DNA a vrut sa infunde unul dintre cei mai mari critici ai abuzurilor comise in Justitie cu un dosar fara probe. Este vorba despre cunoscutul jurnalist Andrei Badin, trimis in judecata nevinovat si achitat de doua instante. Iar ca sa va dati seama cat de mare a fost facatura DNA trebuie sa aveti in vedere ca decizia de achitare definitiva a lui Andrei Badin a fost pronuntata inclusiv de judecatoarea ICCJ Rodica Aida Popa (foto), in general cunoscuta pentru solutiile pe sufletul parchetului pe care le da. 

Lumea Justitiei prezinta motivarea Deciziei 50/2020, pronuntata in 20 februarie 2020, in dosarul 4878/2/2014 prin care  judecatorii Dan Enescu, Aida Popa si Simona Nenita de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au pronuntat achitarea definitiva a lui Andrei Badin in baza art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala - “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”. Practic, cei trei judecatori ICCJ au mentinut sentinta de achitare de la fond pronutata, in 20 decembrie 2017, de Curtea de Apel Bucuresti.

De asemenea, in afara de Andrei Badin, ICCJ a dispus in acelasi dosar alte sase achitari, pe motiv ca fapta nu exista, sau nu exista probe. Printre cei achitati se numara fostul sef al IPJ Mehedinti Constantin Ponea si omul de afaceri de afaceri Constantin Popescu, care au fost tinuti in arest preventiv timp de sase luni.

In schimb, achitat pentru opt acuzatii, fostul sef al Consiliului Judetean Mehedinti Adrian Duicu a ramas cu condamnarea dispusa la fond de Curtea de Apel Bucuresti, de 1 an si 6 luni inchisoare cu suspendare pentru folosirea de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii. De asemenea, au mai fost dispuse si alte doua condamnari la 8 luni inchisoare, respectiv 1 an inchisoare, aplicarea ambelor pedepse fiind amanata.

Procurorii trebuie sa demonstreze vinovatia, nu inculpatul nevinovatia

Revenind la Andrei Badin, acesta a fost acuzat abuziv de DNA ca ar fi luat mita 5000 de lei, atentie, prin virament bancar de la presedintele de la acea vreme al Consiliului Judetean Mehedinti Adrian Duicu “pentru a nu continua o campanie de presa care viza, la acel moment, pe Ministrul Mediului si al Schimbarilor Climatice Rovana Plumb”. Totusi, in instanta, Andrei Badin a explicat ca banii reprezentau plata unei datorii pe care Duicu, cu care se cunostea de mult timp si cu care era in relatii de prietenie, o avea la el, astfel explicandu-se de ce fostul presedinte al CJ Mehedinti i-a virat banii in cont.

Acuzatiile DNA nu au fost insa decat o actiune de compromitere a lui Badin. Inalta Curte arata in motivarea deciziei de achitare definitiva ca in mod corect prima instanta a retinut cand a pronuntat achitarea jurnalistului ca probele administrate in cauza nu sunt suficiente pentru a inlatura prezumtia de nevinovatie ce este garantata de lege in favoarea inculpatului, iar instanta de control judiciar nu poate retine o alta situatie. Judecatorii supremi mai precizeaza totodata ca alegatiile DNA vizand inexistenta unui suport probator in privinta sustinerilor lui Badin cu privire la motivul pentru care a primit suma de bani, respectiv restituirea unui imprumut, nu pot fi primite, in conditiile in care in mod evident acuzarii ii revine sarcina de a demonstra comiterea infractiunii, inculpatul nefiind obligat a produce probe cu privire la nevinovatia sa.

Iata pasaje din decizia Inaltei Curti, pe care  o atasam integral la finalul articolului:

"Cu privire la solutia de achitare a inculpatului B. criticile apelantului Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie, au vizat, in esenta, gresita retinere a starii de fapt de catre prima instanta, cu consecinta pronuntari in mod eronat a solutiei prevazute de art. 16 lit. c) C. proc. pen. A sustinut apelantul ca din coroborarea probelor existente la dosarul cauzei, inclusiv a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice inregistrate in baza mandatelor emise de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, rezulta comiterea infractiunii de luare de mita de catre inculpatul B. in modalitatea retinuta in actul de sesizare a instantei de judecata. A precizat apelantul ca argumentele instantei de fond, pentru care aceasta a pronuntat solutia de achitare, nu pot fi acceptate in conditiile in care sustinerile inculpatului referitoare la conditiile in care a primit suma de 5000 RON de la inculpatul H., respectiv restituirea unui imprumut, nu au suport probator, fiind conceputa astfel incat nu poate fi verificata. Mai mult aceste sustineri nu pot fi acceptate si prin prisma disproportiei de putere financiara dintre inculpat si cel care i-a remis suma de bani, ceea ce face necredibile afirmatiile referitoare la acordarea unui imprumut inculpatului H. de catre inculpatul B..

Apelantul critica solutia primei instante si in privinta argumentului retinut de aceasta vizand existenta relatiilor de prietenie dintre inculpatii mentionati, ceea ce ar fi condus la retinerea ca plauzibila a situatiei ca suma de 5000 RON primita de catre B. sa reprezinte restituirea unui imprumut acordat inculpatului H.. Sustine acesta ca argumentul mentionat nu poate fi primit si nu poate fundamenta solutia de achitare, in conditiile in care este foarte putin probabil ca inculpatul B. sa-l fi imprumutat pe inculpatul H., iar pe de alta parte singurul care afirma ca asa au stat lucrurile este primul inculpat, iar declaratia sa nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.

(...)

Inalta Curte, analizand criticile formulate de catre apelant, considera ca acestea sunt nefondate, instanta de fond pronuntand solutia de achitare in considerarea starii de fapt retinute in mod corespunzator pe baza materialului probator existent la dosarul cauzei.

Prima instanta a pronuntat solutia de achitare in conformitate cu prevederile art. 16 lit. c) C. proc. pen., retinand ca probele administrate in cauza nu sunt suficiente pentru a inlatura prezumtia de nevinovatie ce este garantata de lege in favoarea inculpatului, iar instanta de control judiciar nu poate retine o alta situatie.

Inculpatul B., fara a nega primirea sumei de 5.000 RON de la inculpatul H., a sustinut ca aceasta suma reprezinta returnarea unui imprumut pe care i l-a acordat acestuia, esalonat, prin plata unor sume de bani mai mici atunci cand ultimul venea in Bucuresti, la sedinte de partid, in conditiile in care nu folosea cardul si avea mai mult sume de bani in valuta. In conditiile acestui probatoriu, judecatorul fondului, in mod just, a apreciat ca prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata prin probatoriul administrat atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul cercetarii judecatoresti realizate in cauza, probele directe cu privire la infractiunea de luare de mita nefiind coroborate cu suficiente probe indirecte, pentru ca sa fie creata convingerea instantei, mai presus de orice indoiala, cu privire la comiterea faptei ce face obiectul acuzarii de catre inculpat.

Probe directe nu au mai fost administrate in cauza, declaratia martorei O.O. neputand constitui o astfel de proba cu privire la obiectul probatiunii, iar probele indirecte nu sunt de natura a determina motivul pentru care s-a procedat la remiterea sumei de bani. Atributiile inculpatului B., modul in care acesta isi realiza emisiunile, precum si intentiile pe care acesta le-a exprimat cu privire la subiectele pe care dorea sa le abordeze in cadrul acestora, nu sunt elemente suficiente pentru a justifica retinerea in sarcina inculpatului a comiterii infractiunii ce face obiectul sesizarii.
Critica apelantului vizand inexistenta unui suport probator in privinta sustinerilor inculpatului B. cu privire la motivul pentru care a primit suma de bani de la inculpatul H., respectiv restituirea unui imprumut, nu poate fi primita in conditiile in care in mod evident acuzarii ii revine sarcina de a demonstra comiterea infractiunii, inculpatul nefiind obligat a produce probe cu privire la nevinovatia sa.

Imprejurarea ca judecatorul fondului a retinut existenta unor relatii de prietenie intre cei doi inculpati, ceea ce l-a determinat sa considere ca fiind plauzibila acordarea unor imprumuturi reciproce, inclusiv cu privire la suma de 5.000 RON, reprezinta cu certitudine un element care este probat suficient in cauza, astfel incat critica apelantului nu poate fi primita.

Instanta de apel remarca faptul ca remiterea sumei de 5.000 RON este in mod cert probata, existand in acest sens declaratiile concordante ale inculpatilor si martorei E., insa ce nu este probat intr-un mod adecvat este imprejurarea ca aceasta actiune a fost consecinta pretinderii sale de catre inculpatul B. pentru ca acesta sa nu isi indeplineasca in mod corespunzator atributiile de serviciu, sub acest aspect probatiunea existenta la dosar fiind in mod cert deficitara”.


* Cititi aici integral decizia Inaltei Curti de achitare definitiva a jurnalistului Andrei Badin