Presedinta Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania, judecatoarea Dana Girbovan (foto) de la Curtea de Apel Cluj, nu a mai rezistat si a iesit public sa combata imensul aparat de propaganda reactivat pentru a inabusi revoltele fara precedent din inchisori. Intr-un mesaj postat pe Facebook, vineri 15 iulie 2016, sefa UNJR condamna ipocrizia si isteria asa-zisilor reprezentanti ai societatii civile, jurnalisti sau politicieni care de cateva zile se bat cu pumnii in piept pentru mentinerea sistemului penitenciar la un nivel dezumanizant, ca unica metoda de tortura posibila in secolul XXI intr-un stat semnatar al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si membru al UE.

Chiar daca presedinta UNJR nu o spune direct, interpretarea noastra este aceea ca cei vizati de judecatoarea Dana Girbovan sunt chiar discipolii fostei procuroare comuniste Monica Macovei si, mai nou, ai ministresei Justitiei Raluca Pruna, ale caror atitudini vehemente, si de notorietate publica, denota o lipsa acuta de intelegere a problemei din puscarii si mai ales a efectelor acestor probleme asupra societatii romanesti in ansamblul sau.

Iata postarea judecatoarei Dana Girbovan:

„Singura cauza certa a protestelor din inchisorile Romaniei sunt exact conditiile inumane, insalubre, degradante in care acei oameni sunt nevoiti sa isi execute condamnarile.

Constitutia Romaniei interzice pedeapsa cu moartea si prevede ca 'nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant' (art. 22). CEDO, insa, a condamnat in repetate randuri Romania pentru tratamente inumane si degrante, similare torturii, tocmai datorita conditiilor deplorabile din inchisorile romanesti. Sa ignori ori sa negi aceasta problema e inconstienta si iresponsabilitate.

Problema din inchisorile Romaniei ne afecteaza pe toti. Cand circa 30.000 de oameni sunt incarcerati in conditii inumane, reintegrarea lor, dupa executarea pedepsei, va fi foarte greu de realizat, deoarece vor considera intreaga societate responsabila de tratamentul primit in detentie.

Prima lectie de democratie pe care trebuie sa o invete fiecare cetatean este sa fie constient de drepturile pe care le are si sa si le exercite. A doua lectie este sa ia pozitie atunci cand drepturile sale sunt incalcate, iar a treia este sa ia pozitie cand drepturile altora din societate sunt incalcate.

Am urmarit relatarile din presa vis a vis de revoltele din penitenciare si nu stiu ce m-a ingrozit mai tare: relatarile, marturiile despre conditiile absolut inumane din unele penitenciare sau cinismul, bascalia si aroganta cu care unii jurnalisti si cititorii lor minimalizau sau luau in deradere situatia dramatica din inchisorile Romaniei.

Comentariile de genul: de ce sa luam banii de la scoli/ spitale sa ii dam la penitenciare, cei din penitenciare isi merita soarta ori nu merita nici un drept etc. releva atat gradul de dezumanizare la care am ajuns ca societate, cat si o lipsa profunda de asumare a celor mai elementare valori democratice.

Aceasta atitudine arata ca sunt inca prea multi cei care nu au apucat sa se debaraseze de mentalitatea totalitar-comunista si sa inteleaga importanta drepturilor ca fundament a unei societati democratice. Cum sa mai vorbesti despre stat de drept ori democratie cand nu recunosti sau iei in deradere drepturi fundamentale ale omului ca dreptul la viata ori la demnitate?

Culmea este ca formatori de opinii care se pretind aparatori ai statului de drept si valorilor democratiei, ale euroatlantismului, sunt primii care incita la bagatelizarea acestei probleme. Acestia au ignorat ani de zile acest subiect, emblematic pana la urma pentru coruptia si abuzurile din societatea romaneasca. Toti ministrii justitiei au recunoscut public in repetate randuri problema din penitenciare.

Ca atare, a nega ca jurnalist sau a incerca sa minimalizezi existenta problemei din inchisorile Romaniei arata atat o indepartare de la valorile jurnalistice, cat si desconsiderarea propriilor cititori, fata de care presa are obligatia constitutionala de a-i informa corect si complet asupra chestiunilor de interes public.

Dreptul la viata, dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, dreptul de a respira, de a nu fi batut, chinuit, umilit sunt drepturi ce apartin fiecarei fiinte umane. Respectarea acestor drepturi si valori e ceea ce ne face diferiti, ca societate moderna, democratica, de societatile barbare si totalitare.

Implementarea ideii ca aceste drepturi fundamentale apartin doar persoanelor fara de prihana, si nu fiecaruia dintre noi prin faptul ca suntem cu totii oameni, deschide calea la si mai multe abuzuri ale statului impotriva propriilor cetateni. O societate ce desconsidera drepturile fundamentale ale omului este o societate ce este departe nu doar de democratie si stat de drept, ci si lipsita de minime repere morale.

O persoana se afla in inchisoare pentru ca a gresit fata de societate si are o pedeapsa de ispasit. Atat! Nu inseamna ca persoana trebuie sa fie condamnata sa stea in locuri in care 'nu se poate respira, in care sunt plosnite, sobolani, in care starea de igiena este absolut ingrozitoare', asa cum a descris ministrul actual unele penitenciare. Nici o lege, nici un cod penal nu prevede astfel de tratamente ca pedepse.

'Romania este pe primul loc la condamnari CEDO pentru conditiile improprii de detentie, si [...] trebuie sa plateasca aproape un milion de euro despagubiri', arata ministrul Cazanciuc in februarie 2015.

'Detinutii nu trebuie pedepsiti a doua oara prin conditii de detentie precare in penitenciare', declara ministrul Predoiu.

In Romania exista doar patru penitenciare construite dupa 1990 cu standarde aproape la nivel european. Conditiile din restul penitenciarelor romanesti, insa, amintesc mai degraba de lagarele statelor totalitare decat de inchisori dintr-un stat democratic, membru al UE.

Da, conditiile din spitale sunt si ele ingrozitoare, avem oameni extrem de saraci, copii care nu au acces la educatie, persoane traficate si vandute pe piata ca sclavi; multe, foarte multe probleme sociale ce trebuie rezolvate. Dar negarea unei probleme nu conduce la rezolvarea celorlalte, ci ne arata doar fata hidoasa a lipsei de compasiune si respect pentru drepturile semenilor nostri si neintelegerea valorilor democratice, invocate, din pacate, atat de des, in mod stereopit si ipocrit.

In final, trebuie sa decidem ce ne dorim: un stat care isi poate abuza cetatenii pe care ii are in custodie sau isi poate supraveghea necontrolat cetatenii, ori un stat in care societatea este cea care supravegheaza institutiile si denunta abuzurile functionarilor sai? Un stat cladit pe valori, cu cetateni care respecta legea si au compasiune unii fata de altii sau un stat cladit pe faradelege, cu cetateni ce se urasc/ ignora unii pe altii?”