În loc să analizeze cauzele volumului inuman de muncă al magistraților și problemele cu care se confruntă aceștia, o mâna de foști și actuali judecători și procurori sunt mai preocupați să arunce pe piață manipulări despre sistemul judiciar. Avertismetul este lansat de judecătorul Ciprian Tița de la Curtea de Apel Pitești, președintele Asociației NextJudex, care, într-o postare pe pagina sa de Facebook, de joi, 24 septembrie 2026, observă cum acești foști și actuali magistrați instigă la încălcarea independenței Justiției, precum și la încălcarea principiului separației puterilor și loialității instituționale, atunci când afirmă că Justiția nu se mai poate reforma din interior și cer intervenția societății civile și chiar a unor observatori internaționali independenți prin „mijloace soft, diplomatice”.

Ciprian Tiță acuză modul în care respectivele personaje au descris sistemul judiciar drept o „piramidă a puterii”, l-au comparat cu o „relație abuzivă” de familie și au susținut că pe viitor „vor fi promovați oameni incompetenți și șantajabili”. În replică, Tița precizează că acestea nu sunt decât aprecieri abstracte, lipsite de un suport probator factual, care însă reprezintă o jignire la adresa miilor de magistrați onești care au spre soluționare milioane de dosare.

De asemenea, judecătorul de la Curtea de Apel Pitești atrage atenția că expresii precum „justiție capturată” sau „democrație cu epoleți” sunt aruncate cu lejeritate la conferințe cu agende specifice sau în materiale de presă, transformând actul de justiție într-un simplu produs de consum mediatic.

Comentariul judecătorului Ciprian Tița de la Curtea de Apel Pitești:

„Despre normalitatea din afara robei

În dezbaterile recente în spațiul public, care au reunit câțiva foști și actuali magistrați, am asistat la o nouă etalare a discursului catastrofic la adresa sistemului judiciar. (sursa media on-line)

Spre exemplu, s-a afirmat că nivelul de încredere al publicului a ajuns „dincolo de cota de avarie”, invocându-se sondaje care indică un procent de încredere de doar 25%.

Aici, totuși, intervine o fractură logică pe care oratorii o ignoră deliberat, și anume, dacă cetățenii nu au nicio fărâmă de încredere în sistem, cum se explică faptul că pe rolul instanțelor din România se află astăzi aproximativ 3,5 milioane de dosare, un număr aflat în continuă creștere în ultimii 20 de ani?!

Realitatea obiectivă contrazice flagrant narativa panicii, românii continuă să apeleze masiv la instanțe tocmai pentru că, în fața abuzurilor sau a conflictelor, judecătorul rămâne singura garanție reală.

În loc să analizeze cauzele profunde ale acestui volum inuman de muncă, discursurile de la anumite conferințe au abandonat rigoarea în favoarea erorilor logice și a apelului la emoție.

Spațiul public a fost intoxicat cu etichete generalizante, susținându-se că România a devenit o „democrație cu epoleți”. Sistemul judiciar a fost descris drept o „piramidă a puterii” și a fost comparat cu o „relație abuzivă” de familie, lansându-se totodată teza că pe viitor „vor fi promovați oameni incompetenți și șantajabili”.

Aceste aprecieri abstracte, lipsite de un suport probator factual, reprezintă o jignire la adresa miilor de magistrați onești care, zilnic, își văd de treabă și țin în spate milioanele de cauze.

Dincolo de erorile argumentative, s-a indus ideea că justiția nu se mai poate reforma din interior, solicitându-se deschis intervenția societății civile și chiar a unor observatori internaționali independenți prin „mijloace soft, diplomatice”. A chema actori externi sau civici să „salveze” justiția ignoră principiul independenței, al separației puterilor și loialitatea instituțională.

Expresii precum „justiție capturată” sau „democrație cu epoleți” sunt aruncate cu lejeritate la conferințe cu agende specifice sau în materiale de presă, transformând actul de justiție într-un simplu produs de consum mediatic. Însă, dincolo de roba unui magistrat și dincolo de zgomotul de fond, trebuie să primeze întotdeauna rigoarea probelor, nu aparențele populiste.

Un stat de drept funcțional nu se bazează pe generalizări pripite, nici pe atacuri menite să invalideze efortul și independența profesioniștilor din sistem din cauza unor nemulțumiri punctuale. Atunci când acuzațiile de manipulare a justiției sunt supuse unui filtru instituțional riguros, realitatea juridică se dovedește de cele mai multe ori diametral opusă scenariilor regizate. Adevărul juridic se stabilește exclusiv pe bază de înscrisuri, proceduri și fapte probate, nu pe baza suspiciunilor speculate în mass-media.

Normalitatea în justiție înseamnă respectul față de procedură și refuzul ferm de a ceda în fața oricărei forme de manipulare emoțională prin inducerea unor sentimente de indignare fabricată.

Securitatea juridică a justițiabilului impune ca dezbaterea despre sistemul judiciar să revină în matca analizei obiective, departe de prejudecăți și de manipulări emoționale.

Independența justiției în raport cu celelalte puteri în stat nu înseamnă izolaționism instituțional și nici un război perpetuu. Ea trebuie să țină cont de echilibrul puterilor și de principiul loialității instituționale. Eventualele reforme legislative nu se negociază pe scene publice, sub impulsul aplauzelor, ci reprezintă un subiect de discuție exclusiv în cadrul legal, atunci când nevoi obiective și realități concrete, verificabile, impun anumite schimbări”.