17 ianuarie 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

MOTIVARE COPY-PASTE CU TOT CU GRESELI – Judecatoarea Diana Halici de la Judecatoria Targu Neamt e acuzata ca a respins o plangere copiind un sablon de la alte hotarari si invocand argumente pe care reclamanta nu le-a adus. Stupefianta raportare a magistratei la prezumtia de nevinovatie: „Nu toate contraventiile au o natura juridica suficient de apropiata cu cea a unei infractiuni, astfel incat sa cada sub incidenta prezumtiei de nevinovatie, drept recunoscut doar in materie penala” (Documente)

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

9 ianuarie 2022 17:37
Vizualizari: 3272

Un proces de contestare a unei amenzi rutiere nu este ceva iesit din comun. Totusi, lucrurile se complica atunci cand instanta lasa aparenta ca judeca fara chef, copiind neatent un model de motivare din alte cauze, fara sa se oboseasca a corecta greselile de redactare si scriind gresit pana si numele petentei si cuantumul amenzii. Iar situatia devine de-a dreptul alarmanta cand aceeasi instanta trateaza cu o uluitoare lejeritate prezumtia de nevinovatie, pretinzand ca aceasta nu are aceeasi greutate in materie contraventionala ca in cauzele penale.



Judecatoarea acuzata de un asemenea comportament este Diana-Maria Halici de la Judecatoria Targu Neamt, cea care la data de 13 iulie 2021 i-a respins reclamantei Dumitrina Cristescu Herlea plangerea impotriva unui proces-verbal prin care Politia Rutiera ii aplicase o amenda de 580 de lei si suspendarea permisului timp de 30 de zile pentru o presupusa depasire pe linie continua, precum si un avertisment pentru ca aceeasi soferita nu ar fi prezentat certificatul de inmatriculare al autoturismului (vezi facsimil).

Femeia amendata sustine ca a depasit masina respectiva din cauza ca aceasta mergea prea incet si chiar o indemnase pe Herlea (prin semnal luminos dreapta) sa intre in depasire – ceea ce soferita a si facut, pe o portiune de drum cu suficienta vizibilitate, mentioneaza ea. Cu privire la certificatul de inmatriculare, Dumitrina Cristescu Herlea afirma ca pana la urma a gasit documentul si i l-a prezentat politistului, dar organul a refuzat sa consemneze acest lucru in procesul-verbal.

In schimb, judecatoarea Diana Halici, cu o motivare cel putin indoielnica (pe care o veti citi mai jos) si in care ii greseste de doua ori petentei numele (scriind: „Dumitrita” in loc de „Dumitrina” si „Herla” in loc de „Herlea”), a sustinut ca Politia Rutiera (reprezentata in instanta de catre IPJ Neamt) „si-a indeplinit obligatia de a rasturna prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul”.

 



Alba-neagra cu prezumtia de nevinovatie


In plus, oricat ar parea de absurd, magistrata a afirmat ca „nu toate contraventiile au o natura juridica suficient de apropiata cu cea a unei infractiuni, astfel incat sa cada sub incidenta prezumtiei de nevinovatie, drept recunoscut doar in materie penala, atat prin Constitutie, cat si prin Conventia europeana a drepturilor omului”. In acest sens, judecatoarea Halici citeaza doua hotarari ale CEDO: Anghel impotriva Romaniei si Ioan Pop impotriva Romaniei.

In realitate, citatul de mai sus reprezinta o rastalmacire a unei idei exprimate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Ioan Pop versus Romania:

30. Curtea reitereaza ca a stabilit deja ca nu este surprinzator faptul ca instantele interne se asteptasera ca reclamantul sa infirme prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de constatare a contraventiilor in legatura cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislatia privind contraventiile (a se vedea Anghel, citata anterior, pct. 58 si 59).

31. Totodata, Curtea reitereaza ca prezumtiile de fapt si de drept functioneaza in orice sistem juridic. Evident, conventia nu interzice astfel de prezumtii in principiu. Cu toate acestea, conventia obliga statele contractante sa se incadreze in anumite limite in acest sens, referitor la dreptul penal, care tin seama de importanta situatiei in litigiu si sa mentina dreptul apararii (a se vedea, de exemplu, Salabiaku impotriva Frantei, 7 octombrie 1988, pct. 28, seria A nr. 141-A, precum si Anghel, citata anterior, pct. 60). Curtea va analiza daca limitele respective au fost depasite in detrimentul reclamantului in prezenta cauza”.

In partea cealalta, la Anghel vs Romania, CEDO insista exact invers fata de judecatoarea Diana-Maria Halici – si anume: in sensul protejarii prezumtiei de nevinovatie:

66. Curtea noteaza dispozitiile cu caracter sui generis adoptate de legiuitorul roman in materia contraventiilor, dispozitii la care Guvernul se refera atunci cand reaminteste, in special, modificarile aduse principiul „disponibilitatii”, specific procedurilor civile (a se vedea supra pct. 46). Prin urmare, daca in temeiul art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze o plangere impotriva unui proces-verbal de contraventie era intr-adevar obligata sa verifice daca aceasta plangere a fost introdusa in termenul legal, sa il asculte apoi atat pe autorul acesteia, cat si autoritatea care a aplicat sanctiunea, precum si pe martorii indicati in procesul-verbal sau in plangere, nici aceasta ordonanta si nici Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice nu prevad in mod expres garantii de procedura aplicabile in materie penala, ca de exemplu respectarea prezumtiei de nevinovatie (a se vedea, a contrario, Öztürk, precitata, pct. 51 in fine).

67. Desi statele au posibilitatea de a scoate in afara legii penale unele infractiuni si de a le sanctiona mai degraba pe cale contraventionala decat penala, autorii infractiunilor nu trebuie sa se afle intr-o situatie defavorabila pentru simplul motiv ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil in materie penala (Grecu impotriva Romaniei, nr. 75101/01, pct. 58, 30 noiembrie 2006). In principiu, conventia lasa statelor libertatea de a considera infractiune si de a o pedepsi ca atare, cu conditia respectarii cerintelor articolului 6 din conventie, o fapta ce nu reprezinta exercitarea fireasca a unuia din drepturile ocrotite de aceasta (a se vedea, mutatis mutandis, Deweer impotriva Belgiei, hotararea din 27 februarie 1980, seria A, nr. 35, pct. 51). Or, avand in vedere cele ce preceda, Curtea nu este convinsa ca aceasta ultima conditie este indeplinita in speta.

68. Pe scurt, Curtea este de parere ca, daca scoaterea contraventiei in afara legii penale nu ridica probleme in sine, nerespectarea garantiilor fundamentale - printre care si prezumtia de nevinovatie - care protejeaza cetatenii impotriva unor posibile abuzuri din partea autoritatilor, reprezinta un aspect ce trebuie examinat in temeiul articolului 6 din conventie. Reiterand importanta, in cadrul unei proceduri ce poate fi calificata drept „penala”, a unei astfel de garantii, destinata sa restabileasca echilibrul dintre presupusii autori ai faptelor ilegale si autoritatile chemate sa ii urmareasca si pedepseasca, Curtea considera ca, in speta, cauza reclamantului nu a fost judecata echitabil, astfel cum prevede articolul 6 din conventie”.


Iata mai intai minuta sentintei nr. 893/2021 din dosarul nr. 1062/321/2021:


Respinge ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petentul Cristescu Herla Dumitrita, impotriva procesului-verbal de contraventie seria PNTX nr. 0313507 incheiat la data de 04.04.2021, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al judetului Neamt.

Cu drept de apel la Tribunalul Neamt in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Tirgu-Neamt, sub sanctiunea nulitatii.

Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei instantei, astazi, 13.07.2021”.


Redam si principalul pasaj din plangerea contraventionala (vezi facsimil 1):


Chestiune prealabila, procedurala:


Procesul verbal este redactat pe un support de hirtie care nu permite o copiere lizibila, astfel ca eu nu pot pune la dispozitia instantei un exemplar din care onorata instanta sa poata studia in detaliu aceasta speta. Rog instanta sa puna in vedere intimatului sa depuna la dosar o copie lizibila, in dublu exemplar.

