are influenta asupra procurorilor, dar in schimbul acestui serviciu ”a pretins suma de 1500 de dolari SUA”. Ulterior, la o intalnire dintre cei doi in alt Mc Donald, de la Unirea, politistul a refuzat sa primeasca banii adusi de Savu. A doua zi dupa aceasta intalnire, procurorii Sectorului 3 au dispus scoaterea de sub urmarire a lui Savu. Serban i-a comunicat rezultatul si au mai stabilit o intalnire, in 30.01.2002, in acelasi Mc Donald de la Unirea, unde i-a spus lui Savu ca lasa la aprecierea lui ce suma sa-i ofere. ”(...) au cazut de acord asupra sumei de 1000 de dolari SUA, bani care au fost pusi in mapa politistului in incinta restaurantului, la toaleta”. Acolo a avut loc si flagrantul, fiind confiscat si telefonul Nokia primit de la Savu de catre politist.

Prima condamnare- 3 ani inchisoare cu suspendare pe 5 ani!

In 23.09.2003, Curtea de Apel Bucuresti, l-a condamnat pe Serban Ilie Cristian la 3 ani inchisoare, dispunandu-se suspendarea conditionata a pedepsei pe o perioada de 5 ani. Serban, dar si Parchetul, au declarat recurs. Cauza a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de acolo, a ajuns la Curtea Constitutionala pentru solutionarea unor exceptii. Mai mult, in aceasta perioada au fost refacute niste inscrisuri disparute din cele doua dosare de urmarire penala. ICCJ a constatat ca instanta fondului a facut o apreciere gresita a probelor administrate si nu a administrat toate mijloacele de proba necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele. Dupa aproape trei ani, in martie 2006, ICCJ a admis cele doua recursuri, a casat sentinta de condamnare si a trimis cauza spre rejudecare.

A doua condamnare: 2 ani inchisoare cu suspendare pe 4 ani!

S-a ajuns, asadar, din nou la Curtea de Apel Bucuresti. Sentinta a fost mai blanda ca prima data: 2 ani de inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 4 ani. Inculpatul Serban a recurat si aceasta sentinta (sentinta penala nr. 67/30.03.2007). Cauza a ajuns iar la Inalta Curte de Casatie si Justitie unde s-a constatat ca „s-a incalcat dreptul la aparare al inculpatului prin omisiunea acordarii ultimului cuvant, dupa care instanta ICCJ a admis recursul si a casat si ultima sentinta, cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond.

Achitarea, data de aceeasi instanta care a condamnat - CAB

Prin sentinta nr. 214 din 22.09.2008, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala l-a achitat pe Serban Ilie Cristian in baza art. 11 pct.2 lit.a si a art.10 lit.d (faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii). Procesul a continuat, inculpatul atacand aceasta hotarare si solicitand achitarea pe litera 10 lit.a (fapta nu exista). Si parchetul a atacat aceasta hotarare, motivand ca inculpatul a fost in mod gresit achitat, ca s-a dedus gresit perioada arestului preventiv si ca instanta a omis sa se pronunte cu privire la restituirea cautiunii si incetarea starii de liberare provizorie si gresita restituire a bunurilor ce au facut obiectul infractiunii dedusa judecatii. Inalta Curte a admis recursul procurorului si a trimis iar cauza spre rejudecare. Recursul inculpatului a fost respins ca nefondat. Astfel, in februarie 2009, cauza a ajuns inapoi, spre rejujdecare, pentru a treia oara, la Curtea de Apel Bucuresti.

Rejudecand, instanta CAB a constatat ca denuntatorul Savu Iacob Catalin nu a pretins ca i-ar fi solicitat inculpatului ori ca acesta s-ar fi oferit sa propuna o solutie favorabila in schimbul unor avantaje materiale si ca „fara ca organul de urmarire penala sa fi stabilit, cu certitudine, imprejurarile de fapt, s-a conisderat ca veridica doar afirmatia denuntatorului”, caruia dealtfel nu i-a fost verificata nici sinceritatea desi asupra sa plana o suspiciune de razbunare intrucat chiar politistul facuse propunerea de trimitere in judecata a denuntatorului. S-a mai constatat ca denuntatorul l-a provocat pe inculpat. „In cele din urma, Curtea a retinut ca organul de urmarire penala a dat credit total afirmatiilor denuntatoruli, fara a verifica mobilul acestuia”. S-a mai stabilit ca flagrantul realizat a doua zi dupa ce denuntatorul primise scoatere de sub urmarire de la Parchetul Sectorului 3 nu are relevanta juridica asupra consumarii infractiunii de trafic de influenta „intrucat atunci cand inculpatul a pretins bani sau alte foloase, dupa ce functionarul pe langa care se presupune ca a facut interventia, si-a indeplinit actul ce intra in atributiile sale de serviciu”.

Abia cand CAB a judecat pentru a treia oara cauza dupa ce a fost trimis inapoi de la ICCJ, a constatat si o incalcare grava de procedura, in sensul ca perchezitia facuta la domiciliul parintilor inculpatului nu a fost legala, intrucat nu a existat autorizatie in acest sens. Instanta CAB a retinut, printre multe alte motivatii juridice, ca traficul de influenta se savarseste numai cu intentie calificata prin scop, care consta in efectuarea ori neefectuarea unui act ce intra in atributiile de serviciu ale functionarului, iar actiunea se savarseste numai cu intentie directa – dol special, fiind necesara vointa subiectului activ de a primi bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Instanta CAB a respins ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridica a faptei, in primire de foloase necuvenite. S-a mai constatat ca acestei faptei ii lipsesc toate elementele constitutive si a achitat inculpatul in baza art. 10 litera d.

Judecand recursurile Parchetului Curtii de Apel Bucuresti si inculpatului Serban Ionel Cristian, Inalta Curte le-a respins ca nefondate, fostul politist ramanand achitat, cu cautiunea de 3000 lei restituita si bunurile confiscate (un pulover, un telefon mobil si un incarcator) restituite.

* Cititi aici Decizia ICCJ din 25 noiembrie 2010