Iata o motivare de la care ar trebui sa invete judecatorii care admit orbeste toate cererile DNA de arestare a inclupatilor, chiar daca cei in cauza pot fi cercetati fara sa fie trimisi dupa gratii. Judecatoarea Elena Barbu de la Curtea de Apel Brasov a motivat incheierile din dosarul retrocedarilor acordate asa-zisului Print Paul Lambrino (foto stanga). Este vorba despre incheierea din din 11 decembrie 2015 pronuntata in dosarul 667/64/2015 – prin care s-a dispus arest la domiciliu pentru omul de afaceri Remus Truica si avocatul Robert Rosu, si control judiciar pentru patronul ziarului Evenimentul Zilei Dan Andronic, Marcovici Marius Andrei, Mateescu Lucian Claudiu - si incheierea din 12 decembrie 2015 pronuntata in dosarul 673/64/2015, prin care s-a luat masura arestarii la domiciliu fata de Paul Lambrino.

Astfel, judecatoarea Elena Barbu, vicepresedinta Curtii de Apel Brasov, admite ca exista probe sau indicii ca inculpatii ar fi savarsit infractiuni de coruptie si de spalare de bani, insa nu se impune arestarea preventiva a acestora. In ceea ce-i priveste pe Remus Truica, Paul Lambrino si Robert Rosu, judecatoarea Barbu explica faptul ca este suficienta masura arestului la domiciliu, masura la randul ei privativa de libertate care constituie o reactie ferma la adresa inculpatilor. De asemenea, vicepresedinta Curtii de Apel Brasov arata ca o masura preventiva nu trebuie dispusa pentru sanctionarea inculpatilor, iar pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a acestora nu trebuie sa se confunde cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala, si stabilit independent de impactul mediatic al cauzei.

Totodata, judecatoarea considera ca nici valoarea uriasa a prejudiciului din acest dosar, de peste 135 milioane de euro, prejudiciu care determinat o reactie publica virulenta, de dezaprobare si indignare totala dupa cum sustine DNA, nu poate justifica luarea masurii arestului preventiv, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. Elena Barbu sustine ca interesul principal trebuie sa fie recuperarea prejudiciilor prin luarea unor masuri asiguratorii, si nu arestarea preventiva. In aceeasi incheiere, judecatoarea Barbu mai subliniaza si faptul ca presupusele infractiuni au fost comise cu multi ani in urma, precum si ca nu exista vreo proba din care sa rezulte ca inculpatii ar incerca sa se sustraga de la urmarirea penala, sa incerce sa influenteze ancheta sau sa altereze mijloace de proba.

Judecatoarea Elena Barbu face trimitere la cauza CEDO Calmanovici vs. Romania, pe care, spre deosebire de judecatoarea ICCJ Mariana Ghena in cazul Crinutei Dumitrean, o foloseste corect, in favoarea inculpatilor. Referindu-se la ceilalti inculpati din dosar, Dan Andronic, Marius Andrei Marcovici si Lucian Claudiu Mateescu, Barbu arata ca nu este indeplinita conditia necesara luarii masurii arestului preventiv, lasarea acestora in libertate nereprezentand pericol pentru ordinea publica si neexistand indicii ca ar putea influenta ancheta, martorii sau suspectii.

Hotararea nu este definitiva, ea fiind atacata la Inalta Curte de Casatie si Justitie, acolo unde orice este posibil.

Prezentam fragmente din incheierea judecatoarei Elena Barbu de la Curtea de Apel Brasov:

„In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 223 alin. (1) teza I Cpp, judecatorul de drepturi si libertati constata ca este indeplinita, existand probe sau indicii temeinice ca au savarsit infractiuni de coruptie, de spalare a banilor, infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 223 alin. (2) teza a II-a Cpp, judecatorul de drepturi si libertati constata ca, raportat la gravitatea faptelor de care sunt acuzati inculpatii, la modalitatea si circumstantele comiterii acestora, privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica doar in cazul inculpatilor Truica Remus si Rosu Robert Mihaita, avand in vedere infractiunile presupus a fi savarsite de acestia si probele administrate in cauza referitoare la aceste infractiuni, care evidentiaza gradul de implicare a celor doi inculpati la presupusa savarsire a faptelor.

Judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica pe care o prezinta lasarea in libertate a inculpatilor Truica Remus si Rosu Robert Mihaita este necesara si suficienta masura arestului la domiciliu, avand in vedere anturajul si mediul din care provin inculpatii, persoane cu nivel ridicat de instruire, integrate in familie si societate, lipsa antecedentelor penale, imprejurarea ca masura arestului la domiciliu asigura in aceleasi conditii realizarea scopului masurii preventive, respectiv buna desfasurare a procesului penal.

Analizand daca infractiunile de care sunt acuzati inculpatii Truica Remus si Rosu Robert Mihaita tulbura ordinea juridica, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal si procesual penal, daca creeaza o stare de primejdie pentru raporturile sociale si normala lor desfasurare, independent de impactul mediatic al cauzei, judecatorul de drepturi si libertati constata ca se impune plasarea in arest la domiciliu a celor doi inculpati, aceasta masura preventiva fiind de natura sa asigure protectia ordinii publice impotriva pericolului pe care l-ar prezenta lasarea lor in libertate. Totodata, pentru masura arestului la domiciliu este necesara indeplinirea acelorasi conditii prevazute de lege.

Parchetul a invocat gravitatea deosebita a faptelor de care sunt acuzati inculpatii si necesitatea unei reactii ferme a organelor judiciare la adresa inculpatilor, numai o astfel de reactie putand avea ca efect diminuarea fenomenului coruptiei in sistemul de administreaza resurele proprietatii publicesi putand contribui la o functionare transparenta a acestuia.

Judecatorul de drepturi si libertati constata ca masura arestului la domiciliu este o masura privativa de libertate care constituie o reactie ferma la adresa inculpatilor, masura preventiva, in general, nefiind dispusa in scopul sanctionarii inculpatilor, ci in scopul bunei desfasurari a procesului penal. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor nu se confunda cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in decizia nr. 76/2005.

Astfel, chiar daca doar prin prisma prejudiciului de 135.874.800 euro in paguba statului, reactia publicului este una virulenta, de totala dezaprobare si indignare profunda, astfel cum se afirma in referatul cu propunerea de arestare preventiva, acest fapt nu poate justifica luarea masurii arestarii preventive, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. In plus, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infractiune, procurorul, in cursul urmaririi penale, poate lua masuri asiguratorii, conform dispozitiilor art. 249 Cpp. Interesul principal in cazul savarsirii unor infractiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperarii acestor prejudicii prin luarea unor masuri asiguratorii, iar nu arestarea preventiva.

In alta ordine de idei, se constata ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii au fost savarsite in perioada 2006-2009; 2011 si ca acestea, in parte, au facut obiectul unor alte dosare penale.

Nu in ultimul rand, pentru luarea masurii preventive este necesara indeplinirea conditiei prevazute de art. 202 alin. (3) Cpp, masura preventiva trebuind sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea ei.

In cauza, si aceasta conditie este indeplinita, masura arestului la domiciliu fiind necesara si suficienta, prin continutul acestei masuri si a obligatiilor impuse inculpatilor, pentru buna desfasurare a procesului penal, pentru impiedicarea sustragerii de la urmarirea penala ori prevenirea de noi infractiuni.

S-a retinut in referatul cu propunerea de arestare preventiva ca lasarea in libertate a inculpatilor ar influenta negativ activitatea de urmarire penala, existand riscul real al influentarii martorilor/ suspectilor, avand in vedere resursele financiare de care dispun si posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala, raportat la veniturile de care dispun.

Din actele dosarului nu rezulta vreo proba din care sa rezulte ca inculpatii au facut pregatiri de orice natura pentru a se ascunde, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala, ca au incercat sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii sau sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau ca pregatesc savarsirea unei alte infractiuni, astfel ca nu este indeplinita niciuna dintre situatiile prevazute de art. 223 alin. (1) Cpp. Existenta oricareia dintre situatiile prezentate este necesar a fi dovedita, astfel cum rezulta din art. 223 alin. (1) Cpp, iar nu doar a afirma ca un risc. (...) In lipsa altor elemente de fapt care sa reflecte intentia inculpatilor se a se sustrage de la urmarirea penala, nu este suficienta afirmatia ca inculpatii dispun de resurse financiare importante care le dau posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala raportat la veniturile detinute/ administrate in societati de tip offshore in strainatate.

(...)

Masura preventiva a controlului judiciar este proportionala cu gravitatea acuzatiilor aduse inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea ei. In cazul inculpatilor nu este indeplinita conditia necesitatii si proportionalitatii dispunerii masurii preventive celei mai severe, din perspectiva prevederilor art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului judecatorul fiind obligat ca, atunci cand decide cu privire la detentia unei persoane, sa ia in considerare posibilitatea luarii unor masuri preventive alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces (cauzele Scundeanu vs. Romania, Calmanovici vs. Romania).

Judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca lasarea in libertate a inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu nu prezinta pericol pentru ordinea publica, avand in vedere infractiunile pentru care sunt cercetati, comparativ cu cele pentru care sunt cercetati inculpatii Truica Remus si Rosu Robert Mihaita, gravitatea acestora, relevata de modalitatea si imprejurarile savarsirii lor, precum si probele din care rezulta presupunerea rezonabila a comiterii lor si care contureaza o contributie mai redusa in ansamblul activitatii infractionale. De asemenea, la aprecierea pericolului pentru ordinea publica se are in vedere anturajul si mediul din care provin inculpatii, persoane cu un nivel ridicat de instruire, integrate in familie si societate, lipsa antecedentelor penale. Prin urmare, se poate constata ca lasarea in libertate a celor trei inculpati, dar sub control judiciar, asigura buna desfasurare a procesului penal, impiedicarea sustragerii inculpatilor de la urmarirea penala ori prevenirea unei alte infractiuni, acestia trebuind sa se supuna supravegherii unui organ specializat de politie si sa respecte mai multe obligatii, printre care acelea de a nu lua legatura unii cu altii sau cu ceilalti suspecti si martori din dosar.

De altfel, nici in cazul inculpatilor Andronic Dan Catalin, Marcovici Marius Andrei si Mateescu Lucian Claudiu nu exista indicii ca, lasati in libertate, dar sub control judiciar, ar influenta negativ activitatea de urmarire penala, existenta riscului real al influentarii martorilor/ suspectilor - avand in vedere resursele financiare de care dispun si posibilitatea reala de sustragere de la urmarirea penala raportat a veniturile detinute/ administrate in societati tip offshore, de care se face vorbire in referatul cu propunerea de arestare preventiva - nefiind dovedita.

Nu se precizeaza care dintre acesti inculpati detin sau administreaza venituri in societati de tip offshore in strainatate, facandu-se doar constatarea ca inculpatii Mateescu Lucian Claudiu si Marcovici Marius Andrei sunt persoane implicate in activitati comerciale, financiare importante, iar derularea acestora in mod corect si legal este in esenta bunei functionari a societatii.

Despre inculpatul Andronic Dan Catalin se afirma in referatul cu propunere de arestare preventiva ca este o persoana publica, ca actiunile sau inactiunile lui sunt mai strict verificate si apreciate de cetateni, conditia bunei sale reputatii fiind una intrinseca, dar pe care a ales sa o infranga.

Aceste imprejurari legate de persoana fiecarui inculpat nu pot conduce in mod automat la concluzia ca lasarea lor in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, reprezentata in principal de temerea ca, odata pus in libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declansa reactii puternice in randul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. De altfel, pericolul pentru ordinea publica, ca si periculozitatea, reprezinta o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. (...)

Pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor nu se confunda cu pericolul social al faptei, relevat de gravitatea acesteia, ci trebuie sa fie constatat pe baza unor imprejurari privind in special persoana inculpatilor, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in decizia nr. 76/2005. Totodata, el trebuie stabilit independent de impactul mediatic al cauzei. (...)

Chiar daca doar prin prisma prejudiciului de 135.874.800 euro in paguba statului, reactia publicului este una virulenta, de totala dezaprobare si indignare profunda, astfel cum se afirma in referatul cu propunerea de arestare preventiva, acest fapt nu poate justifica luarea masurii arestarii preventive, cu nesocotirea celorlalte conditii prevazute de lege. In plus, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infractiune, procurorul, in cursul urmaririi penale, poate lua masuri asiguratorii, conform dispozitiilor art. 249 Cpp. Interesul principal in cazul savarsirii unor infractiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperarii acestor prejudicii prin luarea unor masuri asiguratorii, iar nu arestarea preventiva.

In alta ordine de idei, se constata ca faptele pentru care sunt cercetati inculpatii au fost savarsite in perioada 2006-2011 si ca acestea, in parte, au facut obiectul unor alte dosare penale, dupa cum s-a aratat mai sus”.

*Cititi aici incheierea judecatoarei Elena Barbu in cazul inculpatilor Remus Truica, Robert Rosu, Dan Andronic, Marius Andrei Marcovici si Lucian Claudiu Mateescu

*Cititi aici incheierea judecatoarei Elena Barbu in cazul lui Paul Lambrino