Institutia gratierii este prevazuta in partea generala a codului penal, Titlul VIII care, alaturi de institutia prescriptiei executarii pedepsei constituie sau sunt denumite cauze care inlatura sau modifica executarea pedepsei.

Aceasta institutie este un instrument la indemana statului care, pentru realizarea unei politici penale, poate inlatura, total sau partial, executarea pedepsei pentru anumite infractiuni.

Introducerea unui act de clementa precum cel al gratieirii este imperios necesar cu atat mai mult cu cat, la data de 1 februarie 2014 au intrat in vigoare noile coduri, codul penal si codul de procedura penala. Fac referire la faptul ca noua legislatie penala aduce modificari foarte mari in privinta modalitatilor de individualizare judiciara a pedepselor neprivative de libertate, care sunt puse la dispozitia instantei, introducandu-se institutii noi.

Ca si clasificare gratierea poate fi colectiva sau individuala, precum si conditionata sau neconditionata. Emitentii celor doua acte de clementa, colectiva si individuala, sunt diferiti. In cazul gratierii colective, cel care poate dispune este Parlamentul Ramaniei care, printr-o lege organica, poate dispune gratierea in temeiul art. 73 alin. 3 lit. i) din Constitutia Romaniei. Gratierea individuala este atributul presedintelui Romaniei care poate acorda gratieri individuale conform art. 94 lit. d) din Constitutie.

Gratierea colectiva se acorda prin lege, de catre Parlamentul Romaniei. Ea are intotdeauna un caracter retroactiv si are ca obiect numai pedepsele aplicate de catre instantele de judecata pentru faptele care au fost savarsite inaintea datei prevazute in lege prin care se dispune gratierea. In situatia in care legea gratierii intra in vigoare inainte ca o sentinta de condamnare sa ramana definitiva, ea isi produce efectele dupa ramanerea definitiva a sentintei de condamnare.

In proiectul legii gratierii prezentat spre dezbatere se vorbeste si despre o gratiere partiala.

Conform art. 2 din OUG pentru gratierea unei pedepse, „se gratiaza in parte:

a)Cu ½ pedepsele cu inchisoare aplicate persoanelor care au implinit varsta de 60 de ani, femeilor insarcinate ( gravide ) sau persoanelor care au in intretinere minori cu varsta de pana la 5 ani.

b)Cu ½ sau, dupa caz, cu restul de pedeapsa neexecutat din pedepsele cu inchisoare aplicate persoanelor care, conform expertizei medico-legale emisa de institutiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile, in faze terminale.”

Prin aceste dispozitii legiuitorul a avut in vedere caracterul partial al gratierii in sensul ca, aceasta poate avea in vedere o parte bine determinata din pedeapsa, adica o parte din pedeapsa ce a fost calculata prin raportare atat la pedepsa in intregul ei, cat si prin raportare la restul pedepsei ramase de executat.

Gratierea poate fi revocata. Revocarea acesteia nu este prevazuta in codul penal, ci doar in actul prin care se dispune gratierea intrucat actele de clementa sunt legi speciale care se aplica prioritar fata de codul penal. Daca o persoana care a beneficiat de efectele gratierii savarseste o noua infractiune cu intentie, in cursul termenului conditie din actul de clementa, gratierea se revoca. In aceasta situatie pedeapsa a carei gratiere a fost revocata se va executa alaturi de pedeapsa aplicata pentru infractiunea ulterioara.

Institutia amnistiei este prevazuta si ea in partea generala a codului penal, Titlul VII care, alaturi de prescriptia raspunderii penale, constituie sau sunt denumite cauze care inlatura raspunderea penala.

Daca institutia gratierii vizeaza doar executarea pedepselor, institutia amnistiei vizeaza inlaturarea raspunderii penale pentru anumite infractiuni, aceasta aplicandu-se atat inainte cat si dupa condamnare. Daca amnistia isi produce efectele chiar si dupa condamnare, aceasta inlatura atat executarea pedepsei in sine cat si consecintele condamnarii ca urmare a savarsirii unei infractiuni.

Avand in vedere caracterul procesual ce tine doar de raspunderea penala, institutia amnistiei nu are efecte si nu inlatura raspunderea civila. Astfel, amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta. Totodata, in cazul infractiunilor in care avem subiecti procesuali principali persoane vatamate, amnistia nu produce efecte asupra drepturilor acestora.

Avand in vedere numeroasele „greseli procedurale” comise de catre unele organe judiciare, intrarea in vigoare a unei legi privind amnistia si gratierea, este imperios necesara. Am folosit sintagma de „greseli procedurale” dar sunt convins ca majoritatea cetatenilor si-au dat seama ca vorbim de abuzuri. Uitandu-ma cu foarte mare atentie la toate abuzurile semnalate aproape zilnic de catre Lumea Justitiei ( luju.ro ) si Antena 3 dar si de catre alti formatori de opinie, pentru ca increderea justitiabililor in actul justitie sa revina la nivelul de incredere pe care romanii il au in biserica si armata, intrarea in vigoare a unui astfel de act de clementa, este obligatorie.

Din punct de vedere tehnic o asemenea lege ar fi trebuit sa intre in vigoare odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri penale, 01 februarie 2014.

Pentru o mai buna intelegere privind importanta unei astfel de legi, este necesara punerea in oglinda unei infractiuni de inselaciune savarsita de catre doua persoane. Prima savarseste fapta si este condamnat definitv inainte de 01 februarie 2014 iar cea de-a doua persoana care savarseste infractiunea dupa data de 01 februarie 2014, data intrarii in vigoare a noilor coduri. Pentru prima persoana care a savarsit fapta pe vechile coduri, limita maxima de pedeapsa putea ajunge, in cazul in care fapta a avut consecinte deosebit de grave ( paguba mai mare de 200.000 de lei ), pana la 20 de ani de inchisoare. Pentru cea de-a doua persoana care a savarsit fapta dupa intrarea in vigoare a noilor coduri, limita maxima a pedesei, indiferent de consecinte, ajunge la 5 ani. Astfel, s-a ajuns la sitiuatia concreta in care o persoana, condamnata definitv pentru infractiunea de inselaciune, inainte de intrarea in vigoare a noilor coduri, a primit o pedeapsa individualizata de 15 ani de inchisoare iar o alta persoana cu o situatie juridica asemanatoare dar care a savarsit fapta dupa data de 01 februarie 2014 a fost condamnata la pedeapsa de 3 ani de inchisoare. Intrebarea care se pune este urmatoarea: cum poate explica si remedia legiuitorul roman discrepanta dintre pedesele celor doua persoane. De explicat cred ca a explicat-o cand a avut in vedere politica penala la momentul elaborarii noilor coduri. De remediat nu o poate remedia decat prin emiterea unei legi privind amnistia si gratierea.

Avand in vedere faptul ca tranzitia legilor penale trebuia sa se faca in acelasi timp cu elaborarea unei legi referitoare la amnistie si gratiere, avand in vedere abuzurile care ies la iveala zilnic, intrarea in vigoare a unei astfel de legi privind amnistia si gratierea, este singura apta sa repare ce mai este de reparat pentru ca cetateanul justitiabil sa-si recapete increderea in justitie, pentru ca justitia este cea care trebuie sa mentina echilibrul unui stat.