Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, condusa de judecatoarea Natalia Roman (foto), refuza sa tolereze lipsa de reactie a membrilor CSM fata de afirmatiile sefului Departamentului juridic al SRI, generalul Dumitru Dumbrava, referitoare la interesul Serviciului Roman de Informatii in monitorizarea dosarelor pana la solutionarea definitiva. In acest sens, UNJR a cerut Consiliului Superior al Magistraturii, luni 18 mai 2015, sa analizeze interviul din 30 aprilie 2015 al lui Dumitru Dumbrava, asa cum obisnuieste sa procedeze in cazul declaratiilor politice care aduc o pretinsa atingere sistemului judiciar, si sa apere independenta judecatorilor si procurorilor fata de implicarea ilegala a SRI in actul de justitie. Aceasta este cea de-a doua incercare a UNJR de a determina Consiliul Superior al Magistraturii sa isi exercite principala atributie – de “garant al independentei justitiei” – intr-o chestiune atat de sensibila si extrem de importanta pentru imaginea, oricum sifonata, a sistemului judiciar.

Amintim ca Plenul CSM a respins, in sedinta din 13 mai 2015, solicitarea UNJR privind sesizarea Serviciului Roman de Informatii in vederea clarificarii afirmatiilor generalului Dumbrava. Dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au luat cuvantul in sedinta de Plen in care s-a discutat solicitarea UNJR, fosta presedinta Oana Haineala a fost prima care s-a opus ca CSM sa puna SRI in situatia de a indica temeiul legal care ii permite sa isi mentina “interesul/ atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze”, si de a explica in ce consta efectiv acest “interes”, care sunt limitele sale, ce garantii il insotesc si ce control se exercita asupra sa. In plus, UNJR solicitase CSM sa ceara SRI sa precizeze, concret, ce inseamna 'camp tactic' atunci cand vine vorba de justitie si care sunt mijloacele prin care Serviciul opereaza in acest 'camp tactic'.

Prezentam solicitarea UNJR adresata CSM in vederea apararii independentei justitiei

“Subscrisa Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, precum si judecatorii semnatari, solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa apere independenta justitiei si a magistratilor fata de suspiciunea rezonabila a implicarii Serviciului Roman de Informatii in actul de justitie dincolo de limitele legii, suspiciune ce induce cetatenilor indoieli temeinice cu privire la impartialitatea si, implicit, corectitudinea actului de justitie.

UNJR reaminteste ca, intr-o situatie similara, ca principiu, de implicare a serviciilor secrete in campul de activitate al justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii italian a adoptat, la 4 iulie 2007, cu unanimitate de voturi, o rezolutie in care a subliniat ca astfel de interferente au ca efect intimidarea si pierderea credibilitatii magistratilor.

Valorile europene comune reclama o protectie comuna, indiferent de statul in care acestea se manifesta, impunandu-se de aceea o reactie a Consiliului Superior al Magistraturii din Romania similara cu cea a omologilor italieni.

Posibilitatea implicarii serviciilor de informatii in actul de judecata din Romania, prin mijloace de actiune specifice acestora, reprezinta un risc prea grav pentru a putea fi ignorat. Pe de-o parte, Serviciul Roman de Informatii desfasoara o activitate specifica de colectare si analizare a informatiilor, secreta prin natura ei. Pe de alta parte, in cadrul procesului, judecatorul judeca, in sedinta publica, transparent si echidistant, ferit de orice presiuni. Cand activitatea serviciilor de informatii se suprapune peste cea a justitiei, riscul denaturarii acesteia este unul major: actiunea de colectare a datelor este necunoscuta partilor, este in afara controlului lor si in afara regulilor procedurale, cu potentialul grav al alterarii rezultatului procesului.

Reactia prompta a Consiliului Superior al Magistraturii in vederea sustinerii, aparari si garantarii independentei justitiei este imperativa, asadar, pentru ca toti cetatenii sa aiba garantia ca au parte de un proces just si echitabil, iar solutia pronuntata se bazeaza pe probe temeinice, administrate cu respectarea principiului egalitatii de arme si data de un judecator impartial si ferit de orice presiuni, care actioneaza numai potrivit legii si propriei sale constiinte libere.

Detaliem in cele ce urmeaza considerentele prezentei cereri:

Cu privire la competenta Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunta pe fond asupra acestei cereri:

Potrivit art. 1 din Legea 317/2004, 'Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei'. Acest rol este conturat in mod efectiv prin prevederile art. 30 (1) din aceeasi lege, potrivit careia 'Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul si obligatia de a se sesiza si din oficiu pentru a apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act care le-ar putea afecta independenta sau impartialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea'. De asemenea, 'judecatorul sau procurorul care considera ca independenta, impartialitatea sau reputatia profesionala ii este afectata in orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, dupa caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent sa decida asupra masurilor care se impun sau poate dispune orice alta masura corespunzatoare, potrivit legii'.

Pornind de la aceste texte legale, competenta Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunta cu privire la necesitatea apararii independentei justitiei si reputatiei magistratilor in prezenta situatie este evidenta si de necontestat. UNJR reaminteste Consiliului ca rolul sau este acela de a garanta independenta justitiei, impotriva oricarui tip de atac, direct sau indirect, public sau privat, real sau aparent.

Faptul ca legea garanteaza dreptul oricarei persoane de a sesiza Comisia comuna permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii nu este o dispozitie ce sa permita Consiliului Superior al Magistraturii sa se eschiveze de la indeplinirea indatoririlor sale. Cele doua proceduri sunt diferite, cu scopuri diferite.

Contrar sustinerii facute de unii membrii CSM in sedinta din data de 13 mai 2015, nu solicitam Consiliului Superior al Magistraturii sa se subroge altor institutii si sa investigheze activitatea Serviciului Roman de Informatii. Solicitam, in schimb, Consiliului sa verifice daca declaratiile amintite, asa cum ele au fost facute in cadrul interviului in discutie, au fost de natura sa aduca atingere independentei justitiei, raportat la intreaga legislatie nationala si europeana ce contureaza notiunea de independenta.

In esenta, este vorba despre o analiza pe text, similara celei facute in mod uzual de Consiliul Superior al Magistraturii in cazul diverselor declaratii politice, esential fiind a se stabili daca mesajul in sine este compatibil sau nu cu exigentele specifice analizei de independenta.

Mai mult, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii este institutia chemata sa faca verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent sa decida asupra masurilor care se impun sau poate dispune orice alta masura corespunzatoare, potrivit legii.

Cu privire la chestiunile de fond:

Domnul general Dumitru Dumbrava, director al Directiei Juridice din cadrul Serviciului Roman de Informatii, a afirmat intr-un interviu publicat la data de 30 aprilie 2015 pe siteul juridice.ro urmatoarele: “Concret, daca in urma cu cativa ani consideram ca ne-am atins obiectivul odata cu sesizarea PNA, de exemplu, daca ulterior ne retrageam din campul tactic odata cu sesizarea instantei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) ca misiunea noastra a fost incheiata, in prezent ne mentinem interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze'.

Afirmatiile amintite, de o gravitate fara precedent, facute public de o persoana ce ocupa o functie de conducere in cadrul Serviciului Roman de Informatii, aduc grava atingere atat aparentei de impartialitate a judecatorilor, cat si independentei ca atare a sistemului judiciar, starnind deja profunde ingrijorari in randul magistratilor.

Consecutiv, se impune o reactie prompta din partea Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dovedi, atat magistratilor, cat si societatii, ca institutia chemata sa garanteze independenta justetei intelege continutul acestei notiuni in deplinatatea sa, precum si necesitatea utilizarii tuturor mijloacelor legale in scopul apararii sale efective.

In conditiile in care Consiliul Superior al Magistraturii, in sedinta din data de 13 mai 2015, a refuzat solicitarea unor lamuriri suplimentare din partea Serviciului Roman de Informatii, intelegem ca termenii folositi in interviul amintit nu releva o realitate conceptuala diferita de cea dezvaluita de limbajul uzual. Ca atare, pornind de la aceasta premisa, mentinerea interesului unui serviciu secret pe parcursul judecarii unei cauze reprezinta, in mod evident, o incalcare grava a independentei justitiei.

Potrivit art. 2 din Legea 14/1992, Serviciul Roman de Informatii organizeaza si executa activitati pentru culegerea, verificarea si valorificarea informatiilor necesare cunoasterii, prevenirii si contracararii oricaror actiuni care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei. Rolul Serviciul Roman de Informatii este, asadar, concret si strict definit de legea sa de functionare, ce se adauga Constitutiei Romaniei si Legii nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei.

