Pandemia, cu toata cohorta ei de restrictii si celelalte aberatii, nu este nimic altceva decat parte din planul cunoscut sub denumirea de Marea Resetare, prin care elita mondiala urmareste sa distruga fiinta umana in esenta ei. Cu toate acestea, omul nu trebuie sa dispere, ci este dator sa-si pastreze credinta in Dumnezeu, pentru ca si aceasta incercare va trece, ca atatea altele.

Acestea sunt ideile principale ale pastoralei publicate cu ocazia Craciunului din acest an de catre episcopul Sebastian Pascanu (foto) al Slatinei si Romanatilor. Prelatul a subliniat ca Dumnezeu Insusi a ingaduit sa apara pandemia, ca o lectie despre perisabilitatea fiintei umane tinuta unor oameni autosuficienti, care prea des au ajuns sa se creada ei insisi dumnezei. De altfel, de sub semnul perisabilitatii nu va scapa nici elita mondiala, care nu pare sa fi invatat nimic din lectia istoriei referitoare la marile civilizatii prabusite pentru ca „s-au lasat devorate de cultul idolatriei de sine si al libertinismului moral”, adauga episcopul Sebastian.

Prezentam intreaga pastorala a ierarhului, asa cum apare pe Ziuanews.ro:

„Preacuviosi si preacucernici parinti,

Preacuvioase maici si iubiti credinciosi,

In fiecare decembrie, Nasterea Domnului pe pamant reinnoieste si revigoreaza lumea, dandu-i sperante noi de viata. „Intruparea Fiului lui Dumnezeu este singurul lucru nou sub soare", spune Sfantul Ioan Damaschin. Este noutatea care a impartit istoria in doua - inainte si dupa Hristos -, iar aceasta vesnica noutate priveste nu numai Persoana Mantuitorului, ci si Lucrarea Sa, precum si trupul Sau teandric, Biserica. Astfel, omul unit cu Biserica este nou - o creatie continuu noua, in toate experientele lui pe calea mantuirii, sfintirii, asemanarii cu Dumnezeu.

In ultima vreme insa, auzim vorbindu-se tot mai mult de un curent ce merita atentia noastra, pentru ca se prefigureaza a fi unul deosebit de periculos pentru om. Se numeste MAREA RESETARE. Ce inseamna aceasta? Marea Resetare vizeaza schimbarea structurala a lumii, adica o deconstruire a acesteia sub toate aspectele ei, astfel incat nimic sa nu mai fie la fel - nimic din ordinea creata de Dumnezeu. Ea speculeaza faptul ca mai ales copiii si tinerii sunt avizi de noutate si, profitand de acest imbold firesc, promoveaza schimbari nefiresti sau chiar sfidatoare la adresa firescului si a normalitatii unanim acceptate pana nu demult. Urmareste renasterea omului - dar nu „din apa si din Duh" (In 3, 5) -, ci exclusiv „din materie si ideologie". Doreste, cu alte cuvinte, distrugerea omului „setat" sa creada in Dumnezeu, in valori si principii religioase, dar si obisnuit cu respect din partea autoritatilor, bunastare si democratie, si crearea OMULUI NOU, bazat pe alte principii si valori. Pe scurt, o NOUA ORDINE MONDIALA.

Astfel, intalnim in societatea de azi, tot mai des:

- Oameni autonomi, autosuficienti, care se declara liberi de Dumnezeu, pentru ca se considera ei insisi dumnezei.

- Conducatori cu pretentii de Superman, care, desi tot mai putin legitimati de votul popular, odata cocotati in varful puterii, pretind celorlalti incredere oarba si supunere de necontestat.

- Barbati care se pretind femei si femei care se pretind barbati ori altceva din gama LGBTIQ. Acestora, autoritatile publice au ajuns sa le promoveze si sa le protejeze drepturile cu pretul incalcarii drepturilor noastre, ale celorlalti - persecutarea majoritatii pentru hatarul minoritatilor.

- Persoane care contesta evidenta datului biologic, sustinand ca nu se primeste nimic la nastere, nu exista un dat natural, ci totul este pentru ca ni s-a indus si asa am fost educati. Astfel, se confunda voit sexul cu genul, care - ce sa vezi? - poate fi de peste 100 de feluri. Pe cale de consecinta, unii isi inscriu copiii, la nastere, cu X sex, urmand sa-si aleaga singuri cand, cum si daca vor mai dori unul (sau mai multe).

- Copii smulsi cu forta din sanul familiei de catre institutii asa-zise de protectie, de tip Barnevernet, sub pretextul ca parintii lor sunt prea religiosi sau prea traditionalist-conservatori.

- Copii educati in scoli sa isi reclame parintii la politie pentru cele mai banale motive, pe principiul „Sa scapam pe copii de parintii lor. Aceasta trebuie sa faca scoala".

- Tendinte de globalizare excesiva si chiar de dictatura mondiala, ca: abolirea proprietatii private, dizolvarea suveranitatii nationale, sacrificarea intimitatii, sub pretextul intaririi securitatii persoanei, desfiintarea sistemului salarial, de dragul unor indemnizatii „binevoitoare" din partea statului, si alte nazuiri de felul acesta - toate in numele asa-zisului BINE COMUN. Orice asemanare a acestor aspiratii cu principiile marxiste si comuniste nu este deloc intamplatoare.

Odata implementate cele de mai sus,

- Omul Nou ar urma sa nu mai creada in Dumnezeu, ci in cei care l-au facut „nou" - in papusarii lumii si in guvernantii-marionete impusi de acestia vremelnic in fruntea statelor.

- Legat pana acum in mod natural de familie, Biserica si patrie, omul nou ar urma sa abandoneze aceste institutii considerate invechite si sa accepte, in schimb, concepte de viata noi, care frizeaza ridicolul, gen corectitudinea politica si hiperobsesia discriminarii.

- Familia, unanim recunoscuta pana mai ieri ca „celula de baza a societatii", ar urma sa devina - si deja a devenit pe alocuri - o simpla alaturare a doua persoane, indiferent de sex, care, in lipsa de copii naturali, ii vor „vana" pe cei din familiile nealiniate Sistemului.

- Bisericile, in care oamenii credinciosi si-au aflat alinare sufleteasca veacuri de-a randul, ar urma sa devina spatii sociale, sali de spectacole (in Occident, deja se intampla acest lucru) sau simple muzee ale unui trecut considerat prea retrograd.

- Patria, pentru care si-au jertfit viata inaintasii nostri, ar urma sa fie considerata un moft nationalist si o simpla provincie intr-o uniune statala fara istorie si, ca atare, si fara identitate.

- Democratia, care a ridicat state ca cele ale Americii pe culmile cele mai inalte ale civilizatiei si prosperitatii, ar putea deveni un concept desuet, pentru ca - nu-i asa? - popoarele nu mai sunt in stare sa-si decida singure soarta.

- Drepturile omului, atat de pretuite de toate institutiile universale si consfintite in legi fundamentale aflate la mare cinste pana acum, ar urma sa mai poata fi revendicate, in ERA VACCINARII OBLIGATORII, doar cu masca pe figura si numai de la ferestrele caselor, pentru ca afara va fi tot pandemie si lockdown.

- Libertatea, de care nici Dumnezeu „n-a indraznit" sa Se atinga, ar urma sa ne fie ingradita grosolan, pentru ca noii stapani ai lumii nu vor avea nici ingaduinta, nici rabdarea si nici iubirea Lui.

Fratii mei,

Va intrebati, probabil, de ce ar vrea cineva sa mutileze lumea in halul asta; de ce ar vrea sa o deconstruiasca astfel. De ce altceva, daca nu pentru a-I sterge urmele lui Dumnezeu din creatia Sa? Pentru a-L scoate din ADN-ul uman cu orice pret si, astfel, artizanii Marii Resetari sa poata spune ca, de vreme ce ei au „creat" aceasta LUME NOUA, sunt si stapanii ei de drept.

Cine sunt acesti „iluminati arhitecti" ai Noii Ordini Mondiale? Ati auzit, cu siguranta, vehiculandu-se tot mai mult termenul de ELITA. Asa le place sa-si spuna. De fapt, sunt adevaratii papusari ai lumii, prea putin cunoscuti publicului, dar care se arata tot mai deranjati de cresterea populatiei la nivel global si, mai ales, de prea putina ei docilitate. Acestia sunt cei care si-au propus construirea unei LUMI ALTFEL. Istoria omenirii, insa, e plina de exemple ale unor mari civilizatii care s-au prabusit, pentru ca s-au lasat devorate de cultul idolatriei de sine si al libertinismului moral. Oare lumea aceasta NOUA, care se arata tot mai gata sa renunte si la Dumnezeu, si la principiile morale recomandate de El, dar si la institutiile ei sociale si culturale de baza, va reusi sa aiba o soarta mai buna decat civilizatiile din vechime?

Oare, intr-o astfel de lume, Se va mai „naste" Hristos? Si daca da, pentru cine, de vreme ce Omul Nou da tot mai multe semne ca nu mai are nevoie de El, iar noile lui principii nu mai au nimic comun cu preceptele evanghelice? Aceasta este intrebarea care ne staruie in minte acum, cand vedem cum se naruie sub ochii nostri lumea lui Dumnezeu, sub „secera si ciocanul" asa-zisului progresism; cand stapanitorii acestei lumi, urcandu-se pe valul unor crize special create - criza sanitara, crize politice, crize economice, criza sociala -, se arata gata sa „dea foc" creatiei lui Dumnezeu, ca oarecand imparatul Nero, care, sub pretext ca vrea sa reconstruiasca Roma, a incendiat-o, cu tot cu locuitorii ei.

Dragii mei,

Stiu ca, la o sarbatoare ca aceasta, v-ati fi asteptat mai degraba la cuvinte de imbarbatare si de speranta, decat la aceste temeri, oricat de indreptatite ar fi ele. Stiu ca v-ati fi dorit mai mult optimism in ceea ce priveste lumea aceasta, pamanteasca, dar misiunea noastra, a oamenilor Bisericii, este sa cultivam, cu prioritate, increderea in Lumea de Dincolo, cereasca, mai cu seama atunci cand lumea de aici este supusa unui proces continuu de pervertire. Nu ne atrage atentia Apostolul Pavel ca „nu avem aici cetate statatoare, ci pe aceea care va sa vie o cautam" (Evr. 13, 14)? Ca, adica, desi locuim pe pamant, suntem, totusi, cetateni ai Cerului? De aceea, se cuvine sa ne bucuram de viata aceasta doar in perspectiva celeilalte!

Si inca ceva: sa nu lasam frica de virusul acesta, care ne terorizeaza in prezent viata, sa ne afecteze credinta! Aduceti-va aminte de cuvantul care zice: "daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 8). Nu uitati nici indemnul Domnului, Care ne spune: "nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai degraba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena" (Mt. 10, 28)! Protejati-va de boala, dar nu va lasati obsedati de ea! Sunt persoane care, de frica virusului, au rupt legatura si cu Dumnezeu, si cu Biserica, ori au cazut in depresie. Nu s-au imbolnavit de Covid, dar s-au imbolnavit de frica lui. Nu! Nu asa trebuie privita boala, ci cu incredere deplina ca „niciun fir din parul nostru nu va pieri" (Lc. 21, 18) fara voia Domnului. Pai, uitam ca El este nu doar Domnul vietii, ci si Stapan al mortii, de vreme ce a biruit moartea - „cu moartea pe moarte calcand"?

Va intrebati, probabil: de ce a ingaduit Dumnezeu aceasta cumplita incercare care s-a abatut asupra omenirii, indiferent de cine si de ce anume a planuit-o? Raspunsul nu poate fi decat unul: PENTRU PACATELE NOASTRE. Prea ne indepartaseram, multi dintre noi, de El. Prea incepuseram sa ne credem, unii, dumnezei. Sau, cred ca mai exista si un al doilea raspuns: CA SA NE ARATE DESERTACIUNEA VIETII ACESTEIA, IN COMPARATIE CU CEALALTA (Eccles. 1, 2). Prea ne lipiseram cu totii inima de cele pamantesti, uitand cu totul de cele ceresti. Or, Dumnezeu nu ne-a creat pentru lumea aceasta, ci pentru cealalta. Aduceti-va aminte ca omul a ajuns pe pamant din greseala! Da, din greseala stramosilor Adam si Eva, dupa care am fost trimisi cu totii aici ca sa ne pregatim mai temeinic pentru paradisul de care ne-am aratat nevrednici. Iar acum, vazand Dumnezeu ca, in loc sa ne luam in serios pregatirea pentru Imparatia Cerurilor, noi nici nu prea mai vrem sa auzim de ea, cum altfel sa ne atraga atentia asupra nimicniciei vietii acesteia, daca nu aratandu-ne, din cand in cand, cat de muritori suntem?

De aceea, de nimic sa nu ne intristam peste masura sau sa ne pierdem nadejdea! Nici pentru deturnarea si confiscarea lumii noastre de catre cei ce se vor noii ei stapani, nici din cauza bolii si nici chiar din cauza mortii. „Tot raul, spre bine", zice romanul. Raul trebuie sa ne faca mai buni, pentru ca Dumnezeu il ingaduie ca sa ne apropiem mai mult de El, ca sa ne putem desprinde mai usor de viata aceasta si sa ne-o dorim mai mult pe cealalta.

Asa stand lucrurile, nu credeti ca a sosit momentul sa constientizam si mai mult cuvintele pe care le cantam la fiecare liturghie: „Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni pe voi si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri" (Mt. 5, 11-12)? Sa ne bucuram, asadar, nu sa ne intristam! Sa ne bucuram de ceea ce a mai ramas din Dumnezeu in lumea Lui! De ceea ce, inca, ne mai identifica si ne mai leaga de El, de faptul ca Ii mai putem sluji, ca inca ne mai putem ruga in biserici, ca inca mai putem scrie aceste randuri in libertate, ca inca Se mai „naste" pe pamant in fiecare decembrie. Iar cand toate acestea se vor sfarsi, sa ne bucuram ca „numele noastre sunt scrise in ceruri" (Lc. 10, 20)! Acolo este adevarata noastra PATRIE, pentru aceea merita sa luptam din rasputeri, pe aceea trebuie sa ne silim a nu o pierde, ci sa o dobandim cu totii pentru vesnicie! Amin.

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei si Romanatilor”.

sursa foto: Basilica.ro