29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

NICUSOR SE AFUNDA – Iata decizia CCR care destrama apararea lui Nicusor Dan in scandalul cu Primaria Sectorului 4 si afaceristul Mihai „Caine” Mitrache: „Deputatii si senatorii nu au dreptul sa intermedieze nici relatia dintre cetateni si administratia centrala si locala, nici relatia dintre alesii locali si autoritatile publice centrale si locale... Aceste activitati reprezinta fie o forma nepermisa de control parlamentar, fie o arogare de drepturi care denatureaza mandatul parlamentar”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

16 September 2020 19:49
Vizualizari: 4670

Chiar daca deputatul USR Nicusor Dan (foto) – candidatul PNL-USR-PLUS pentru Primaria Capitalei – a sustinut ca nu a comis nimic nelegal intervenind la Primaria Sectorului 4 pentru afaceristul Mihai Mitrache (poreclit „Caine”), lucrurile nu stau deloc asa (click aici pentru a citi).



Mai exact, ceea ce omite Dan sa spuna este existenta unei Deciziei nr. 629 din 9 octombrie 2018, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit in primul rand ca parlamentarii nu au voie sa faca interventii pentru o persoana anume, ci doar sa se preocupe de probleme de interes general. In al doilea rand, orice comunicare a unui parlamentar cu administratia locala se face doar prin intermediul presedintilor de camere sau de comisii parlamentare; nicidecum in nume personal. Altminteri, ar fi vorba despre incalcarea principiului separarii puterilor in stat si chiar despre afectarea optiunii politice majoritare de pe plan local. Mai pe romaneste spus: intervenind direct pe langa administratia publica locala, deputatul sau senatorul de la un partid isi poate antagoniza populatia care a votat o cu totul alta formatiune politica.

Nu in ultimul rand, intervenind in nume personal, deputatul sau senatorul si-ar incalca mandatul reprezentativ (la care il obliga articolul 69 din Constitutie), incepand sa exercite de facto un mandat de drept privat, puncteaza CCR in Decizia 629/2018. Acelasi mandat reprezentativ il obliga pe parlamentar sa fie in slujba intregului popor, iar nu a unei persoane sau a alteia, adauga Curtea Constitutionala. Argumentatia CCR se bazeaza pe o bogata jurisprudenta proprie, datand din perioada 1994-2018.

Incheiem, amintind ca nici pana in acest moment, la doua zile de la izbucnirea scandalului din jurul lui Nicusor Dan, Directia Nationala Anticoruptie refuza sa precizeze daca a deschis vreun dosar de trafic de influenta (art. 291 Cod penal) ori de folosirea influentei sau a autoritatii (art. 13 din Legea nr. 78/2000) (click aici pentru a citi).

Redam principalele paragrafe din Decizia CCR 629/2018:

28. Examinand obiectia de neconstitutionalitate privind articolul unic pct. 1 [cu referire la art. 37 alin. (2)] din lege, Curtea retine ca problema de principiu dedusa judecatii sale, si anume relatia dintre deputati si senatori, pe de o parte, si cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte, a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, a statuat ca prevederile art. 142 din Regulamentul Senatului, potrivit carora „Senatorul are dreptul de a cere in scris sau oral de la autoritatile judetene si ale serviciilor publice descentralizate in judete sau in interes judetean, din circumscriptia electorala pe care o reprezinta, acte, dosare, precum si alte informatii utile pentru activitatea sa“, in masura in care instituie o relatie juridica directa intre senator si autoritatile publice ale administratiei locale, ale administratiei judetene si ale serviciilor publice descentralizate in judete sau in interes judetean, sunt neconstitutionale, tinand seama de prevederile art. 110 din Constitutie [devenit art. 111 dupa revizuirea si republicarea Constitutiei], potrivit carora informarea senatorilor se face de Camera, de comisia parlamentara sau sub controlul acestora, asa cum s-a prevazut la art. 141 din regulament in ceea ce priveste informarea de la organele centrale ale administratiei publice, potrivit caruia „fiecare senator are dreptul de a cere, prin intermediul Guvernului, de la organele centrale ale administratiei publice, printr-o petitie adresata presedintelui Senatului, orice acte sau dosare, precum si alte informatii utile pentru activitatea sa“. Curtea a mai retinut ca prevederea regulamentara deplaseaza calitatea de titular al dreptului de informare de la Camera si comisiile parlamentare la senator, desi constituie un aspect al controlului parlamentar care nu poate fi conceput ca un atribut personal al senatorului. O asemenea solutie este contrara autonomiei administrative si pluralismului politic pe plan local, intrucat ar putea fi exercitata cu referire la aspectele confidentiale privind procesul de elaborare a unei decizii, precum si in dauna optiunii politice pe plan local, daca aceasta este diferita de aceea a partidului din care face parte senatorul.

29. Prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, Curtea a statuat ca prevederile art. 35 alin. (1) lit. i) si j) din Legea privind statutul deputatilor si al senatorilor, potrivit carora printre drepturile politice ale deputatilor si senatorilor se regasesc dreptul de a se informa, de a cere si de a obtine date si acte in acest scop de la Guvern si de la celelalte autoritati ale administratiei publice si dreptul de acces in institutiile administratiei publice in interesul exercitarii mandatului, sunt neconstitutionale, intrucat completeaza in mod nepermis dispozitiile art. 111 din Constitutie privind informarea Parlamentului. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 111 alin. (1) din Constitutie, „Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora [... ]“. Precizarea in insusi textul constitutional a modului de obtinere de catre organele Parlamentului a actelor si informatiilor necesare de la Guvern si celelalte organe ale administratiei publice exclude posibilitatea reglementarii pe calea altor acte normative a unor masuri noi in sensul aratat. Altfel spus, intrucat Constitutia prevede expres si limitativ ca obtinerea de acte si informatii de la autoritatile mentionate se face de catre Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora, legiuitorul nu este abilitat sa reglementeze si accesul direct al deputatilor si senatorilor la datele si actele prevazute in art. 35 alin. (1) lit. i) din legea analizata. Prevederea cuprinsa la lit. j) din acelasi text de lege, care, sub titulatura de drept politic, stabileste pentru parlamentari „dreptul de acces“ in institutiile administratiei publice, este, de asemenea, neconstitutionala, depasind cadrul prevederilor art. 111 din Constitutie privind raporturile dintre Parlament, Guvern si celelalte organe ale administratiei publice si instituind o posibila imixtiune a deputatilor si senatorilor in activitatea executiva, contrara principiului separatiei puterilor, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constitutie. Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a constatat ca si prevederile cuprinse in art. 35 alin. (2) - „Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice au obligatia sa asigure deputatilor si senatorilor conditiile necesare exercitarii drepturilor prevazute la alin. (1) lit. i) si j)“ - contravin art. 111 din Constitutie, fiind asadar neconstitutionale.

30. Prin Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Curtea a statuat ca dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie stabilesc principiul potrivit caruia parlamentarii sunt in serviciul poporului. „Acestia, beneficiind de legitimarea textului constitutional mentionat, trebuie sa dea dovada de aplecare spre discutarea, dezbaterea si rezolvarea problemelor comunitatii si nicidecum sa le ignore. De asemenea, Curtea retine ca nicio autoritate sau institutie publica nu poate limita sau nega acest principiu, senatorii si deputatii exercitandu-si mandatul in conformitate cu interesul superior al comunitatii si cu respectarea competentelor strict determinate prin Constitutie“ [in acelasi sens, a se vedea Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 588 din 21 iulie 2017, paragraful 32].

31. Avand in vedere aceste repere jurisprudentiale, Curtea constata ca legiuitorul nu are competenta constitutionala de a reglementa o relatie directa de control intre deputati si senatori, pe de o parte, si organele administratiei publice centrale si locale, pe de alta parte. Raporturile dintre Parlament, Guvern si celelalte organe ale administratiei publice sunt stabilite in mod exclusiv prin prevederile art. 111 alin. (1) teza intai din Constitutie, potrivit carora „Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora“. Astfel, textul constitutional prevede expres si limitativ ca relatia dintre autoritatile mentionate se realizeaza prin intermediul presedintilor Camerei Deputatilor, Senatului sau comisiilor parlamentare. Dispozitiile art. 69 din Constitutie, care stabilesc ca, in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si ca orice mandat imperativ este nul, constituie fundamentul juridic al mandatului reprezentativ. Acest text constitutional sta la baza interpretarii raporturilor constitutionale dintre parlamentar, pe de o parte, si alegatorii lui, partidele sau formatiunile politice care au sustinut respectiva candidatura si Camera din care face parte parlamentarul, pe de alta parte (Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 216).

32. Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca art. 69 din Constitutie valorifica fara limite mandatul reprezentativ. Acest text constitutional trebuie sa constituie punctul de plecare in explicarea raporturilor constitutionale dintre deputat si alegatorii sai, partidul politic care l-a propulsat, Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol constitutional nu poate fi decat in sensul ca deputatul, din punct de vedere juridic, nu are nicio raspundere juridica fata de alegatorii din circumscriptia care l-a ales si nici fata de partidul pe lista caruia a candidat. Raporturile sale cu alegatorii si partidul sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este tinut sa indeplineasca vreo obligatie fata de acestia, el este obligat numai poporului. In contextul constitutional romanesc, ce valorifica fara limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegatorii nemultumiti de activitatea unui deputat este sa nu il realeaga (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, sau Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010).