Serviciul Roman de Informatii are un rol limitat in desfasurarea unui proces judiciar, iar aceste limite trebuie sa fie concret si transparent trasate. 'Instrumentele investigative' la care se refera autorul interviului sunt specifice fazei de urmarire penale si consta in sprijinul tehnic acordat structurilor de parchet, conform Codului de procedura penala. Aceasta etapa 'investigativa' se finalizeaza in momentul sesizarii instantei de judecata, moment dupa care implicarea SRI nu doar ca nu mai este necesara, ci devine periculoasa.

De altfel, art. 13 din Legea 14/1992 de organizare a Serviciului Roman de Informatii prevede in mod explicit limitele implicarii sale: 'La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Roman de Informatii pot acorda sprijin la realizarea unor activitati de cercetare penala pentru infractiuni privind siguranta nationala'.

Ca atare, legea vorbeste despre implicarea Serviciul Roman de Informatii in activitati de cercetare penala si nicidecum de faza de judecata a dosarului, etapa in care in mod categoric Serviciul nu mai are nici un fel de atributie legala. Considerarea instantelor de jucata ca fiind 'camp tactic' al SRI, precum si acceptarea prezentei Serviciului in acest 'camp tactic' pana la solutionarea definitiva a cauzei inseamna acceptarea posibilitatii ca aceasta institutie sa actioneze cu mijloace obscure asupra actorilor procesului judiciar, inclusiv procuror sau judecator. Or, o astfel de premisa reprezinta un atentat grav la adresa independentei justitiei, ce nu poate fi acceptat nici macar la nivel de aparenta ori suspiciune.

Justificarea oferita de directorul directiei juridice a SRI nu face decat sa agraveze situatia: 'Aceasta maniera de lucru, in care suntem angrenati alaturi de procurori, politisti, judecatori, lucratori ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveala punctual si aspecte care tin de coruptia sistemului judiciar, in limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate'. Cu alte cuvinte, in momentul in care un dosar in care a fost implicat Serviciul Roman de Informatii ajunge in instanta, completul intra automat in atentia SRI, pentru a se evita riscul coruperii acestuia pe parcursul desfasurarii cauzei (sic!).

Mai mult, in conceptia Domnului general Dumitru Dumbrava, maniera de lucru a SRI 'angreneaza' alaturi de procurori, politisti, lucratori ai DGA ori ai altor structuri similare si judecatori, or aceasta exprimare denota pur si simplu o neintelegere a notiunii de independenta a justitiei. In pronuntarea hotararii, judecatorul nu este si nu trebuie sa fie angrenat alaturi de nimeni: aceasta este insasi esenta independentei justitiei.

Revenind la atributiile SRI, mai sus aratate, judecatorul ce solutioneaza acest tip de cauze este echivalat cu un pericol pentru securitatea nationala a Romaniei, cu consecinta culegerii, verificarii si valorificarii informatiilor privitoare la acesta.
Aceasta concluzie se impune daca suprapunem starii de fapt relevate de directorul SRI – atentia pana la finalizarea cauzelor – dispozitiile legale aplicabile activitatii acestui serviciu, mai sus amintite.

O astfel de abordare nu este doar jignitoare, aruncand un blam general asupra onestitatii judecatorilor, ci - chiar mai ingrijorator - creeaza o presiune evidenta asupra magistratilor, suspectati ab initio ca fiind coruptibili. Nu doar reputatia corpului de magistrati este afectata, ci increderea in sistem este serios prejudiciata.

Traducand in termeni comuni acesta fraza, cetateanul intelege ca, pentru siguranta corectitudinii demersului judiciar (distincta, totusi, de cea a sigurantei nationale), se impune supravegherea magistratilor de catre serviciile secrete. Acest tip de intelegere a rolului ce revine fiecarei institutii in arhitectura statului de drept nu poate fi acceptata si trebuie ferm corectata.

Nu putem sa nu subliniem, in acest context, importanta pe care a dat-o Curtea Europeana a Drepturilor Omului aparentei in raport cu garantiile de independenta si impartialitate, garantii indisolubil legate de dreptul la un proces echitabil. Or, astfel de declaratii, venite din partea unor persoane care detin o functie importanta in arhitectura institutionala a serviciului de informatii, pot, in mod indiscutabil, crea aparenta unei lipse de independenta din partea magistratilor. Intelegem si respectam rolul Serviciului Roman de Informatii. Securitatea statului este o misiune de a carui buna indeplinire depinde soarta celorlalte institutii, soarta fiecarui cetatean. Desfasurandu-si activitatea departe de ochii publicului, eficienta acestei institutii depinde insa tocmai de increderea publicului, a cetatenilor.

La fel ca si in cazul justitiei, increderea in Serviului Roman de Informatii este elementul ce confera legitimitate activitatii sale si tocmai de aceea, in conditiile in care aparentele joaca un rol deopotriva egal realitatii, regulile ce guverneaza activitatea fiecaruia nu trebuie doar riguros respectate, ci trebuie sa si apara in ochii publicului ca fiind astfel. Orice derapaje de la regulile statului de drept reprezinta un pericol pentru democratie.

Orice exces al unei autoritati in detrimentul alteia tulbura echilibrul institutional. Cu atat mai mult, posibilitatea extinderii activitatii SRI dincolo de limitele sale legale, in campul justitiei reprezinta un pericol extrem de grav la adresa independentei justitiei, pe care Consiliul Superior al Magistraturii nu are voie sa il ignore.

In sprijinul argumentelor noastre, reamintim Consiliului Superior al Magistraturii urmatoarele standarde internationale privind independenta justitiei, in lumina carora solicitam admiterea prezentei cereri.

Magna Cartum privind judecatorii:

1. Puterea judecatoreasca constituie una dintre cele trei puteri din orice stat democratic. Rolul sau este acela de a garanta insasi existenta Statului de drept si, astfel, de a asigura aplicare adecvata a dreptului intr-o maniera impartiala, dreapta, echitabila si eficienta.

2. Independenta judecatorului trebuie sa fie statutara, functionala si financiara. Raportata la celelalte puteri din Stat, ea trebuie sa fie garantata pentru toti justitiabilii, alti judecatori si societate in general, prin reglementari nationale la cel mai inalt nivel. Statul si fiecare judecator este responsabil de promovarea si protejarea independentei judiciare.

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Ministrilor catre statele membre cu privire la judecatori: independenta, eficienta si responsabilitati:

20. Judecatorii, care sunt parte a societatii pe care o deservesc, nu pot administra justitia intr-o maniera efectiva fara incredere din partea publicului.
22. Principiul independentei justitiei presupune independenta fiecarui judecator in parte in exercitarea functiilor judiciare. Judecatorii trebuie sa ia decizii in mod independent si impartial si sa poata actiona fara nici un fel de restrictii, influente nepotrivite, presiuni, amenintari sau interventii, directe sau indirecte, din partea oricarei autoritati, fie chiar autoritati judiciare.

Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Conventiei Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003:

Art.11 1. tinand seama de independenta magistratilor si de rolul lor fundamental in lupta impotriva coruptiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, masuri pentru a consolida integritatea lor si pentru a preveni posibilitatile de a-i corupe, fara a le prejudicia independenta.

In concluzie, in baza acestor argumente, reiteram solicitarea catre Consiliul Superior al Magistraturii de a apara independenta justitiei si a magistratilor fata de suspiciunea rezonabila ca Serviciul Roman de Informatii este implicat si influenteaza actul de justitie dincolo de limitele legii.

Aceasta conduita potentiala afecteaza grav garantia ca judecatorii sunt independenti si ca cetatenii au parte de procese echitabile, motiv pentru care reactia CSM este imperativa pentru a apara independenta, impartialitatea si reputatia magistratilor, precum si pentru a recredibiliza intregul act de justitie din Romania.

Solicitarea de aparare a independentei este insusita individual si de membrii de conducere ai Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania:

Natalia Roman, presedinte UNJR

Angelica Costea, vicepresedinte UNJR

Dana Girbovan, membru al Consiliului Director al UNJR

Simona Neacsu , membru al Consiliului Director al UNJR

Iulia Craiu, membru al Consiliului Director al UNJR

Loreley Mirea, membru al Consiliului Director al UNJR

Marius Motolea, membru al Consiliului Director al UNJR

Ioan Ilies Neamt, secretar UNJR”.

*Cititi aici solicitarea UNJR adresata CSM