De altfel, acest element ar constitui un motiv de anulare a procesului verbal, intrucit imposibilitatea de a citi textul imi incalca dreptul elementar la aparare, prin faptul ca imi impiedica exercitarea dreptului meu la aparare.


Situatia de fapt:


In ziua de 4.04.2021, conduceam autoturismul personal mergind de la Tg. Neamt spre comuna Hangu, la domiciliul parintilor. Eram intr-o stare psihica foarte speciala, fiind instiintata ca parintii mei, ambii in virsta mult peste 80 de ani, sint amindoi la pat, netransportabili, necesitind ingrijire speciala si permanenta. Mama mea este de curind operata de sold, avind montata o proteza, iar tatal este imobilizat la pat de mai multe luni.

Pe raza localitatii Pluton, intr-o zona foarte putin circulata, fara sa am viteza mare, aveam in fata o alta masina care mergea excesiv de incet. Dupa mai multi kilometri de mers in urma acelei masini, conducatorul auto respectiv a actionat semnalizatorul dreapta, sugerindu-mi sa fac manevra de depasire. Dupa ce m-am asigurat corespunzator, constatind ca din fata nu venea nici un alt vehicul si avind o portiune dreapta cu vizibilitate suficienta, am efectuat manevra de depasire.

Am mai mers o distanta destul de lunga, iar dupa un timp am fost depasita de un auto Audi grena, care a pornit semnale sonore specifice politiei. Am inteles ca sint somata sa opresc si am constatat ca era vorba despre doi agenti de politie, desi masina acestora nu era inscriptionata cu insemnele si culorile cunoscute ca fiind ale politiei.

Unul din agenti a venit la masina mea si mi-a adus la cunostinta ca ma va sanctiona pentru ca as fi efectuat acea depasire prin incalcarea liniei continue de pe axul drumului.

Eu i-am explicat faptul ca soferul depasit mergea excesiv de incet, ca mi-a indicat prin semnalizator ca am conditii de depasire, deci am fost convinsa ca el avea o problema tehnica sau de alta natura care il determina sa mearga atit de incet. Evident ca in asemenea conditii nu se poate merge la infinit cu o viteza atit de mica, de altfel mersul sub limita legala fiind ilegal, daca nu este determinat de un motiv tehnic sau de alta natura.

Agentul nu a tinut cont de explicatiile mele, sustinind ca nu poate face altceva decit sa ma sanctioneze pentru incalcarea liniei continue. Mi-a cerut actele personale si ale masinii.

Aici intervine o a doua problema: fiind eu stresata atit de faptul si stilul controlului, cit si de problema mea familiala pentru care ma deplasam (si pentru care aveam si motive sa ma grabesc, desi nu am depasit viteza legala), in acea emotie nu am gasit pe moment certificatul de inmatriculare al masinii. Astfel ca agentul, retragindu-se la masina lui pentru a intocmi procesul verbal, a retinut si o a doua fapta contraventionala, aceea ca nu as fi avut asupra mea certificatul de inmatriculare. Intre timp, eu am cautat si am gasit acel certificat, dar agentul nu a mai tinut cont ca i l-am prezentat, motivind ca intocmise deja procesul verbal si nu il mai poate modifica (!) Dar, dupa cum poate constata onorata instanta, nici nu a avut bunavointa de a consemna intr-o rubrica oarecare faptul ca totusi actul i-a fost prezentat. Il voi depune eu la dosar.

Cit priveste textul procesului verbal, la rubrica 'mentiuni contravenient' agentul a notat formula standard 'nu are de facut obiectiuni', desi pe mine nu m-a intrebat nimic in acest sens. Evident ca eu am fost stresata de faptul controlului si de maniera in care am fost abordata; abia dupa consumarea evenimentului, discutind cu alte persoane mai in tema, am inteles ca era dreptul meu sa scriu ce credeam de cuviinta la acea rubrica, sau cel putin sa scrie agentul intocmai ceea ce declaram eu, daca nu cuvint cu cuvint cel putin sa expuna pe scurt obiectiunile si explicatiile mele.

In sfirsit, tot post factum am inteles ca:

- in spiritul legii, retinerea unor fapte contraventionale trebuie sa depinda si de pericolul social al pretinselor fapte; in cazul meu, acest pericol social pur si simplu nu exista.

- tot in lege se prevede expres ca, in aplicarea legii contraventionale, trebuie sa se tina cont si de situatia personala a persoanei in cauza, ca si de contextul concret al momentului in care a fost abordat.

Sper ca onorata instanta de judecata va tine cont de aceste elemente mai mult decit agentii constatatori, asa cum este corect si legal.

In concluzie, solicit anularea procesului verbal de contraventie, tinind cont de urmatoarele elemente:

- forma procesului verbal de contraventie este necorespunzatoare - copie ilizibila, care imi impiedica dreptul elementar la a-mi formula apararile;

- refuzul de a inscrie mentiunile si obiectiunile mele din rubrica respectiva a procesului verbal, desi eu am expus mai multe elemente ale situatiei de fapt, care ar fi fost in apararea mea;

- procedeul neonorant, dar si periculos al politiei rutiere, de a folosi masini neinscriptionate pentru a 'vina' fapte contraventionale reale sau inventate; aceasta metoda, ca si 'statul la pinda' al agentilor fac astfel incit soferii din trafic sint mai stresati de posibilitatea de a fi opriti si prinsi cu tot felul de fapte minore sau inexistente, si mai atenti la depistarea echipajelor ascunse prin liziere, in loc sa fie atenti la trafic;

- faptul de a nu tine cont de situatia concreta, materiala, medicala si familiala, a persoanei oprite in trafic; astfel, eu i-am relatat agentului ca merg sa acord asistenta parintilor mei, ambii in virsta si imobilizati la pat, i-am aratat pachetele cu pampersi si alte materiale medicale… Toate au fost in zadar, agentul argumentind ca sint mai multe echipaje intr-o actiune organizata si nici intr-un caz nu poate face altfel decit sa ma sanctioneze.

In sfirsit, ca argument strict juridic si legal, rog onorata instanta sa tina cont de faptul ca, pentru a fi retinuta o fapta contraventionala trebuie sa existe intentie, asa cum prevede primul articol al legii-cadru a contraventiilor (OG 2/2001), astfel:


'ART. 1

Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie...'

Asadar, neexistind intentia, acel animus al faptei antisociale, nu exista nici vinovatie, astfel ca faptei ii lipseste unul din elementele esentiale pentru a fi retinuta ca o contraventie, conform textului citat.


In plus, aceeasi reglementare prevede:

Art. 5, al. (5): 'Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savirsite'.

In cazul meu, nu exista nici un pericol social, cu atit mai putin proba acestuia.

Art. 21, al. (6): 'Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ... tinindu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta... precum si de circumstantele personale ale contravenientului...'


In sfirsit, imi exprim convingerea ca onorata instanta va tine cont si de o alta prevedere importanta din aceeasi reglementare, pe care agentii constatatori au ignorat-o cu buna stiinta:

- art. 21, al. (3): 'Sanctiunea... trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savirsita fapta, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului...'”.


Prezentam acum cel mai important fragment din sentinta judecatoarei Halici:


Sub aspectul legalitatii, instanta constata ca, in cauza, nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat prevazute [sic] de art. 16-17 din OG nr. 2/2001 care sa poata fi invocata de instanta din oficiu si nici petentul nu a sustinut vreo cauza de nulitate a procesului verbal.

In prezenta cauza instanta retine ca petentul nu a dovedit nicio vatamare care sa impuna anularea procesului verbal de contraventie.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca situatia de fapt mentionata in procesul-verbal de contraventie de catre agentul constatator este dovedita prin probele administrate in cauza.

Procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala reprezinta faptul generator al contraventiei, intrunind elementele unui act administrativ veritabil, respectiv: act unilateral, emis in regim de putere publica, pentru punerea in executare a legii. In consecinta, acesta se bucura de prezumtia de temeinicie si legalitate cu privire la mentiunile efectuate de catre agentul constatator prin propriile sale simturi (ex propriis sensibus), contravenientul putand dovedi, cu orice mijloc de proba, caracterul neconform al mentiunilor inscrise in procesul-verbal.

Totodata, trebuie avut in vedere ca nu toate contraventiile au o natura juridica suficient de apropiata cu cea a unei infractiuni, astfel incat sa cada sub incidenta prezumtiei de nevinovatie, drept recunoscut doar in materie penala, atat prin Constitutie, cat si prin Conventia europeana a drepturilor omului. In acest sens a fost si Hotararea CEDO pronuntata in cauza Anghel impotriva Romaniei, cand s-a stabilit ca Conventia nu se opune existentei unor prezumtii de fapt sau de drept in legislatia statelor nationale, atat timp cat se incadreaza in anumite limite rezonabile, tinand cont de gravitatea mizei pentru cel vizat si respectand drepturile apararii.

Astfel, in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, s-au conturat trei criterii alternative in vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in beneficiul persoanei care a savarsit-o, respectiv calificarea faptei in dreptul intern, natura faptei incrimirate (aplicabilitatea generala a acesteia), natura si gravitatea sanctiunii aplicate.

Fata de acestea, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu mentionate in cele ce preced nu sont aplicabile spetei de fata: primul, deoarece contraventia, in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, intrucat normele de incriminare, respectiv OUG nr. 195/2002 si HG nr. 1391/2006, nu au aplicabilitate generala, ci se adreseaza unui grup restrans de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.

Potrivit ultimului criteriu, fapta petentului poate fi asimilata unei fapte penale sub aspectul sanctiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 980 lei (n.r. corect: 580 lei) si sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce au un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu, ci in principal impiedicarii repetarii unor actiuni similare. Prin urmare, se poate retine caracterul punitiv al sanctiunii aplicate, care este caracteristic sanctiunilor penale.

In cauza Ioan Pop contra Romaniei, Curtea a concluzionat in sensul ca ca amenda aplicata in temeiul OUG nr. 195/2002 si suspendarea dreptului de a conduce se includ in sfera acuzatiei in materie penala. Aceasta calificare impune pentru instanta obligatia de a asigura in proces functionarea efectiva a tuturor garantiilor impuse de art. 6 din Conventie, indeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea: dreptul la aparare, precum si prezumtia de nevinovatie care, fara a avea o valenta absoluta, este in stransa legatura cu prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal, data de constatarea personala a faptei de catre agentul constatator. Asadar, Curtea nu inlatura prezantia de legalitate a procesului-verbal din procedura contraventionala romana, ci impune echilibrul ce trebuie sa existe intre prezumtia de nevinovatie specifica materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

In consecinta, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.

Sub acest aspect, instanta retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator si constatate personal de acesta.

In acest context, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko impotriva Slovaciei), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.

Sub acest aspect, din ansamblul materialului probator administrat, rezulta ca intimatul si-a indeplinit obligatia de a rasturna prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul (n.r. in loc de „petenta”).

Potrivit dispozitiilor art. 120 lit. l si art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006, se interzice depasirea vehiculelor cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere; conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare.

Conform art. 100 alin. 3 lit. e, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai nerespectarea regullor privind depasirea.

Simpla negare a petentului in sensul ca faptele nu corespund adevarului nu ar fi fost suficienta, atata timp cat acesta nu aduce probe sau nu prezinta o explicatie rationala pentru care agentul ar fi intocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situatii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invoca alte imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de fapt niscuta impotriva sa. In cauza dedusa judecatii, petentul nu a facut dovada unei situatii contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie, care a fost constatata de agentul instrumentator prin propriile simturi. Astfel, din proba cu inregistrarea video, instanta retine ca, la data de 04.04.2021, orele 17.29, a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare (...) pe DN 15B in afara localitatii Pluton si a efectuat manevra de depasire a autoturismului cu numar de inmatriculare (...) pe marcajul longitudinal simplu continuu la minutul 17:29:21.

