Lumea noastra, cea pe care o stiam, a apus.

Idolii ei s-au sfaramat:

GLOBALISMUL, GLOBALIZAREA, din solutia minune binefacatoare si pacificatoare a umanitatii, s-a dovedit a fi agentul perfid al bolii, mortii si terorii… globale! “Valorile” si “principiile” noii ordini mondiale au facut posibil dezastrul zilelor noastre: au tacut partial armele, iar bombele nu mai suiera decat in preajma campurilor petrolifere, insa molimele si crizele financiare se propaga la nivel mondial cu viteza gandului, cu iuteala spaimei. Intreaga lume experimenteaza, uimita de fiecare data conceptul de “butterfly effect”: fura unul Huston, dai faliment in Romania, stranuta unul in China, isi rupe gatul bursa de la New York. Vicitime fiind de fiecare data aceiasi care au fost tot tot timpul vivtime: cei multi.

STIINTA si TEHNOLOGIA, zeii omului modern, si-au descoperit rusinate limitele, impotenta, goliciunea. Impostura. 99% marketing si 1% stiinta si inovatie, stiinta contemporana isi cere obolul de recunostinta din partea populimii… Si mai ales sacrificiile de bani… dar si de vieti. Iar acum, in momente de criza profunda, face ce stie mai bine: exercitii de imagine - anuntand de la o zi alta iminenta “panaceului salvator”.

Atotputernicul Capital si omnipotentele Corporatii multi si trans nationale s-au dovedit a fi doar niste cifre, multe zerouri, de fapt un mare Zero fara palmasul de rand, fara sclavul privit pana nu de mult ca fiind o simpla “consumabila”, un “spare part”. Cei 1% sunt pe cale sa realizeze ca dezastrul loveste doar 100%, ca ei, cei “putini”, cei “alesi”, nu pot fi “putini” si “alesi” decat alaturi si dinpreuna cu cei 99% fara de care sunt doar 100% niste nimeni detinatori de zerouri, incapabili sa supravietuiasca fie numai si o zi intr-o lume a celor “1%”.

CONSUMERISMUL, religia omului modern, este ritul occidental modern si acceptat world-wide de glorificare si slujire a idolilor Globalizarii, stiintei si Capitalului. Este “ritualul negru” oficiat de cei 1% in cadrul caruia credinciosul consumator este gata sa-si sacrifice tot timpul si intreaga sa viata, sclavuind umilit de buna voie doar pentru “bucuria” de a cumpara ultimul gadget cu un buton in minus, ultima carpa sau tabla fistichie, pentru a detine “ultimul” orice in incercarea de a il substitui primului si singurului lucru pe care il cauta de fapt acolo unde sigur nu il va gasi: fericirea.

SERVICIILE SECRETE, masinariile oculte si tenebroase aflate in slujba Capitalului, sunt doar niste exorbitante mecansime de control si spalat populatia pe creier (dar nu si pe maini), aflate in mainile murdare ale unor iresponsabili cleptomani. Lipsite de orice utilitate pentru cetatean si pentru umanitate, enomre consumatoare de resurse, se dovedesc a fi simple servicii de protectie si paza ale coporatocratiei si vasalilor lor politici.

POLITICIENII nostri, world wide, niste prostovani cu egouri hipertrofiate, simple marionete in mainile capitalului si serviciilor, acum s-au trezit speriati de faptul ca trebuie sa gaseasca solutii, sa conduca destine, sa construiasca din mers o viziune, o perspectiva care nu e gata servita. Din actori mediocri, platiti si tratati regeste pentru roluri tragi-comice, s-au gasit in situatia de a deveni… eroi. Vor reusi? Cati vor reusi?

NOI, OAMENII MODERNI, infatuati, lasi, inepti, lacomi, suficienti, caldicei, comozi, ipocriti, nepasatori si egoisti am fost aruncati in izolare, in camarile noastre, in fata propriilor limite, dezorientati, speriati, cu idolii sfaramati. Avand in fata spectrul bolii, suferintei si al mortii, a efemeritatii noastre de care voiam sa uitam, pe care voiam sa-l negam.

“But time must have a stop!” spunea poetul.

Timpul minciunii, nepasarii si al autoiluzionrii trebuie sa se opreasca, spun si eu.

Oricum, lumea noastra moare: SUNTEM IN PLINA APOCALIPSA!

Nu omul ca fiinta, nu “civilizatia” umana, ele nu vor muri. Nu acum! Ele doar se schimba. Si se vor schimba radical intr-o foarte scurta perioada!

APOCALIPSA pe care o traim nu este doar sfarsitul acestei lumi calpe si artificiale.

Apocalipsa este si inceputul unui lumi noi si, in acelasi timp, este si trebuie sa fie o revelatie, caci asta inseamna literalmente cuvantul “apocalipsa” in greceste.

In aceasta rezida aspectul providential, oportunitatea istorica ce rasare printre ruinele vechii lumi, in mijlocul si in pofida dezastrelor produse.

Insa de felul cum va arata noua lume, lumea post Covid19, suntem direct responsabili.

Suntem si vom fi tinuti responsabili de generatiile urmatoare de directia in care lumea se va dezvolta.

Caci lasitatea, prostia si nepasarea noastra ar putea lasa sa se mijeasca zorii unei “civilizatii” nu doar inumane, ci chiar anti-umane, infra-umane. Sub amenintarea “pandemiilor” viitoare se va forta o mai accentuata “integrare globala”, mai ales la nivelul controlului populatiei. Vaccinarea obligatorie va preveda cu putin o forma de control absolut al vietii fiecarui individ uman (pe care-l vom numi generic “cipare”, desi vor fi gasite modalitati mult mai subtile de urmarire si control), toate aceste masuri urmand a fi luate, desigur, pentru protejarea sanatatii si vietii umane.

Relatiile interumane directe vor fi considerate ca fiind primejdioase, recomandate fiind interactiunile “online”, acolo unde orice opinii “neconforme” vor putea fi urmarite si, la nevoie, cenzurate.

Libertatea de intrunire va fi limitata la maxim pe o perioada suficient de lunga de timp incat cetatenii sa piarda exercitiul acestui drept fundamental.

Libertatea de constiinta si de credinta se va putea manifesta doar online, acolo unde va putea fi tinuta sub control orice alunecare retrograda sau fundamentalista, ambele potentiale generatoare de terorism, nu-i asa? Unde mai pui ca la crestini impartasania poate prilejui raspandirea carcalacilor si virusilor de tot felul…

Singura libertate pe care o vom mai avea va fi libertatea de a ne indatora pentru a cumpara bunuri de larg consum, cat mai scumpe si cat mai putin fiabile fizic si moral. Cumpararea de locuinte va fi puternic descurajata, deoarece ar reduce mobilitatea fortei de munca si ar permite o tezaurizare a unor economii valorificabile in afara beneficiului direct al bancilor si corporatiilor angajatoare. Din acelasi motiv, orice initiativa economica privata de mici si medii dimensiuni va fi inhibata tocmai pentru ca acestea nu isi pot permite sa lupte eficient impotriva pericolului pandemiei, angajatii acestora neavand aceleasi standarde de protectie precum cei ai multinationalelor.

In plus, acumularea unor mai mici sau mai mari averi permit manifestarea unei stari de independenta, si chiar insubordonare ce va periclita efortul autoritatilor de a lupta impotriva “flagelurilor contemporane”. In ceea ce priveste dreptul de a alege si a fi ales… acesta va consta doar in libertatea de a alege o culoare sau o desen fara nico consistenta ideologica, programele tuturor formatiunilor politice urmand a fi subsumate acelorasi mari valori: “lupta impotriva terorismului” si “lupta impotriva pandemiilor”, ambele materializate printr-un control strict al populatiei, o insingurare pana la limita alienarii si o pauperizare accentuata a cetateanului lumii de maine… toate in avantajul celor 1%.

Pe de alta parte, infrangerea fricii, constientizarea oportunitatii epocale pe care o traim noi, cei 99%, ar putea duce la inceputul unei noi civilizatii bazate pe normalitate, bazate pe comunitate si pe comuniune in diversitate si liber consimtita… o civilizatie bazata pe umanitate si pe fundamentele si principiile imuabile care au stat la baza societatii umane.

Naruirea sub greutatea propriilor sloganuri nesustinute de niciun liant sau coeziune…, implozia structurilor suprastatale, globaliste si globalizante, este ocazia care nu trebuie ratata de statele si natiunile lumii de a denunta falsul si impostura globalizarii. E oportunitatea de a reveni la valorile traditionale si comunitare ale fiecarui popor a acestei lumi, uniti doar prin diversitatea cu care ne-a inzestrat Dumnezeu spre slava Sa.

La nivel national, pandemia a sfasiat voalul minciunii propagandei neoliberale progresist-globaliste si ne impune schimbarea fundamentala a prioritatilor. Cert, sanatatea si educatia sunt pilonii dezvoltarii oricarei societati. Dar mai nou, pandemia a spulberat si mitul interconectivitatii economiei globale, mit spulberat tocmai de interdependenta aberanta a acesteia care a dus si va duce la blocaje economice cu potential catastrofal.

Solutia care va trebui acceptata este autosustenabilitatea economica nationala - autosustenabilitate ce ar trebui sa permita supravietuirea unui neam in conditii de lockdown economic mondial total, favorizarea si incurajarea “autoconsumului” - a consumului porduselor nationale, chiar autarhia - daca presiunea globalistilor ar impiedica realizrea celor dintai obiective.

Nu in ultimul rand, schimbarea lumii nu poate fi facuta fara schimbarea micilor obiceiuri sau marilor slabiciuni din vietile fiecaruia dintre noi. Reducerea consumului, prioritizarea investitiilor in educatia, cultura si sanatatea noastra in pofida excesului si risipei de bunuri si valori, favorizarea economiilor si investitiilor in bunuri de indelungata folosinta si usor valorificabile (toate facute inevitabil in tara de catre compatrioti de-ai nostri) in pofida bunurilor scumpe dar cu devalorificare rapida (cum ar fi masinile, electronicele, toalele de marca si toate cele ce tin de “well being”-ul modern si de “trendurile” zilei). Probabil ca semnul insanatosirii noastre de consumerism ar fi reaparitia atelierelor de croitorie, cizmarie sau reparatii electronice… toate devenite obsolete si inutile de isteria si furia cu care schimbam lucrurile din jurul nostru. Schimbari exterioare care acum, in aceste zile de liniste dureroasa, ne fac sa intelegem ca nu ne-au implinit, nu au umplut golul lasat de ratacirile si raznele noastre!

Probabil insa ca primul gest al intoarcerii la normalitate, primul manifest pe care il putem face chiar si tacut si in izolare este intoarcerea fiecaruia dintre noi la comunitate si la familie, la comuniunea si sprijinul reciproc de care acum constatam ca avem atata nevoie. Desi nu il cunoastem pe cel care sta la 3 apartamente distanta de noi… desi nu am mai vorbit de luni cu parintii sau fratii nostri. E momentul sa o facem, e primul gest cu care putem schimba lumea. si Lumea. Sunati-va prietenii, bateti la usa vecinului de langa voi si intrebati-i daca au nevoie de ceva. si incercati sa-i ajutati! Dezinteresat, fara a astepta sa primesti ceva in schimb… si lumea ta si Lumea vor incepe sa se schimbe!

Si daca vom incepe sa facem toate astea ne vom regasi! Noi pe noi. Noi cu noi. Noi cu Dumnezeu, oricum l-am privi sau numi fiecare dintre noi.

Sintetizand, voi folosi un vechi slogan: “Ultima solutie, inc-o Revolutie!”

Da, in miez de Apocalipsa e nevoie de o Revolutie a iubirii, a compasiunii, a comuniunii, a smereniei!

O Revolutie a umanului!

Trebuie sa sesizam momentul, oportunitatea providentiala de a ne trezi si a ne intoarce la valorile fundamentale ale fiintei umane, ale societatii traditionale. A ne intoarce precum fiul risipitor la noi, la noi si la Dumnezeu!

“Indrazniti, Eu am biruit lumea!”

Post script:

Ultimul lucru pe care am vrut sa-l fac in aceste momente este ca prin cuvintele mele sa cresc panica, sa va sporesc frica ce a pus stapanire precum coronavirusul peste societatea noastra. Peste lume. Este motivul pentru care m-am autoizolat pana acum si din punctul de vedere al comunicarii online, evitand pe cat posibil sa critic prostia, ticalosia sau ezitarile celor care ne conduc in aceste vremuri tulburi destinele. Un singur lucru e cert: meritam fiecare palma pe care o primim.

Nu, nu trebuie sa ne speriem! Poate mai mult decat oricand trebuie sa distilam borhotul angoaselor noastre si sa extragem fiecare picatura de iubire, credinta si speranta, pe care cu darnicie sa le oferim celor din jurul nostru, celor singuri, celor in nevoi. Si poate proverbialul “fatalism” al poporului nostru va fi stavila pe care Domnul ne-a dat-o pentru a zagazui talazul ingrijorarilor noastre si poate vom reusi sa spunem “bucurosi le-om duce toate”.