Oricat ar parea de ciudat, legislatia romaneasca ii favorizeaza pe agresorii mai periculosi fata de cei mai putin periculosi. Cel putin in cazul unor violente in familie, unde ordinul de protectie dispus in favoarea victimelor poate fi contestat doar de catre presupusii agresori fata de care ordinul a fost dispus pe perioada maxima legala de 6 luni. Altfel spus: persoanele acuzate de agresiuni de natura sa atraga ordine de protectie mai blande, de pana in 6 luni, nu au dreptul sa conteste acele ordine.

Observand aceasta discriminare, avocata Simona Pascu (foto) din Baroul Bihor a atacat la Curtea Constitutionala a Romaniei articolul 49, alineatul 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice, care prevede urmatoarele: 'Persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protectie pe durata maxima (n.r. 6 luni, conform art. 39) poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse'.

Nu doar ca se creeaza discriminare intre presupusii agresori, ci si se incalca principiul liberului acces la justitie, a explicat avocata Pascu. Dar cel mai grav este ca permitand atacarea in instanta doar a ordinelor de protectie pe durata maxima, rezulta ca au sanse sa scape de acele ordine doar persoanele acuzate de agresiuni grave, in timp ce indivizii invinuiti de agresiuni mai putin grave sunt obligati sa stea departe de familiile lor, a continuat Simona Pascu.

Inainte de a va lasa sa cititi cele mai importante pasaje din exceptia de neconstitutionalitate, mentionam ca trimiterea acesteia la CCR a fost admisa de catre Judecatoria Salonta la 23 iulie 2021 in dosarul nr. 1834/833/2021. Pe scurt, situatia de fapt arata in felul urmator: intr-un sat din judetul Bihor, Aurelian Georgian Madear si-a batut propriul tata (pe Florin Gheorghe Madear), iar acesta s-a dus la politie. Urmand pasii procedurali prevazuti de art. 34 din Legea 217/2003, Parchetul de pe langa Judecatoria Salonta a emis ordinul provizoriu de protectie, pe care l-a inaintat Judecatoriei Salonta, cu propunere de confirmare. La randul ei, instanta a dispus la fond documentul pe durata medie legala – de 3 luni. Or, nefiind vorba despre durata maxima de 6 luni, Legea 217/2003 nu i-a permis agresorului sa conteste in instanta acest ordin, motiv pentru care avocata lui, Simona Pascu, a atacat la CCR pasajul legal de mai sus. Spunem: „agresor”, iar nu „presupus agresor”, intrucat Aurelian Madear si-a recunoscut faptele si a afirmat in fata instantei de apel (respectiv Tribunalul Bihor) ca s-a impacat cu tatal sau si ca isi regreta fapta, motiv pentru care familia i-a cerut tribunalului sa respinga emiterea ordinului de protectie pe 3 luni, ceea ce s-a si intamplat.

Iata principalele fragmente din exceptia de neconstitutionalitate:

„In fapt, prevederile sus-mentionate contravin:

- Art.7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care dispune:

'Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a secretului comunicatiilor';

- Art. 33 alin.(1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care dispune:

'Familia se bucura de protectie juridica, economica si social';

- Art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care dispune:

'Toate persoanele sunt egale in fata legii';

- Art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene intitulat 'Dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil', care dispune:

'Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt incalcate are dreptul la o cale de atac eficienta in fata unei instante judecatoresti, in conformitate cu conditiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoana are dreptul la un proces echitabil, public si intr-un termen rezonabil, in fata unei instante judecatoresti independente si impartiale, constituita in prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata'.

- Art. 3, art. 8, art.13 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:

Art. 3 'Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante'

Art. 8 '1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora';

Art. 13 'Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.'

Art. 14 'Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie'.

- Art. 1 alin.(3) - (5) din Constitutia Romaniei privind statul de drept, separatia si echilibrul puterilor si principiul legalitatii:

'(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.

(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie';

- Art. 11 alin.(1) si alin.(2) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern';

- Art. 15 alin.(1) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea';

- Art. 16 alin.(1) si alin.(2) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

(3) Nimeni nu este mai presus de lege';

- Art.20 din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile';

- Art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei care dispune:

'Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil';

- Art. 124 alin. (2) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti'.

- Art. 126 alin.(1) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege;

- Art. 148 alin.(2)-(4) din Constitutia Romaniei, care dispune:

'(1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

(3) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare'. (...)

Potrivit art.49 alin.(1) din Legea nr.217/2003, persoana impotriva careia s-a dispus o masura prin ordinul de protectie pe durata maxima poate solicita revocarea ordinului sau inlocuirea masurii dispuse.

Durata maxima pe care poate fi dispusa o masura prin ordinul de protectie este de 6 luni, aspect care rezulta din cuprinsul dispozitiilor art. 39 alin.(1) din Legea nr.317/2003, astfel, Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului.

Rezulta asadar ca pot solicita revocarea ordinului de protectie sau inlocuirea masurilor dispuse prin ordinul de protectie, numai persoanele impotriva carora aceste masuri s-au dispus pe perioada maxima de 6 luni.

Prin excluderea persoanelor impotriva carora s-au dispus masuri pe o durata mai scurta de 6 luni de zile, de la dreptul de a solicita revocarea ordinului de protectie, se aduce atingere liberului acces la justitie, dreptului la nediscriminare, dreptului la viata privata si dreptului la un proces echitabil.

Aceasta modalitate de legiferare conduce la crearea unei diferente de tratament juridic intre persoane aflate in situatii similare, diferenta care consta in modalitatile de incetare ale masurilor de protectie dispuse de catre instanta, creandu-se o discriminare indirecta, intrucat se face diferentiere intre categoriile de persoane care sunt supuse aceluiasi tratament juridic, ceea ce este contrar art. 16 alin.(1) din Constitutie.

Dispozitiile art. 49 alin.(1) din Legea nr.217/2003 nu corespund nici exigentelor ocrotirii vietii de familie si creeaza posibilitatea sanctionarii mai aspre a unor acte de violenta de gravitate scazuta, in timp ce persoanelor care savarsesc acte de violenta de o gravitate deosebita le este aplicat un tratament sanctionator mai bland, astfel ca victimelor violentei domestice nu le este acordat un grad de protectie proportional cu starea de pericol in care acestea se afla, legiuitorul indepartandu-se astfel de la scopul Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice.

Astfel, in ipoteza savarsirii unui act de violenta asupra unui membru de famile, act care prezinta o gravitate deosebita astfel incat pentru inlaturarea starii de pericol instanta a fost nevoita sa aplice masuri de protectie pe perioada maxima de 6 luni, persoana impotriva careia a fost emis ordinul de protectie, se poate adresa, dupa trecerea chiar si a unei singure zi de la data emiterii ordinului, instantei de judecata solicitand revocarea acestuia, cu conditia de a face dovada ca a respectat masurile impuse in sarcina sa si ca nu mai prezinta un pericol pentru victima violentei domestice, putand obtine astfel incetarea sau inlocuirea masurilor de protectie intr-un timp foarte scurt, de ordinul zilelor.

In schimb, persoana care a savarsit acte de violenta asupra unui membru de familie, acte de o gravitate redusa astfel incat pentru inlaturarea starii de pericol instanta a aplicat masuri de protectie pentru o perioada de 3 luni de zile, asa cum este si situatia reclamantului Madear Aurelian Georgian, nu se poate adresa instantei de judecata solicitand revocarea ordinului de protectie sau inlocuirea masurilor dispuse, chiar daca ar face dovada ca a repectat obligatiile si interdictiile stabilite in sarcina sa, si ca nu mai prezinta un pericol pentruvictima violentei domestice, fiind astfel obligata sa astepte trecerea perioadei de 3 luni de zile pentru a inceta masurile dispuse prin ordinul emis.

Reclamantul Madear Aurelian Georgian nu dispune de o cale de acces efectiva la justitie, neavand posibilitatea legala de a se adresa instantei de judecata cu o cerere de revocare a ordinului de protectie, chiar daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 49 alin.(2) din Legea nr.217/2003, respectiv: a respectat toate obligatiile si interdictiile stabilite in sarcina sa prin ordinul de protectie, si exista certitudinea ca nu mai prezinta un pericol pentru viata, integritatea fizica sau psihica, ori libertatea tatalui sau, Madear Florin Gheorghe, certitudine care rezulta inclusiv din faptul ca tatal reclamantului, persoana pe seama careia a fost emis ordinul de protectie, a aratat in mod expres ca nu mai doreste mentinerea masurilor care au fost dispuse prin ordinul de protectie, intrucat nu se afla intr-o stare de pericol generata de catre reclamant.

Prin modalitatea defectuoasa de legiferare, s-a ajuns in situatia in care masurile dispuse prin ordinul de protectie continua sa produca efecte juridice, atat in dauna agresorului, cat si a victimei, chiar si atunci cand acestea nu mai sunt necesare in vederea atingerii scopului Legii nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice.

Cauzele care au impus emiterea unui ordin de protectie trebuie sa se mentina pe toata durata valabilitatii acestuia; in caz contrar, se aduce atingere grava si iremediabila relatiilor de familie, intrucat masurile de protectie vizeaza membrii de familie si implica inclusiv pastrarea unei distante dintre acestia, intreruperea convietuirii, intreruperea comunicarilor dintre acestia. Mai mult, masurile trebuie respectate atat de catre agresor, cat si de victima, astfel:

- Art. 44 alin.(3) din Legea nr.217/2003: 'Respectarea ordinului de protectie este obligatorie si pentru persoana protejata prin intermediul sau';

- Art. 47 alin.(1) din Legea nr.217/2003: 'Incalcarea de catre persoana impotriva careia a fost emis un ordin de protectie a oricareia dintre masurile prevazute la art. 38 alin. (1), (4) si (5) lit. a) si b) si dispuse prin ordinul de protectie constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani';

- Art. 287 alin.(1) lit.h) Cod penal: 'Nerespectarea unei masuri de protectie dispuse in executarea unui ordin european de protectie se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda'. (...)

Prin modalitatea de reglementare a institutiei revocarii ordinului de protectie si de inlocuire a masurilor dispuse printr-un ordin de protectie, dispozitiile art. 49 alin.(1) din Legea nr.217/2003 nu asigura un just echilibru intre drepturile persoanei impotriva careia a fost emis un ordin de protectie si drepturile persoanei pe seama careia ordinul a fost emis, prin aceea ca, astfel cum am aratat mai sus, se permite mentinerea masurilor dispuse chiar si in situatia in care nu mai subzista temeiurile de fapt si de drept care au stat la baza dispunerii ordinului de protectie, astfel cum acestea sunt prevazute de dispozitiile art. 38 alin.(1) din Legea nr.217/2003:

Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe masuri – obligatii sau interdictii”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate