Judecatoarea Daniela Panioglu, de la Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti – cunoscuta pentru luarile sale de pozitie transante si curajoase – trage un semnal de alarma in privinta noilor coduri penal si de procedura penala, elaborate sub ministeriatul Catalin Predoiu de Guvernarea Boc – Basescu (foto) cu circa doi ani in urma si care vor intra in vigoare incepand cu data de 1 februarie 2014. In esenta, cu argumente foarte pertinente, judecatoarea Daniela Panioglu avertizeaza ca noile coduri au fost concepute cu un amatorism vecin cu diletantismul, ca justitia penala va fi serios afectata, iar problemele care vor aparea in practiva se vor transforma intr-o serioasa amenintare la siguranta nationala. Cititi in continuare materialul judecatoarei Panioglu. Cine are urechi sa auda!

Neantizarea Justitiei penale

„Noile coduri penal si de procedura penala, care vor intra in vigoare incepand cu data de 1.02.2014, nu sunt altceva decat o sandrama, improvizata de o comisie oarecare, cu slugarnicie fata de stapanii europeni, pentru a le arata ca ne-am facut, cuminti, temele, nu mai conteaza cum si ce-am scris. Sub acest adapost incropit va fi pedepsita justitia penala romaneasca de-acum multe decenii inainte. Citind, se intelege ca noile coduri nu sunt, nicidecum, in folosul autoritatii penale din Romania, ci, dimpotriva, vor avea efectul neantizarii acesteia, in contextul unei criminalitati in crestere si tot mai performanta, care ar fi impus, intr-adevar, o modificare, dar numai in sensul de a permite o reactie pe masura, eliberata de formalismul excesiv, imediata, corecta, ferma si cat mai eficienta din partea organelor judiciare penale. Dimpotriva, reactia justitiei penale va fi, in continuare, complicat de tehnica si, in plus, disproportionata, slaba si incoerenta. Din acest punct de vedere, noile coduri ale justitiei penale constituie o problema de siguranta nationala, care ar trebui, de urgenta, pusa in discutie, cu cea mai mare seriozitate si inalta responsabilitate.

Realitatea romaneasca arata ca, cel putin in ultimii 15 ani, instantele penale au fost mereu supraincarcate si au functionat la cota de avarie. Problemele din justitie sunt cunoscute si au tot fost repetate pana la lehamite, fara ca, vreodata, cineva sa le priveasca in mod responsabil, cu atat mai mult sa le rezolve. In lipsa unor masuri administrative eficiente, justitia penala si-a pastrat, totusi, un echilibru precar. Punctul de sprijin al acestui echilibru fragil il constituie siguranta cunoasterii de catre judecator si de catre participantii la procesul penal a legilor folosite timp de zeci de ani, cu tot balastul lor procedural, gandite de juristi cu viziune si sedimentate in timp, care si-au dovedit aplicabilitatea in sisteme politice diferite. Modificarea radicala a codurilor din domeniul penal, cu mentinerea acelorasi conditii grele de munca si fara nici o masura administrativa reala, nu inseamna altceva decat pulverizarea singurului pilon solid de la temelia justitiei penale.

Noul cod de procedura penala se intemeiaza pe separatia functiilor judiciare, care, in fapt, nu va avea loc. Acelasi judecator se va clona in toate cele trei functii judiciare, intr-o devalmasie ametitoare si coplesitoare. Urmeaza o policalificare la locul de munca, ca pe vremurile comuniste, de care n-am reusit, inca, sa ne desprindem. Insa, omnipotenta si omniscienta urmarite de administratorii justitiei sunt atribute exclusiv divine, asa incat cu cat domeniul de competenta umana este mai intins, cu atat vulnerabilitatea creste. In plus, magistratii, de mult timp suprasolicitati, nu au avut ragazul necesar unei lecturi serioase asupra noilor coduri, astfel ca vor fi nevoiti sa citeasca trunchiat, pe institutiile de imediata aplicare, fara sa aiba imaginea de ansamblu, apoi sa aplice din mers noile reglementari, fiecare dupa propriile puteri si interpretari. In acest mod, este exclusa realizarea unei practici judiciare unitare, spre care tinde orice sistem judiciar normal de oriunde, ci, din contra, va avea loc o explozie de solutii, care vor arunca in haos justitia penala. Cat despre credibilitate sau despre previzibilitatea procesului penal nici nu mai poate fi vorba.

Ca prima dovada concludenta a diletantismului in care noile coduri au fost create sunt carpelile rapide, deja aparute, adica o serie de legi modificatoare ale unei legi care nici macar nu a intrat in vigoare. Toate aceste improvizatii, fara precedent in istoria vietii juridice romanesti, incropite pe un colt de masa ministeriala, trantesc in mana magistratilor o lege esentiala cu multe probleme, care nu este in masura decat sa genereze probleme. Magistratul nu va mai fi preocupat de stabilirea dreptatii, scopul oricarui proces penal, ci de problemele tehnice ale legii materiale si ale procedurii.

Noile coduri din domeniul penal sunt un fel de Casa a poporului, in care se amesteca fragmente extrase de prin alte parti, cusute laolalta, uneori in petice care nu se porivesc deloc intre ele sau care sunt intr-o evidenta contradictie. Rezultatul nu poate fi o lege moderna, adaptata realitatii romanesti si legislatiei europene, ci o crestomatie juridica, stufoasa si lipsita de spirit. Construirea oricarui cod, in special de procedura, presupune realizarea unui mecanism armonios, articulat, care sa permita o miscare legata, fireasca si adaptata problemelor tarii. Viitoarele noastre coduri, de pe acum carpacite pe ici pe colo, sunt o creatie discordanta, greoaie, de un formalism excesiv, cauzat de ereditatea comunista, de care, se vede, nu putem scapa, nici macar prin trecerea unor generatii. in concluzie, vechiul formalism a fost inlocuit cu un alt formalism. Se observa ca legiuitorul nu a optat pentru simplificare si eficientizare, ci pentru redenumirea balastului.

Aceste coduri au un singur merit: ele reflecta, intocmai, amatorismul din societatea romaneasca actuala. Insa, diletantismul este intotdeauna cel mai costisitor. In primul rand, pentru ca membrii comisiei de modificare au fost bine platiti. Apoi, celelalte pierderi, cele mai importante, imposibil de evaluat, vor fi suportate de catre toti cetatenii Romaniei.

Noile coduri penal si de procedura penala apar in contextul monitorizarii justitiei, de catre europeni care traiesc bine si traseaza sarcini in afara realitatilor romanesti. Insa, acestia ar trebui sa stie si sa recunoasca faptul ca in mana unui Nero chiar si o lege dreapta devine stramba. De aceea, schimbarea codurilor nu inseamna, neaparat, reformarea justitiei. si-atunci, unde este oportunitatea acestor modificari? Quid prodest?”