Potrivit art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, in situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 1D, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitatii conducatorului de vehicul. Prin urmare, instanta constata ca sunt indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale retinute in sarcina petentului [sic], iar conduita acesteia [sic] se situeaza in sfera ilicitului contraventional.

In ceea ce priveste latura obiectiva a contraventiei, elementul material al acesteia s-a materializat prin actiunea petentului de a conduce autoturismul cu numarul de inmatriculare (...) pe DN 15B in afara localitatii Pluton si a efectuat manevra de depasire a autorurismului cu numar de inmatriculare (...) pe marcajul longitudinal simplu continuu.

Urmarea imediata a faptei savarsite de catre petent consta in lezarea valorii sociale privind asigurarea desfasurarii in siguranta a circulatiei pe drumurile publice.

Legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita si urmarea imediata rezulta din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentului fata de fapta si urmarile acesteia imbraca forma vinovitiei in modalitatea intentiei indirecte, deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Din acest punct de vedere, instanta constata ca petentul a fost sanctionat cu sanctiunea minima constand in 4 puncte de amenda conform dispozitiilor legale, astfel incat constata sanctiunea aplicata intruneste cerinta proportionalitatii cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Instanta retine ca fapta retinuta prezinta un grad semnificativ de pericol social in conditiile frecventei accidentelor rutiere si ca aceasta este corect individualizata de agentul sanctionator, iar prin mentinerea amenzii in cuantumul legal aplicat petentul va intelege consecintele ce se impun si va avea un comportament responsabil in trafic.

Avand in vedere cele anterior precizate, plangerea contranventionala urmeaza a fi respinsa.


Cititi argumentele de apel impotriva sentintei de mai sus:


Pe plan formal solicit onoratei instante de apel sa observe ca sentinta instantei de fond, departe de a fi elaborata dupa studiul dosarului si analiza situatiei concrete, este 'redactata' prin metoda copy-paste, reproducind pur si simplu un model preexistent. Ca rezultat, sentinta cuprinde zeci si zeci de greseli, inexactitati, omisiuni dar si afirmatii fara corespondent in piesele dosarului, astfel:

- eu sint denumita 'petent', si nu 'petenta', nu o data intimplator, ci in absolut toate imprejurarile, adica in zeci de locuri, ceea ce arata ca nu este vorba despre o scapare intimplatoare de taste, ci de preluare fara nici un fel de control al unui alt text. Mai mult decit atit, se face si acordul gramatical conform redactarii eronate: 'petentul... a fost nevoit...'

- numele meu este scris in doua imprejurari, si in ambele gresit, desi eu am depus la dosar actul de identitate in copie;

- se arata ca as fi invocat 'art. 194 Cp.c'; eronat;

- se sustine ca as fi formulat obiectiuni la procesul verbal; inexact.

Toate acestea arata ca doamna judecator, avind o idee preconceputa despre astfel de cauze si de 'motivari' nu a depus nici un minim efort intelectual in sensul de a analiza cauza si a trage o concluzie gindita, ci, pur si simplu, a predat dosarul grefierei, cu o sentinta mai veche, indicindu-i sa transcrie 'de aici pina aici'. Iar grefiera, care nu avea nici o obligatie in cauza, a preluat textul ca atare, rezultind ceea ce am prezentat mai sus.

Dar ce este mult mai important, tot pe plan formal, insa cu influentarea puternica a fondului cauzei, este faptul ca aceasta motivare incalca in mod jenant pentru un absolvent de studii juridice si de INM toate principiile fundamentale ale procesului civil, asa cum sint ele prezentate in Capitolul II din Titlul preliminar al Codului de procedura civila:

Pornim de la prezentarea (neprezentarea) cererii mele, a argumentelor si a actelor depuse de mine. Pentru acestea, in 'motivare' se acorda patru rinduri si jumatate de text (paragraful 2 si 3 dupa 'I N S T A N T A'...) iar in continuare se prezinta pe mai multe pagini intimpinarea intimatului, cu multiple interpretari favorabile acestuia si cu invocarea multor prevederi legale, nationale si europene, care sa justifice solutia prefigurata de judecator din start. Onorata instanta de apel poate lesne constata ca eu am depus o cerere in patru pagini, cu argumente care ar fi trebuit prezentate, puse in discutia intimatului si solutionate conform analizei si conceptiei judecatorului; nimic din toate acestea nu s-a facut.