33. Prin urmare, nu se stabileste nicio legatura juridica intre deputat sau senator, pe de o parte, si cetatenii din circumscriptia electorala in care acesta a fost ales, pe de alta parte. Acesta nu poate avea, in baza mandatului reprezentativ, nicio contingenta in legatura cu rezolvarea directa si nemijlocita a problemelor individuale si concrete ale cetatenilor, intr-un anumit caz dat. Astfel, mandatul reprezentativ nu confera dreptul parlamentarului de a reprezenta persoane fizice sau juridice in fata autoritatilor administratiei publice. De asemenea, Curtea retine ca mandatul reprezentativ, fiind un concept specific dreptului public, nu are nicio legatura cu mandatul de drept privat, deputatul sau senatorul neputand invoca nicio putere de reprezentare a persoanei in sens civil.

34. Legiuitorul constituant a reglementat in schimb controlul parlamentar, in considerarea caruia Parlamentul, in exercitarea functiei sale de control, este indreptatit sa utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constitutia, legea si propriile regulamente de organizare si functionare i le pun la dispozitie (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 64). Manifestarea suveranitatii cu care este investit Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman, consta, in esenta, in exercitarea puterii legislative - ca unica autoritate legiuitoare a tarii, insa, in virtutea principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor in stat - consacrat la art. 1 alin. (4) din Constitutie - Parlamentul are si alte functii, aflate, desigur, in stransa si directa legatura cu rolul sau de unic legiuitor. In realizarea functiilor sale constitutionale, Legea fundamentala confera mandatului parlamentar caracter reprezentativ (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 114). Functia de control a Parlamentului deriva in mod direct din calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, atribute conferite de art. 61 alin. (1) din Constitutie. Parlamentarii, exercitandu-si mandatul in serviciul poporului, trebuie sa dea dovada de aplecare spre discutarea, dezbaterea si rezolvarea problemelor comunitatii, si nicidecum sa le ignore (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 116). Institutia controlului parlamentar nu trebuie izolata de principiul constitutional al colaborarii loiale dintre institutiile si autoritatile statului si de cel al loialitatii fata de Constitutie (Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 655 din 9 august 2017, paragraful 35, sau Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 101).

35. In considerarea celor de mai sus, Constitutia a inzestrat Camera Deputatilor, Senatul si comisiile parlamentare cu competenta de a cere informatii si documente Guvernului si celorlalte organe ale administratiei publice, la solicitarea membrilor Parlamentului. Este evident ca si aceste informatii/documente trebuie sa prezinte interes general. In cadrul acestei proceduri, rezolvarea situatiilor particulare si concrete nu isi gaseste ratiunea; mai mult, informatiile si datele solicitate nu pot viza datele cu caracter personal, pentru ca acestea tin de viata privata a individului (a se vedea Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 650 din 26 iulie 2018, paragraful 30, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului citata in decizia antereferita, respectiv Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 43, sau Hotararea din 17 iulie 2008, pronuntata in Cauza I. impotriva Finlandei, paragraful 35).

36. Totodata, potrivit art. 112 alin. (1) din Constitutie, „Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului“. Intrebarea, in sensul art. 112 din Constitutie, „consta intr-o simpla cerere de a raspunde daca un fapt este adevarat, daca o informatie este exacta, daca Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice inteleg sa comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor sau de comisiile permanente ori daca Guvernul are intentia de a lua o hotarare intr-o problema determinata“ [art. 193 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor; a se vedea, in acelasi sens, art. 169 alin. (2) din Regulamentul Senatului]. De asemenea se constata ca, potrivit art. 194 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputatilor, presedintele Camerei are dreptul sa nu admita intrebarile care privesc probleme de interes personal sau particular; urmaresc in exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice; se refera la procese aflate pe rolul instantelor judecatoresti sau pot afecta solutionarea unor cauze aflate in curs de judecata sau privesc activitatea unor persoane care nu indeplinesc functii publice (ad similis, a se vedea art. 170 din Regulamentul Senatului).

37. Curtea retine ca activitatea deputatului sau senatorului se exercita exclusiv in formele si termenii prevazuti de Constitutie, astfel ca functia de control a Parlamentului nu poate fi exercitata in mod individual de catre acestia, ci numai in cadrul institutional prescris de Constitutie. Curtea nu contesta faptul ca, prin intermediul birourilor parlamentare din teritoriu, deputatii sau senatorii pot lua cunostinta direct de problemele comunitatii, insa documentarea/rezolvarea sistemica a acestora se realizeaza potrivit exigentelor art. 61 alin. (1) sau, dupa caz, art. 111 si 112 din Constitutie.

38. In aceste conditii, Curtea retine ca deputatii si senatorii nu au dreptul sa intermedieze/mijloceasca nici relatia dintre cetateni si organele administratiei publice centrale si locale si serviciile si directiile din subordinea acestora, in sens de control al activitatii acestora din urma, si nici relatia dintre alesii locali si autoritatile publice centrale, dintre potentialii investitori si autoritatile publice locale, in sens de reprezentanti ai alesilor locali/investitorilor, intrucat aceste activitati reprezinta, in realitate, fie o forma nepermisa de control parlamentar, fie o arogare de drepturi care denatureaza mandatul parlamentar si care se constituie intr-un veritabil impediment in relatia directa a alesilor locali/ investitorilor cu administratia centrala sau locala. In schimb, pot lua cunostinta de problemele comunitatii in formele prescrise de lege, insa relationarea in raport cu aceasta sfera a puterii executive se realizeaza pe calea controlului parlamentar. De asemenea, deputatul sau senatorul are posibilitatea de a initia o propunere legislativa, daca apreciaza ca aceasta este solutia pentru rezolvarea problemei identificate.

39. Prin conferirea deputatului sau senatorului a unor atributiuni de intermediar intre alesi locali/investitori si autoritatile administratiei publice se depaseste rolul constitutional al acestuia, intrucat deputatul sau senatorul este pus in situatia preluarii unor competente/sarcini specifice administratiei si va deveni, in final, un negociator al diverselor interese economice. Or, deputatul sau senatorul, in cadrul activitatii sale specifice relatiilor publice, poate numai indruma investitorii la respectarea si urmarea procedurilor si cailor legale de a se adresa administratiei pentru satisfacerea intereselor lor economice. Prin urmare, intrucat Parlamentul are atat o functie legislativa, cat si una de control, rezulta ca activitatea deputatului sau senatorului trebuie, la randul sau, sa se subsumeze acestora, legea neputandu-i conferi si alte drepturi/obligatii.

* Cititi aici intreaga decizie a Curtii Constitutionale

Comentarii

# coco date 16 September 2020 20:20 +5

Decizia asta a CCR este dublata de o lege care sa prevada si sanctiuni (parnaie)?? Ca din ce stiu eu , nerespectarea unei decizii CCR nu implica sanctiuni

# nae din dealul feleacului date 16 September 2020 20:34 +13

Stimati bucuresteni,daca veti dori sa va administreze un asemenea rebut uman atunci tot inainte;nu ca noi clujenii am fi mai "cu mot"!Opriti odata migratia politica si introduce-ti raspunderea magistratilor!Mergeti la vot,nu mai stati pe dinafara ca raminem fara tara!Chiar nu vedeti cum s-au catarat la virf toti alogenii?Nu am nimic cu minoritarii care isi cunosc masura.Daca am ceva si am,atunci am cu toti cei ce saboteaza tara mea.

# Cetateanul date 16 September 2020 20:57 -6

Vedeti bai ce au facut alde cecereu si pesedeu? A indepartat din dna profesionistii precum popovici, volintiru, bulancea, iacob etc etc. Oameni adevarati care la cea mai mica abatere aruncau cu catuse in stanga si in dreapta. Deh... au ramas fecioarele...ocupate cu pizza si ciorbe la militie.

# X date 17 September 2020 06:06 +1

Dacă și Bulancea e profesionist, eu sunt Afrodita! În ce_priveste pe Marius Iacob, sunt de acord, restul, vai de capul lor....

# ?????? date 17 September 2020 13:32 +1

@ Bă, nasol și cu ăștia de la CCR care se pronunță pe spețe ce referă la indivizi și care sunt de competența instanțelor civile sau penale, deși au în atribuții alte "chestiuni", ?

# ?????? date 17 September 2020 13:47 0

@ Remarcați și că decizia "constituționaliștilor" de la CCR ar trebui să contribuie și la desființarea birourilor parlamentare din teritoriu, deci la reducerea cheltuielilor publice, fiind o decizie ce constată inutilitatea, ineficiența și ilegalitatea structurilor parlamentare din teritoriu, cheltuirea ilegală a resurselor publice alocate pentru structurilor ce favorizează relația parlamentarilor cu alegătorii, etc. ?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva