Avocatul si fostul deputat Sergiu Andon (foto 2) a debutat recent in beletristica, lansand volumul de proze scurte „Crima perfecta si alte povestiri destul de adevarate”.

Cele zece povestiri intinse pe parcursul a peste 500 de pagini sunt inspirate din intamplari petrecute inainte si dupa 1989, precum si in zilele Revolutiei. Evident, nu lipsesc nici scene petrecute in birouri de ancheta, in sali de judecata, dar si in mediul cazon.

Interesant este dublul paralelism – biblico-baladesc – ce reiese din structura cartii. In primul rand, remarcam trimiterea la Biblie: volumul lui Sergiu Andon contine 10 povestiri (tot atatea cat cele zece porunci), titlul uneia dintre ele fiind chiar un pasaj din Sfanta Scriptura: „Exodul 10, 26” („Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru”).

In al doilea rand, numarul zece este si o aluzie la balada populara „Monastirea Argesului” („Noua mesteri mari, / Calfe si zidari, / Si Manole, zece, / Care-i si intrece”), in conditiile in care ultima dintre cele zece scrieri se refera tocmai la Mesterul Manole.

Absolvent al Facultatii de Drept din Capitala, in 1961, a activat ca in raioanele Fetesti, Slobozia si Urziceni. Intre 1968 si 1972 a fost redactor principal la revista Flacara, iar intre 1972 si 1989 a fost publicist comentator la ziarul Scanteia, urmand ca din 1989 pana in 1994 sa fie numit redactor-sef adjunct la ziarul Adevarul. Intre 2004 si 2012, Sergiu Andon a fost ales deputat in Parlamentul Romaniei.

Iata titlurile celor zece scrieri:

- „Spinul ascuns”;

- „Colivia cu metronom”;

- „Tupilan”;

- „Pasul de front”;

- „Mortu-i cel mai sincer martor”;

- „Exodul 10, 26”;

- „Speranta moare la sfarsitul lumii”;

- „Crima perfecta”;

- „E vesnica pe lume doar uitarea”;

- „Mesterul Manole in dialog cu mesterul Covaci Costica”.

Prezentam descrierea pe care Sergiu Andon si-o face in volum:

„Sunt nepotul a patru bunici tarani ortodocsi. Cei materni au trait in Transilvania, cei paterni, in Basarabia. Parintii s-au cunoscut in Bucuresti. Asa ca, fara Marea Unire, n-as fi existat.

M-am nascut atat de demult – 10 sau 12 septembrie 1938 –, incat am apucat pana acum, cu pruncie cu tot, sapte dictaturi. Puteam ajunge stramb rau, insa m-au sustinut filosofia taraneasca, modelul parintilor si monologul lui Polonius catre Laerte. Daca iubesti adevarul si iti ramai consecvent tie insuti, ai intotdeauna o nisa de libertate.

Am absolvit liceul la fostul si, apoi, din nou actualul 'Sfantul Sava”, iar Facultatea de Drept la Universitatea Bucuresti. Educatie adevarata raman clasele primare apucate la Scoala Arhiepiscopala de baieti 'Sfantul Iosif”, pana ce a spulberat-o Reforma din 1948. Prima dintre reformarile invatamantului, care nu se mai termina.

Eram atras de jurnalistica, dar am ajuns procuror, profilat pe anchetarea cazurilor mortale. Ma itesc prin unele povestiri din aceasta carte. Faceam cariera, insa in 1968 am demisionat subit, socand sistemul. Nu puteau pricepe ca ma cheama dragostea dintai. Scrisul.

M-am revarsat vreo trei decenii in Flacara lui Eugen Mandric, Flacara lui Adrian Paunescu, Scanteia, Adevarul, Cultura lui Augustin Buzura. Nu reneg niciunul dintre sutele sau miile de reportaje, anchete, eseuri. Am initiat si sustinut, pentru prima oara, in regimul socialist, rubrici inspirate din viata tribunalelor ('Sala pasilor pierduti', 'Din caietul grefierului', 'Din instanta in fata opiniei publice' s.a.). Cand regimul nu le-a mai inghitit, m-am profilat pe ecologie. In august 1988, la radio Europa Libera mi se citea integral ciclul de anchete despre poluarea Vaii Bistritei.

22 Decembrie '89 m-a gasit in strada, transmitand primul reportaj din iuresul evenimentelor: patrunderea rasculatilor in resedinta ceausestilor. Explozia publicistica ce a urmat m-a adus in postura de presedinte al primelor doua organizatii ale presei libere, Societatea Ziaristilor din Romania si Uniunea Ziaristilor Profesionisti. Cu autoritatea acestor mandate, am facut parte din nucleul de constituire si conducere a cotidianului Adevarul (1.600.000 de exemplare). Esuand comercial cu o revista proprie (Actualitatea ilustrata), m-am reprofilat in avocatura. Aveam 59 de ani, nu credeam ca voi mai profesa un sfert de veac, aparand in peste 1.500 de procese, unele de mare interes public.

A fost un exemplu ca niciodata nu e prea tarziu pentru ceva. Nici pentru beletristica. Am mai publicat prin almanahuri si culegeri de grup, dar in volum am debutat numai cu reportaje (In cautarea salamandrelor, carte premiata de Editura Eminescu).

Da, am fost si parlamentar, chiar doua mandate, am avut si functii, dar notabila din acea perioada e tot publicistica, in rubrici precum 'Ziarist in banca deputatului'. Asa ca...”

sursa foto Andon: National.ro