In aceste conditii au fost incalcate:

- Dreptul la un proces echitabil - art. 6 cod proc. civ., intimplator acelasi articol cu Conventia EDO;

- Egalitatea (art. 8 Cod proc. civ.). Egalitatea partilor este o iluzie in acest dosar.

- Contradictorialitatea. (art. 14 Cod proc. civ.); inexistenta in conditiile aratate. ('Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.')

- In sfirsit, Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut... (art. 20, alin. (6) Cod proc. civila). In acest dosar, judecatorul nu s-a pronuntat pe nici una din cererile si nici unul din argumentele mele.

In sfirsit, conform unui obicei mult practicat in instantele noastre, in 'motivare' se dezvolta o multime de teorii extrase din legislatia romana si din cea europeana, fara aplicare la speta, de vreme ce eu:

- am prezentat situatia de fapt exact asa cum a fost, atit in fata agentului de politie, cit si in cererea la instanta;

- am aratat ca faptele nu aveau nici un grad de pericol social, iar una chiar nu exista (aveam cartea de identitate a masinii, dar nu am gasit-o pe moment, iar cind am gasit-o agentul a refuzat sa consemneze asta);

- am solicitat sa se tina cont de situatia mea personala si familiala speciala (lipsa oricarui venit stabil, doi parinti batrini, bolnavi la pat, intr-o comuna la 60 km, permisul de conducere fiindu-mi indispensabil pentru a-i putea vizita si ingriji).

In aceste conditii, judecatorul fondului, conform autoritatii cu care a fost investit, avea de ales o solutie simpla si clara: sa respinga cererea mea (motivat corespunzator) sau sa ma 'ierte', in sensul inlocuirii tuturor sanctiunilor cu avertisment, si chiar sa anuleze procesul verbal de contraventie, ceea ce era si este perfect posibil si legal.

Fondul cauzei, dupa parerea mea, in conditiile aratate, nici nu a fost tratat corespunzator, raminind la aprecierea onoratei instante de apel daca va fi abordat in faza apelului, sau intr-o eventuala rejudecare.

Fata de toate cele mai sus prezentate, solicit onoratei instante de apel sa analizeze situatia dosarului si sa dispuna in consecinta.

Fata de 'motivarea' absolut defectuoasa, mai sus prezentata, echivalind in mod cert cu lipsa motivarii, instanta de apel ar putea anula hotarirea si trimite cauza spre rejudecare, conform art. 480 alin. (3) Cod proc. civila.

In motivarea acestei trimiteri, cu tot respectul as sugera onoratei instante de apel sa indice judecatorului de fond:

- sa prezinte in text toate actele depuse si argumentele formulate de ambele parti din dosar;

- sa expuna fiecare sustinere, fiecare argument, sa le dezbata si solutioneze;

- sa scrie cu cuvintele si ideile proprii, si nu dupa formular;

- sa evite ideile si frazele inutile in speta;

- sa reciteasca si corecteze textul inainte de a-l semna”.


* Cititi aici intreaga plangere contranventionala

* Cititi aici sentinta completa

* Cititi aici actiunea integrala de apel

Comentarii

# HAL ici, HAL 9000. Poti sa mori linistit, esti pe maini bune date 9 ianuarie 2022 21:52 +14

Are rezon duduia: 1. Omul in esenta este un schelet. 2. Scheletul nu are creier. 3. Omul in esenta e fara creier. Concluzia e ca doamna judecator trebuie de urgenta promovata undeva unde sa nu judece. Preferabil a fi aleasa in CSM. Garantat acolo va da dovada de silly'Ogisme de valoare si probabil chiar sefa. Parerea mea.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 16.01.2022 – Operatiunea "Buda in Cotet" a intrat in linie dreapta

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva