5 October 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

CONTRAOFENSIVA GENERALULUI – Cititi exceptiile fostului sef al aviatiei militare Iosif Rus ce au dus la distrugerea dosarului Revolutiei inca din camera preliminara: „Procurorul a incercat sa scrie o carte de istorie. Aprecieri total eronate... Rechizitoriul e lovit de nulitate absoluta. A fost verificat de procurorul ce a participat la urmarirea penala... Infractiunea e descrisa extrem de sumar. Inculpatul nu se poate apara efectiv, la fiecare fapta in parte, dreptul la aparare fiind incalcat”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

15 October 2020 12:43
Vizualizari: 10146

Dosarul Revolutiei s-a facut tandari la Inalta Curte de Casatie si Justitie inca din faza de camera preliminara pentru simplul motiv ca rechizitoriul a fost intocmit sub orice critica, procurorii incalcand dreptul la aparare al inculpatilor si chiar si cele mai elementare norme de procedura penala.



Catastrofele din rechizitoriul intocmit de catre procurorii militari Gheorghe Cosneanu, Catalin Ranco Pitu, Dan Mihail Mitranescu si Virgiliu Marian Istrate, de la Sectia Parchetelor Militare (SPM) din PICCJ, au fost scoase in evidenta de avocatii Andrei Adrian Georgescu – aparatorul fostului presedinte Ion Iliescu (click aici pentru a citi) si Nicolae Traistaru (foto 2), cel care il reprezinta in instanta pe generalul Iosif Rus (foto 1), fost comandant al Aviatiei Militare, trimis in judecata pentru presupuse infractiuni impotriva umanitatii (art. 439 Cod penal).


Iata mai intai ce prevede articolul 439 CP:


(1) Savarsirea, in cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat impotriva unei populatii civile, a uneia dintre urmatoarele fapte:

a) uciderea unor persoane;

b) supunerea unei populatii sau parti a acesteia, in scopul de a o distruge in tot sau in parte, la conditii de viata menite sa determine distrugerea fizica, totala sau partiala, a acesteia;

c) sclavia sau traficul de fiinte umane, in special de femei sau copii;

d) deportarea sau transferarea fortata, cu incalcarea regulilor generale de drept international, a unor persoane aflate in mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor masuri de constrangere;

e) torturarea unei persoane aflate sub paza faptuitorului sau asupra careia acesta exercita controlul in orice alt mod, cauzandu-i vatamari fizice sau psihice, ori suferinte fizice sau psihice grave, ce depasesc consecintele sanctiunilor admise de catre dreptul international;

f) violul sau agresiunea sexuala, constrangerea la prostitutie, sterilizarea fortata sau detentia ilegala a unei femei ramase gravida in mod fortat, in scopul modificarii compozitiei etnice a unei populatii;

g) vatamarea integritatii fizice sau psihice a unor persoane;

h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, in scopul de a o sustrage de sub protectia legii pentru o perioada indelungata, prin rapire, arestare sau detinere, la ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite ca aceasta persoana este privata de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care ii este rezervata ori locul unde se afla, de indata ce aceste informatii au fost solicitate;

i) intemnitarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu incalcarea regulilor generale de drept international;

j) persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori in functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile in dreptul international;

k) alte asemenea fapte inumane ce cauzeaza suferinte mari sau vatamari ale integritatii fizice sau psihice, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele prevazute in alin. (1), savarsite in cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematica si de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim”.


De data aceasta, Lumea Justitiei va prezinta in exclusivitate argumentele prin care maestrul Traistaru a convins-o pe judecatoarea ICCJ Florentina Dragomir de caracterul aberant al rechizitoriului, magistrata suprema intorcand dosarul la parchet, pentru refacerea actului de acuzare (click aici pentru a citi).

Mai exact, generalul Iosif Rus este acuzat ca ar fi contribuit la masacrul de pe Aeroportul Otopeni din noaptea dinspre 22 spre 23 decembrie 1989 si ca ar fi ordonat schimbarea cocardelor tricolore de pe elicoptere, fapt ce a dus la focul fratricid catre si dinspre aceste aparate de zbor.


Nici vorba de proces echitabil


In primul rand, avocatul Nicolae Traistaru argumenteaza ca procurorii SPM i-au incalcat grav generalului Iosif Rus dreptul la un proces echitabil, prin simplul fapt ca nu au descris exact faptele pe care i le imputa, ci doar au facut o simpla compunere cu pretentii de tratat de istorie. De altfel, maestrul Traistaru da un citat din rechizitoriu, unde cei patru anchetatori se lanseaza in consideratii despre contextul istoric al anului 1989 in Europa de Est si in URSS. Astfel, daca inculpatul nu stie exact ce fapte au fost retinute in sarcina lui, nu isi poate intocmi apararea in mod corespunzator. Ca si cum situatia nu ar fi fost suficient de grava, procurorii PICCJ nici macar n-au catadicsit sa indice persoane care ar fi fost vatamate din cauza actiunilor sau a inactiunilor generalului Rus in decembrie 1989.

In al doilea rand, Gheorghe Cosneanu (seful echipei de procurori) a verificat rechizitoriul doar la plesneala, intrucat nu s-a obosit sa precizeze data vizei de legalitate si temeinicie. Or, asa ceva ne face sa ne gandim ca seful SPM ar fi putut la fel de bine sa puna viza pe rechizitoriu inainte de finalizarea lui.

In al treilea rand (si cel mai grav), acelasi Cosneanu s-a verificat pe sine insusi: a confirmat rechizitoriul, in ciuda faptului ca lucrase ca procuror de caz in acelasi dosar al Revolutiei.

In al patrulea rand, cauza a ajuns in instanta fara sa fi fost finalizata urmarirea penala. Dovada stau declaratiile de martori luate dupa ce rechizitoriul a fost trimis catre Inalta Curte.

In al cincilea rand, a fost incalcat principiul „ne bis in idem” (care dicteaza ca o persoana sa nu fie pedepsita de doua ori pentru aceeasi fapta). Mai exact, Nicolae Traistaru aminteste ca in 2001 Curtea Suprema de Justitie a solutionat definitiv un dosar legat de masacrul de la Otopeni, printre condamnati neregasindu-se Iosif Rus, acesta avand doar calitatea de martor. De altfel, adauga avocatul, nimic din dosar nu dadea de inteles ca Rus ar fi avut vreo vina pentru masacru.

In al saselea rand, nici macar incadrarea nu este corecta, pretinsele fapte ale comandantului Aviatiei Militare neputand fi catalogate drept „un atac generalizat sau sistematic, lansat impotriva unei populatii civile”. In plus, aceasta fapta nici macar nu era prevazuta de legea penala in vigoare in 1989 (respectiv Codul penal din 1969), a mai aratat avocatul Nicolae Traistaru in fata judecatoarei Florentina Dragomir.


Redam principalele pasaje din pledoaria maestrului Traistaru:


I. Neregularitati privind Rechizitoriul cauzei

Apreciem ca Rechizitoriul intocmit in dosar nu intrunesete cerintele prevazute de dispozitiile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. pentru motivele ce vor fi expuse in continuare in prezenta nota de Cereri si Exceptii.

I.1. In cauza, urmarirea penala este nula absolut, fiind efectuata de un organ necompetent.

Conform art. 56 alin. (4) din Codul de procedura penala, urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza, in mod obligatoriu, de procurorul militar.

Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, indiferent daca militarii au calitatea de autor, instigator sau complice, urmand a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44 [art. 56 alin. (5) C. proc. pen]. In acest sens sunt incidente dispozitiile art. 174 din Codul de procedura penala.

Conform art. 101 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cand inculpatul este militar activ, procurorul militar care efectueaza urmarirea penala trebuie sa faca parte cel putin din aceeasi categorie de grade.

Cand gradul procurorului nu face parte din aceeasi categorie cu gradul inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror, cu grad din categoria corespunzatoare, numit de conducatorul parchetului la care este inregistrata cauza. In speta, cerinta art. 101 din Legea nr. 304/2004 refera la calitatea de militar activ a inculpatului la momentul savarsirii infractiunii. (...)

In cauza, inc. RUS IOSIF avea la data savarsirii infractiunii de care este acuzat calitatea de militar activ – Comandant al Aviatiei Militare -, avand gradul de general, ceea ce face ca urmarirea penala in dosar sa fi trebuit a fi facuta de un procuror militar care sa faca parte din aceeasi categorie de grade (general); or, urmarirea penala a fost instrumentata de un procuror militar cu grad necorespunzator (inferior) – acela de colonel, fara ca acesta sa fie asistat de vreun alt procuror cu categorie de grad corespunzatoare cu cea a inculpatului.

In contextul evidentiat, urmarirea penala in dosar este nula absolut ca de altfel si Rechizitoriul cauzei care a fost intocmit, de asemenea, de un procuror militar necompetent functional/personal, actul de sesizare a instantei de judecata nefiind contrasemnat de un alt procuror militar cu grad corespunzator celui detinut de inculpatul RUS IOSIF, la data comiterii faptei.

Situatia de nulitate absoluta se circumscrie prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., ea putand fi constatata si din oficiu (sau la cerere ca in prezenta cauza), ea putand fi invocata in orice stare a procesului.

Respectiva nulitate indeplineste conditiile de existenta, urmarirea penala si intocmirea Rechizitoriului in speta fiind efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal. In dispozitiile care reglementeaza desfasurarea procesului penal sunt cuprinse toate masurile procesuale care determina continutul procesului penal, implicit normele de competenta referitoare la efectuarea urmaririi penale si intocmirea actului de sesizare a instantei de judecata.

Respectiva nulitate a adus o vatamare bunei desfasurari a cauzei si intereselor legale ale inculpatului. Vatamarea procesuala in dosar, fiind vorba de o nulitate absoluta este prezumata.

De asemenea, vatamarea produsa nu poate fi inlaturata decat prin anularea actelor, respectiv urmarirea penala si Rechizitoriul cauzei. In cazul nulitatii absolute, anularea actului este imperativa.

Nulitatea semnalata in prezenta cauza se face ca si exceptie (cuprinsa in prezenta Nota de Cereri si Exceptii), ea putand fi invocata si in fata Judecatorului de Camera Preliminara pe calea plangerii prev. de art. 340 C. proc. pen., in vederea reluarii urmaririi penale.

Respectiva nulitate absoluta poate fi invocata pe tot parcursul procedurii de camera preliminara conform art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Nulitatea invocata are ca efect lipsirea de efecte juridice a insesi urmaririi penale in dosar dar si a Rechizitoriului intocmit, ea avand efect extensiv asupra tuturor actelor procesuale si procedurale dresate in cauza, in faza urmaririi penale.

Desi nulitatea absoluta prevazuta in art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. vizeaza incalcarea dispozitiilor privind competenta materiala si competenta personala doar a instantelor judecatoresti, nu si a organelor de urmarire penala, prin Decizia nr. 302/4.05.2017 a Curtii Constitutionale (M. Of. Nr. 566 din 17 iulie 2017) s-a declarat neconstitutionala solutia legislativa cuprinsa in art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, care nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala.

Urmare a Deciziei CCR nr. 302/2017, actele indeplinte si masurile dispuse, implicit actele procesuale si procedurale de obtinere a probelor, de un organ de urmarire penala necompetent material sau dupa calitatea persoanei atrag nulitatea lor absoluta.

Decizia nr. 302/2017 a Curtii Constitutionale a statuat ca efectele sale pentru procedura de Camera Preliminara vizand emiterea Rechizitoriului de catre un procuror necompetent echivaleaza cu nelegalitatea sesizarii instantei, precum si cu neregularitatea actului de sesizare, fiind aplicabile dispozitiile nulitatii absolute.

Respectiva exceptie invocata in dosar de inc. RUS IOSIF impune restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Parchetelor Militare pentru refacerea totala a urmaririi penale de un procuror competent personal in raport cu calitatea inculpatului prin corespundere de categorie de grad si pronuntarea unei solutii legale si temeinice in speta, dupa finalizarea urmaririi penale prin emiterea unei solutii de clasare, Generalul RUS IOSIF in calitate de Comandant al Aviatiei Militare nesavarsind fapta imputata cu forma de vinovatie ceruta de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.].

I.2. Rechizitoriul cauzei este intocmit de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Parchetelor Militare cu nerespectarea prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., in sensul ca in viza de verificare sub aspectul legalitatii si temeiniciei solutiei de trimitere in judecata nu se indica data respectivei verificari.

Viza in discutie poarta mentiunea ca verificarea s-a facut de Procuror militar sef, General maior magistrat Gheorghe Cosneanu insa trebuia sa poarte o data de efectuare deoarece o astfel de speta complexa, cu un probatoriu cuprins in numeroase volume si ordonante de neurmarire penala/infirmari, necesita in opinia apararii un timp indelungat de studiu pentru ca persoana ce acorda viza de legalitate si temeinicie a actului de sesizare sa aiba efectiv timpul material de apreciere asupra masurii dispuse. Or, lipsa unei date in viza supusa discutiei releva in fapt efectuarea doar in mod simbolic/formal a asa-zisei verificari de legalitate si temeinicie a solutiei de trimitere in judecata.

Examinarea legalitatii Rechizitoriului in cauza nu s-a facut nici macar sub aspectul continutului strict al actului de sesizare pentru considerentele expuse, fara a mai intra in discutie analiza concreta a modului de efectuare a urmaririi penale sub aspectul respectarii dispozitiilor procedurale si, in ansamblu, a caracterului echitabil al derularii procedurii penale, cu asigurarea dreptului la aparare, astfel cum procurorul era obligat, in baza controlului ierarhic, ca o garantie a respectarii de catre procurori a principiilor legalitatii si impartialitatii in activitatea lor. In cadrul sistemului piramidal in care este conceput Ministerul Public, rolul verificarii unui rechizitoriu sub aspectul legalitatii si temeiniciei este acela ca procurorul ierarhic superior celui care a intocmit actul de sesizare a instantei sa-l infirme motivat atunci cand este cazul, ceea ce in prezenta cauza nu s-a indeplinit.

Sub acest aspect, Rechizitoriul cauzei este nelegal, instanta de judecata fiind sesizata cu un act care nu intruneste cerintele art. 328 alin. (1) C. proc. pen., urmand ca respectiva neregularitate sa fie sanctionata de Judecatorul de Camera Preliminara, in cadrul sarcinilor ce-i incumba, fata de obiectul procedurii in care se afla dosarul penal al cauzei, potrivit art. 342 C. proc. pen.

Verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instantei, efectuata in acest stadiu al cauzei, presupune si analiza acestuia din perspectiva indeplinirii conditiilor de forma, nu numai de continut, conditii de forma care, in speta, nu sunt indeplinite prin neindicarea datei. Procurorul ierarhic superior ar fi constatat ca urmarirea penala nu este completa si nu s-au adiministrat probele necesare aflarii adevarului.

A existat o presiune din partea fostului procuror general al PICCJ, Augustin Lazar, prin declaratiile de presa efectuate in perioada 2018 - 2019 ca Dosarul Revolutiei sa fie trimis oricum in judecata, imprejurare confirmata si prin faptul ca ulterior emiterii Rechizitoriului nr. 11/P/2014 in dosarul penal nr. 11/P/2014 al PICCJ – Sectia Parchetelor Militare (la 5 aprilie 2019) si sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (dosar inregistrat sub nr. 1045/1/2019 la 9 aprilie 2019), pentru data de 05.04.2019 s-au emis citatii pentru audierea persoanelor vatamate Iotcovici Elena, Calin Constantin si Vancea Valeriu in dosarul nr. 11/P/2014, iar ulterior - pentru datele de 12.04.2019 si 16.04.2019 - au fost citati la organele de urmarire penala in acelasi dosar penal nr. 11/P/2014 numitii Bedros Anghel, Dascalu Toma si Dascalu Anica. (...)

I.3. Rechizitoriul cauzei este lovit de nulitate absoluta deoarece a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. de procurorul militar care a participat la efectuarea urmaririi penale in Dosarul Revolutiei (dosar nr. 11/P/2014 al PICCJ – Sectia Parchetelor Militare).

Rechizitoriu nr. 11/P/2014 a fost emis la data de 5 aprilie 2019 de colonel magistrat Catalin Ranco Pitu, procuror militar, sef birou urmarire penala in cadrul PICCJ – Sectia Parchetelor Militare si verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de procurorul militar sef, general maior magistrat Gheorghe Cosneanu.

Din dosarul penal mentionat rezulta ca din anul 2000 pana in anul 2016, timp de 16 ani, procurorul militar Gheorghe Cosneanu a efectuat urmarirea penala in acelasi dosar al carui rechizitoriu l-a verificat la 5 aprilie 2019.

Rezulta astfel ca procurorul militar Gheorghe Cosneanu a indeplinit in aceeasi cauza penala doua functii judiciare al caror cumul este interzis. Procurorul a efectuat in aceeasi cauza acte de urmarire penala in calitate de simplu procuror, iar la finalizarea cercetarilor a verificat rechizitoriul in calitate de procuror ierarhic superior/procuror militar sef al Sectiei Parchetelor Militare.

In acest context, verificarea Rechizitoriului cauzei (11/P/2014 din 5 aprilie 2019) este nelegala, ceea ce determina neregularitatea actului de sesizare.

Drepturile si interesele legitime si garantiile procesuale ale inculpatului RUS IOSIF au fost grav vatamate prin verificarea nelegala a rechizitoriului in discutie de catre acelasi procuror care a participat si la urmarirea penala, ceea ce implica carente privind regularitatea actului de sesizare. Daca Rechizitoriul cauzei, in situatia data ar fi fost verificat conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, doar in aceasta forma s-ar fi dat dispozitii de verificare a acestui act procedural intr-o maniera legala care ar fi impiedicat astfel anularea lui in faza de Camra Preliminara.

Facem precizarea ca „Dosarul Revolutiei 1989” a primit un numar nou, respectiv nr. 11/P/2014 si a privit sub presiune politica trimiterea in judecata doar a inculpatilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu si Iosif Rus pentru savarsirea unor infractiuni contra umanitatii prev. de art. 439 alin. (1) lit. a), g), i) si k) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Este semnificativ in acest sens anuntul public facut in media de fostul Procuror General al PICCJ, Augustin Lazar care, urmarind sa fie reconfirmat in functie, la data de 8 aprilie 2019 anunta faptul ca procurorii Sectiei Parchetelor Militare din PICCJ au trimis in judecata Dosarul Revolutiei (facand referiri la dosarul prezent dedus judecatii in procedura de camera preliminara).

In aceste imprejurari, reiese cu evidenta imprejurarea ca fostul Procuror General al PICCJ a pus presiune pe procurorii militari pentru a intocmi rapid rechizitoriul cu care sa sesizeze instanta de judecata.

In conditiile date, in care procurorul militar sef, general maior magistrat Gheorghe Cosneanu a efectuat acte procesuale si/sau procedurale in Dosarul Revolutiei (dosar nr. 11/P/2014 in noul numar dat de Parchet acestui dosar) chiar si sporadic, el neefectuind in intregime urmarirea penala si nici nu a intocmit Rechizitoriul in discutie (11/P/2014 din 5 aprilie 2019), acesta era impiedicat procedural sa procedeze la verificarea valabila a actului de sesizare a instantei atata timp cat in dosarul cauzei nu se afla inscrisuri oficiale emise de Ministerul Public din care sa rezulte motivul pentru care s-a procedat astfel, in sensul nesemnarii Rechizitoriului cauzei de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Nu pot fi astfel incidente in dosar, in baza principiului controlului ierarhic al acitivitatii Ministerului Public si argumentele inserate in Decizia nr. 1058/2007 a Curtii Constitutionale cu privire la principiile care, potrivit Constitutiei, stau la baza organizarii si functionarii Ministerului Public. (...)

Este semnificativ de semnalat faptul ca in legatura cu Dosarul Revolutiei s-a efectuat urmarirea penala in dosarul penal nr. 97/P/1990 si de procurorul militar Gheorghe Cosneanu, iar prin Ordonanta nr. 47/P/1990 din 14.12.2004 s-a dispus conexarea la dosarul nr. 97/P/1990 a 136 cauze penale privind persoanele ucise sau ranite prin impuscare in timpul evenimentelor petrecute in decembrie 1989 in Bucuresti, capitala Romaniei (pag. 478 Rechizitoriu), ceea ce releva cu evidenta implicarea Procurorului militar sef care a verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei actul de sesizare in prezenta cauza in efectuarea de acte procesuale si procedurale in mod continuu si consistent in Dosarul Revolutiei din care a derivat si dosrul penal nr. 11/P/2014 dedus judecatii, situatie care atrage nulitatea Rechizitoriului din 5 aprile 2019. (...)

I.4. In cauza, Rechizitoriul cauzei prezinta neregularitatea descrierii intr-o maniera rezonabila a faptei cu care a fost sesizata instanta, privindu-l pe inculpat, contrar prevederilor art. 371 C. proc. pen. care fixeaza obiectul judecatii.

In dosar, actul de sesizare criticat nu descrie o maniera clara, inteligibila fapta presupus a fi fost comisa de comandantul Aviatiei Militare, generalul RUS IOSIF. In cele 17 pagini din totalul de 525 pagini ale Rechizitoriului analizat (Cap. IX pct. 7, pag 362-379) sunt redate generic fapte imputabile inculpatului care, ar fi generat intr-un lant cauzal incidentul de la Aeroportul Otopeni, in decembrie 1989, fara a se arata in concret activitati derulate de RUS IOSIF care s-ar circumscrie imprejurarile incriminatorii prevazute in art. 439 lit. a) si g) din Codul penal, cu o analiza a elementelor de tipicitate ale infractiunii de care acesta a fost acuzat cu continutul normei de incriminare prin raportare la situatia factuala din dosar, neindicand in acest context existenta situatiei premisa, elementul material al laturii obiective, latura subiectiva, legatura de cauzalitate in fapta si rezultatul acesteia.

Descrierea continutului constitutiv al infractiunii deduse judecatii este redat de procuror in Rechizitoriu in referire la fapta in general, fara aplicarea in concret a explicitarii acestui continut la faptele concrete imputate inculpatului.

Infractiunea imputata generalului RUS IOSIF este descrisa in Rechizitoriu intr-o maniera extrem de sumara, ceea ce face ca inculpatul sa nu se poata apara efectiv, in legatura cu fiecare fapta in parte – vizand prevederile art. 439 lit. a) si g) C. pen., in acest mod dreptul la aparare si echitatea procedurilor derulate de Parchet fiind incalcate, contrar art. 6 CEDO.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul procurorului ca act de sesizare a instantei trebuie sa aiba un anumit continut pentru a contura obiectul judecatii, intre elementele pe care trebuie sa le cuprinda fiind necesar sa se descrie atat fapta retinuta iin sarcina inculpatului, cat si incadrarea juridica a acesteia. In situatia cand din Rechizitoriu nu rezulta modalitatea concreta in care se retine ca inculpatul ar fi comis fapta imputata, nu se poate spune ca obiectul judecatii este conturat in speta.

Nu are loc o descriere in Rechizitoriul criticat, privindu-l pe RUS IOSIF, a tuturor imprejurarilor de loc, timp, mijloace, mod si scop in care a fost savarsita fapta, cu consecinte asupra elemenetelor constitutive ale unei infractiuni.

Pentru a satisface exigentele art. 371 C. proc. pen., era necesar ca fapta imputata inculpatului sa fie prezentata in Rechizitoriu in toate elementele ce prezinta relevanta penala, sub aspectul continutului infractiunii, pentru a inlatura orice indoiala ca ea face obiectul judecatii, creindu-se astfel posibilitate lui RUS IOSIF de a se apara si instantei sa se pronunte asupra respectivei fapte.

Procurorul avea obligatia de a consemna in Rechizitoriu toate elementele legate de fapta retinuta si de incadrarea juridica a acesteia si, astfel, sa isi exprime vointa cu privire la limitele sesizarii, iar nu instanta sa fie cea care sa deduca ce acuze i se aduc inculpatului.

In speta, procurorul redactor al Rechizitoriului, in legatura cu inculpatul, nu si-a respectat obligatia legala de a delimita clar obiectul si limtele judecatii.

Rechizitoriul nu contine o acuzatie clara care sa refere strict la activitatile sau inactivitatile inculpatului RUS IOSIF considerate a fi infractionale. Aceasta s-a datorat si anchetei penale derulata cu incalcarea normelor de procedura, cu probe administrate insuficient, iar dosarul solutionat in graba prin emiterea rechizitoriului de un singur procuror in conditiile in care in cauza au lucrat mai multi procurori militari.

Astfel:

In 7 decembrie 2004 s-a inceput urmarirea penala in dosar.

In octombrie 2004 au avut loc primele audieri.

In anul 2007 inculpatul a fost citat si audiat ca invinuit.

Dosarul s-a solutionat in 18.10.2010 prin solitie de neurmarire penala privindu-l pe RUS IOSIF.

In 19.02.2018 s-au reluat cercetarile, iar la 5 aprilie 2019 dosarul era solutionat, urmarea declaratiilor facute de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in presa ca „Dosarul Revolutiei” a fost solutionat.

Apararile inculpatului formulate in urmarirea penala nu au fost verificate iar probele solicitate de Generalul RUS IOSIF in aparare nu sunt nici macar toate amintite cu argumente, motivatie a respingerii acestora.

Or, Rechizitoriul trebuie sa refere amanuntit la probe in acuzare si aparare pentru ca Judecatorul de Camera Preliminara sa poata verifica pe ce probe si-a bazat procurorul de caz trimiterea in judecata, respectiv pe ce probe a bazat vinovatia.

Rechizitoriul nu contine numele persoanelor decedate si/sau ranite din vina inculpatului ci, arata generic, la Otopeni si in tara in general existenta de persoane decedate si/sau persoane ranite.

Rechizitoriul vorbeste de personaje din Gruparea Iliescu care a fost formata din civili (latura politica) si militari (latura militara – Ministerul Apararii Nationale si Departamentul Securitatii Statului). Printre persoanele enumerate Generalul RUS IOSIF nu figureaza.

I.5. Examinand Rechizitoriul emis de PICCJ – Sectia Parchetelor Militare, in dosarul penal nr. 11/P/2014, constatam ca actul a fost intocmit cu nerespectarea prevederilor art. 328 alin. (1) teza I coroborat cu art. 286 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 1 alin. (2), art. 8, art. 10 C. proc. pen., art. 6 parag. 3 lit. d din Conventia europeana a drepturilor omului, art. 6 din Directiva 2012/13/UE privind standardul de claritate al acuzatiilor de natura penala retinute in sarcina inculpatului in ceea ce priveste fundamentarea factuala si juridica a dispozitiei de trimitere in judecata.

Rechizitoriul, in ansamblul sau, desi pastreaza structura unui astfel de act procesual (situatia de fapt, incadrarea faptelor in drept, indicarea probelor etc) in realitate nu intruneste exigentele unui act de sesizare a instantei. Actul este marcat de lipsa de rigoare in modul de prezentare a faptei ce face obiectul acuzatiei penale si motivare a dispozitiei de trimitere in judecata.

Sectiunea in drept a actului de sesizare cuprinde, vizandu-l pe inculpat, o prezentare succinta a starii de fapt, stare de fapt care este nejuridica, lipsita de claritate, fara o analiza a elementelor ce intra in continutul constitutiv al infractiunii de care RUS IOSIF este acuzat.

Niciun element factual in Rechizitoriu dar nici vreunul in drept nu stabilesc activitati derulate de inculpat care, sub incidenta penala sa se constituie in elementul material al infractiunii prev. de art. 439 alin. (1) lit. a) si g) C. pen. ca si component al laturii obiective a faptei penale dedusa judecatii iar vointa, respectiv intentia inculpatului in a provoca uciderea de persoane si/sau vatamarea acestora nu este descrisa factual si nici nu sunt indicate probele care dovedesc intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii in cauza, in ceea ce-l priveste pe RUS IOSIF.

Deficiente in redactarea Rechizitoriului rezulta din inexistenta unei descrieri, efective, concrete a actelor materiale in plan obiectiv si subiectiv circumscrise continutului infractiunii prev. de art. 439 alin. (1) lit. a) si g) C. pen.

Acuzatia formulata de PICCJ – Sectia Parchetelor Militare se rezuma doar la redarea, consemnarea de fapte generice, fara a se arata vreo activitate personala, proprie a inculpatului si semnificatia juridica a acesteia in raport de anume conditii dintr-un text incriminator.

Claritatea acuzatiei este o conditie sine qua non pentru sesizarea in mod legal a instantei prin rechizitoriu, permitand inculpatului cunoasterea deplina a continutului acuzatiei formulate, iar instantei stabilirea obiectului si limitelor judecatii.

In speta, neregularitatea in intocmirea rechizitoriului sub aspectul omisiunii descrierii faptelor retinute in sarcina inculpatului intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, conduce la incalcarea garantiilor privind dreptul la un proces echitabil, prin imposibilitatea pregatirii si exercitarii apararii in mod efectiv de catre RUS IOSIF, cu privire la acuzatia adusa.

Rezulta cu evidenta ca pe tot parcursul urmaririi penale, dar si prin intocmirea Rechizitoriului fata de continutul acestuia, inculpatul nu a fost informat adecvat cu privire la natura acuzatiilor si calificarea juridica a faptelor – situatie care releva incalcarea dreptului la aparare al acestuia si al dreptului la un proces echitabil in sensul exigentelor procedurale interne dar si a normelor europene.

Din perspectiva exigentelor normelor conventionale, dar si a principiilor fundamentale ale procesului penal, reglementate de art. 2, art. 8, art. 10 C. proc. pen., cunoasterea certa a continutului faptelor ce fac obiectul trimiterii in judecata si a incadrarilor juridice este o cerinta indispensabila pentru a se asigura in mod concret si efectiv, iar nu teoretic si iluzoriu, conformitatea procedurii cu cerintele fundamentale de achitate a procesului.

Incalcarea normelor de procedura mentionate atrage nelegalitatea Rechizitoriului si impune, in speta, sanctionarea actului procesual al rechizitoriului cu nulitate, in conditiile art. 280 si art. 282 alin. (1), (2) C. proc. pen. Vatamarea drepturilor inculpatului - ca subiect procesual principal - este legata de prejudicierea caracterului echitabil al procedurii si afectarea dreptului la aparare, respectiva vatamare neputand fi inlaturata altfel decat prin anularea actului. (...)

In ipoteza trimiterii la instanta a dosarului cauzei cu rechizitoriu in forma actuala, lipsurile constatate vizand nesemnalarea faptica si in drept a faptei imputate prin circumscriere la elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 439 alin. (1) lit. a) si g) C. pen. (element material, latura obiectiva, latura subiectiva) nu ar putea fi suplinite in procedura de camera preliminara, intrucat acest fapt ar presupune ca judecatorul sa se substituie procurorului in formularea acuzatiilor penale si exercitarea functiei de urmarire penala, contrar dispozitiilor art. 3 alin. (3) C. proc. pen.

Procurorul, la randul sau, nu ar putea complini, ulterior sesizarii, incalcarea dispozitiilor legale privind modul de prezentare a acuzatiei penale, privindu-l pe inculpat, deoarece neregulile constatate nu pot fi remediate decat prin refacerea rechizitoriului, o astfel de dispozitie nefiind suficienta pentru a inlatura vatamarea produsa drepturilor lui RUS IOSIF – subiect procesual principal in dosar – prin neasigurarea exercitarii depline si efective a drepturilor garantate prin Constitutia Romaniei, normele procedurale penale interne si normele europene.

De altfel, consideram ca procurorul de caz in mod voit nu a putut relata detaliat situatia factuala in dosar, privindu-l pe RUS IOSIF, cu referiri ale concordantei situatiei de fapt la tipicitatea normei de incriminare si la prevederile Codului Penal vizand forma de vinovatie directa prev. in art. 19 C. proc. pen. atata timp cat reiese cu evidenta din probele cauzei ca toate aspectele imputate inculpatului nu sunt sustinute de probe, existand dovedita intentia/vointa altor persoane din conducerea Ministerului Apararii Nationale de emitere a ordinelor in discutie.

De altfel, este de semnalat faptul ca incalcarile de lege relevate in Rechizitoriu privind odinele date de Comandantul Aviatiei Militare sunt doar speculatii ale procurorului de caz pentru a se justifica astfel trimiterea in judecata si a Generalului RUS IOSIF, alaturi de alte persoane nevinovate, in mod abuziv.

Procurorul semnatar al Rechizitoriului si-a depasit cu mult atributiile de serviciu in interpretarea si implicit cenzurarea normelor europene ce reglementeaza claritatea acuzatiei prin raportare la probele cauzei pentru respectarea dreptului la aparare aal inculpatului si garantarea astfel a echitatii procedurilor.

I.6. Potrivit. art. 371 C. proc. pen. (obiectul judecatii): „Judecata se margineste la faptele si persoanele aratate in actul de sesizare a instantei”.

Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 371 si art. 403 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rezulta ca obiectul si limitele judecatii sunt fixate exclusiv prin descrierea faptei ce face obiectul trimiterii in judecata, fiind esentiala in acest timp claritatea acuzatiei[1], inclusiv aratarea timpului si locului unde a fost savarsita infractiunea, incadrarea juridica date acesteia prin actul de sesizare a instantei. (...)

Motivarea obligatorie a dispozitiei de trimitere in judecata atat sub aspect factual cat si sub aspect juridic are o functionalitate dubla; pe de-o parte, asigura respectarea standardului de claritate a acuzatiei de natura penala ce face obiectul actiunii penale cu care este investita instanta, iar pe de alta parte traseaza in mod neechivoc obiectul judecatii.

Rechizitoriul criticat nu analizeaza detaliat si integral toate mijloacele de proba administrate in cauza si nici nu prezinta motivele pentru care unele dintre probele cauzei au fost retinute iar altele nu.

Rechizitoriul spetei contine neregularitati legate de descrierea faptei imputate inculpatului RUS IOSIF, descrierea respectiva nesatisfacand exigentele art. 328 alin. (1) rap. la art. 371 C. proc. pen.

Procurorul de caz - prin actul de sesizare intocmit - a substituit descrierii faptei dedusa judecatii, privindu-l pe RUS Iosif, prezentarea continutului selectiv si trunchiat al unor mijloace de proba; Or, Rechizitoriul nu putea fi redus la prezentarea doar a respectivelor mijloace de proba ori care ar fi fost relevanta lor probatorie (in acceptul Parchetului), nefiind astfel descrisa exact, corect si in detaliu situatia de fapt.

Nu este rolul instantei sa coroboreze diferite probe mentionate in cuprinsul Rechizitoriului pentru a construi o situatie de fapt care sa furnizeze obiectul propriei sesizari, chiar si in conditiile in care acest lucru ar fi posibil, fara sa se incalce astfel principiul separatiei functiilor judiciare.

Separatia functiilor judiciare

Actul de sesizare supus analizei judecarii in Procedura Camerei Preliminare nu indeplineste exigentele art. 328 alin. (1) C. proc. pen., neexistand descrisa o situatie de fapt rezultata din analiza coroborata a tuturor mijloacelor de proba si care sa fie concordanta cu cea prezentata sintetic si deformat de procuror.

Facem precizarea ca aspectele si exceptiile invocate privind neregularitatea actului de sesizare nu se circumscriu unor chestiuni de fond ci, sunt descrise critici reale referitoare la modul de descriere a faptelor in Rechizitoriul cauzei care trebuie analizate din perspectiva exigentelor art. 328 alin. (1) rap. la art. 371 C. proc. pen.

Respectivele neregularitati atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii si impun restituirea cauzei la parchet.

Avand in vedere ca, in opinia apararii, neregularitatile Rechizitoriului mai sus semnalate nu vor putea fi acoperite in cadrul procedurii remediu, in cauza se impune restituirea cauzei la Parchet, in baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. (...)

I.8. In dosar, neregularitatea Rechizitoriului rezida si in aceea ca procurorul desi il acuza pe inculpat de o infractiune contra umanitatii nu a identificat si nominalizat victimele presupusei fapte culpabile a lui RUS IOSIF, fiind astfel incalcate prevederile art. 328 alin. (2) C. proc. pen. vizand cuprinsul rechizitoriului. In realitate, procurorul de caz nu reda numele si prenumele spre a fi citate ale persoanelor a caror integritate fizica si morala ar fi fost lezate si nici numele si prenumele succesorilor persoanelor decedate urmarea activitatii infractionale imputata inculpatului.

Rechizitoriul cauzei nu cuprinde ca si o neregularitate, el necontinand, printre altele, mentiuni cu privire la latura civila a cauzei penale in concret, privindu-l pe inculpat.

I.9. Procurorul de caz nu a mentionat in Rechizitoriul cauzei, in sensul art. 327 lit. a) C. proc. pen. prin referiri la probe concrete, motivele de fapt si in drept pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, maniera in care probele au fost administrate, au format convingerea acestuia ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca acesta raspunde penal.

Rechizitoriul cauzei nu cuprinde si nu analizeaza atat probele pe care se sprijina acuzarea, cat si a celor administrate in aparare, art. 103 C. proc. pen. facand trimitere la toate probele evaluate.

In dosar, Rechizitoriul criticat nu a fost intocmit prin respectarea prevederilor art. 327 alin. (1) C. proc. pen., in sensul respectarii dispozitiilor legale care garanteaza aflarea adevarului, a faptului ca urmarirea penala este completa si exista probele necesare si legal administrate.

In cauza, nu s-a stabilit pe baza de probe suficiente si convingatoare, dincolo de orice dubiu care sa se poata constitui in fundament al acuzarii inculpatului, vinovatia acestuia.

Infractiunea de care inculpatul a fost acuzat nu a fost dovedita in faza urmaririi penale prin probe certe nici in plan obiectiv si nici in plan subiectiv.

In cauza s-au efectuat de procuror acte procedurale in mod nelegal, ceea ce imprima urmaririi penale nulitatea absoluta, cu consecinta restituirii dosarului la procuror pentru refacerea acesteia.

In dosar, inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, schimbarea de incadrare juridica, extinderea urmaririi penale si pentru alte fapte penale, disjungeri, conexari s-au dispus prin acte procesuale numeroase, intr-o succesiune care nu-si gaseste corespondent in probele dosarului si fara respectarea garantiilor procedurale ale lui RUS IOSIF, fiind incalcate si principiile privind caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal [art. 8 C. proc. pen., art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, art. 6 parag. 1 teza I CEDO, art. 47 teza II prima oarte CDFUE, Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European si a Consiliului], dosarul Revolutiei fiind pe rolul Parchetului din anul 1990 vizand aspecte penale grave care nu au fost in nici un mod solutionate, initiindu-se de procuror Rechizitoriul in discutie care-l priveste pe RUS IOSIF si alte persoane, situatie ce denota cu evidenta lipsa de impartialitate a procurorului de caz, trimiterea in judecata a inculpatului fiind in fapt o „sarcina politica” imprimata procurorului de organe si persoane influente, cu rol de compromitere a Revolutiei din Decembrie 1989.

In acest context, Judecatorul de Camera preliminara nu poate indeplini in dosar obligatia de a analiza probele si actele prin prisma respectarii dispozitiilor legale pentru ca acolo unde constata nelegalitati sa le sanctionze in masura si cu sanctiunea prevazuta de lege, in cadrul verificarii legalitatii administrarii probelor si a legalitatii actelor efectuate.

Pe cale de consecinta, Rechizitoriul cauzei este nul absolut deoarece a incriminat inculpatul pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala si a sesizat implicit nelegal instanta de judecata, impunandu-se ca in baza art. 346 alin. (3) lit. a) si c) C. proc. pen. dosarul sa fie restituit la PICCJ – Sectia Parchetelor Militare.

In cauza, dosarul dedus judecatii este unul in care urmarirea penala a fost instrumentata in mod abuziv, nelegal si incomplet de procurorul de caz, iar trimiterea in judecata a lui RUS IOSIF imbraca aceleasi aspecte de nelegalitate, situatie care impune restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea si completarea urmaririi penale cu analiza judiciara si legala, doar pe baza de probe certe, suficiente in raport de care sa se pronunte o solutie de clasare, privindu-l pe inculpat, aceasta solutie fiind singura legala in raport cu norma de incriminare, tipicitatea acesteia prin raportare la situatia factuala din dosar in legatura cu activitatea stricta si limitata derulata de Comandantul Aviatiei Militare in cazul si pentru schimbarea regimului politic totalitar.

II. Verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala

II.1. In cauza, urmarirea penala este nula absolut deoarece a fost efectuata cu incalcarea principiului „non bis in idem” privindu-l pe inc. RUS IOSIF.

Astfel, prin Rechizitoriul PICCJ – Sectia Parchetelor Militare din 17.12.1993 - dat in dosarul penal nr. 59/P/1990 - au fost trimisi in judecata trei inculpati (General maior Draghin Dumitru, comandamtul Diviziei 70 Aviatie; General maior Ghita Grigorie- comandantul Trupelor de Securitate; capitan Zorila Ionel- comandantul dispozitivului de aparare din fata aerogarii) considerati responsabili pentru incidentul grav din noaptea de 22/23.12.1989 petrecut pe Aeroportul International Otopeni.

Prin Decizia penala nr. 20/19.02.2001, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosarul penal nr. 40/P/2000, cei 3 inculpati au fost condamnati definitiv. In respectiva cauza, Generalul RUS IOSIF a avut calitatea de martor.

In acest mod, s-a stabilit cu putere de lucru judecat care au fost persoanele vinovate din cadrul Ministerului Apararii Nationale de producerea incidentului Otopeni, urmarirea penala derulata in respectivul dosar si judecata cauzei nestabilind in vreun mod vina lui RUS IOSIF.

Remarca procurorului de caz facuta in Rechizitoriu in legatura cu acest aspect - ca inculpatul RUS IOSIF s-a bucurat de impunitate in baza unui Pact dintre puterea politica instalata in decembrie 1989 in Romania si componentii Consiliului Militar Superior (din care generalul RUS IOSIF a facut parte) - nu are nici un fel de sustinere si/sau dovada, fiind doar o interpretare personala denaturata a procurorului semnatar al Rechizitoriului in discutie.

Sa nu cunoasca procurorul de caz ca Romania este stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constitutie?

Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale – alin. (4) al art. 1.

In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie – alin. (5) al art. 1.

O astfel de afirmatie a procurorului in sensul imixtiunii politicului in actul de justitie contravine principiilor care reglementeaza infaptuirea justitiei prevazute de art. 124 – 126 din Constitutie, rolul Ministerului Public prevazut de art. 131 – 132 din Constitutie.

II.2. In dosar, urmarirea penala a fost efectuata privindu-l pe inculpat in mod nelegal pentru o infractiune cu o incadrare juridica nelegala [infractiuni contra umanitatii prev. de art. 439 alin. (1) lit. a), g), i) si k) C. pen.] in sensul ca practica judiciara, jurisprudenta in domeniu au statuat cu caracter convergent ca pana in 22 Decembrie 1989 persoanele impotriva carora au fost comise acte sau fapte care au avut ca urmare decesul sau vatamarea integritatii acestora nu au facut parte dintr-o colectivitate sau grup caracterizat astfel din punct de vedere legal dar si Instanta Suprema au calificat, in mod definitiv, ca faptele comise in perioada 16 – 22 decembrie 1989 de decidentii politici si militari, care au adoptat si dispus aplicarea masurilor de forta pentru reprimarea demostratiilor, prin folosirea armelor de foc, constituie infractiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 C. pen. [1969].

De asemenea, in speta, nu ne aflam in situatia unui atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, privind faptele inculpatului RUS IOSIF, astfel incat in dosar nu pot fi incidente dispozitiile art. 439 C. pen.

Faptele imputate inculpatului nu indeplinesc elementele de tipicitate in raport de dispozitiile art. 439 C. pen.

Vizand latura subiectiva a infractiunii dedusa judecatii – respectiv atitudinea psihica a inculpatului in emiterea ordinelor imputate penal in mod abuziv – facem precizarea ca acesta a avut o reprezentare gresita a realitatii inconjuratoare momentului Otopeni 1989, avand convingerea ca actioneaza impotriva unor elemente teroriste, situatie in care RUS IOSIF nu a avut intentie directa sau indirecta de a ucide persoane si/sau a le vatama integritatea fizica si psihica prin masurile ordonate in perioada in litigiu.

Respectivele elemente semnalate nu sunt elemente care sa tina de fondul cauzei deoarece in Procedura de Camera Preliminara nu se analizeaza fapta dedusa judecatii cu care instanta a fost investita, incadrarea juridica a acesteia pentru a se determina astfel obiectul si limitele judecatii.

Prin functia detinuta la momentul imputarii faptei inculpatul nu a suprimat viata unor persoane si/sau vatamat integritatea fizica sau psihica in nici un mod, dar nici in cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat impotriva unei populatii civile.

Urmarirea penala s-a efectuat in dosar si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru activitati derulate de Comandantul Aviatiei Militare, RUS IOSIF prin care nu s-a incidentat sfera penalului, respectivele proceduri fiind nule, inculpatul fiind cercetat si trimis in judecata pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala prin lipsa elementelor de tipicitate ale continutului normei de incriminare – art. 439 alin. (1) lit. a) si g) C. pen. – prin raportare la situatia factuala din dosar.

II.3. Urmarirea penala efectuata in dosar este nula, deoarece inculpatul a fost cercetat si trimis in judecata pentru presupusa fapta a carei incadrare juridica s-a stabilit definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi trebuit sa fie aceea de omor deosebit de grav si nu infractiuni contra umanitatii, situatie aplicabila in plan ipotetic in cauza prezenta deoarece inc. RUS IOSIF nu a comis fapte in perioada incriminata care sa incidenteze sfera penalului.

Astfel, prin Sentinta penala nr. 6/9.12.1991, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosarul nr. 24/1991, Decizia penala nr. 37/20.04.1992 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in dosarul penal nr. 128/1991, Decizia penala nr. 44/28.04.1992 a Curtii Supreme de Justitie data in dosarul penal nr. 16/1992, Decizia penala nr. 64/26.04.1993 a Curtii Supreme de Justitie s-a dispus condamnarea unor inculpati pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prin schimbare de incadrare juridica.

Instanta Suprema a calificat definitiv faptele tuturor inculpatilor care au facut parte din structurile de decizie in plan politic si militar ca fiind circumscrise doar infractiunii de omor deosebit de grav.

Rezulta din probele cauzei ca in perioada incriminata in dosar nu a existat in Romania un atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, nefiind astfel incidente prevederile art. 439 C. pen.

II.4. In baza celor expuse supra, apreciem ca in cauza inculpatul in mod gresit a fost trimis in judecata pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala la momentul savarsirii ei, nefiind dovedita intentia directa a comandantului Aviatiei Militare, gen. RUS IOSIF in uciderea si/sau vatamarea integritatii fizice si psihice a persoanei si/sau instigarea, complicitatea etc a altor persoane din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Departamentului Securitatii Statului etc la uciderea de persoane si la vatamarea integritatii fizice si psihice in randul populatiei Romaniei.

II.5. Privind verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala -

In cursul urmaririi penale dreptul la aparare al inculpatului a fost flagrant incalcat, RUS IOSIF invocand aceasta neregula procedurala si procesuala pe tot parcursul derularii procesului penal prezent in faza urmaririi penale, cu prilejul audierii de catre procuror, cat si prin memoriile si cererile formulate prin care a solicitat precizarea acuzatiilor penale indreptate impotriva sa.

In sensul efectuarii in speta a unei anchete penale incomplete sta si faptul ca in dosar, prin Rechizitoriul analizat s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea anchetei penale, ceea ce denota odata in plus faptul ca in speta nu au fost administrate probe certe, ferme care sa stabileasca dincolo de orice dubiu vinovatia inculpatului.

Etapa de urmarire penala este supusa acelorasi exigente procedurale ca si in cursul judecatii, astfel ca incalcarea dreptului la aparare in modul de derulare si finalizare a unei anchete penale poate avea ca rezultat compromiterea caracterului echitabil al procesului in ansamblul sau.

In cauza, lipsa unei anchete efective, care sa respecte exigentele in materia rechizitoriului si standardelor de claritate in prezentarea acuzarii in instante, impuse de jurisprudenta in materie si de practica CEDO face ca in dosar urmarirea penala sa fie lovita de nulitate, impunandu-se refacerea acesteia.

Cercetarile penale in speta urmeaza a fi reluate de PICCJ – Sectia Parchetelor Militare pentru administrarea de probe complete, in vederea lamuririi tuturor aspectelor cauzei, cu evaluarea ulterioara a materialului probator, privindu-l pe inculpat, in raport si de doctrina si jurisprudenta in materie, pentru a se adopta in dosar o solutie legala si temeinica.

Exemplificam aspectul ca in speta ancheta penala derulata, prin probele facute nu a stabilit in nici un mod situatia premisa a existentei infractiunii dedusa judecatii.

Probele din dosar administrate in faza de urmarire penala, pe care procurorul le-a avut in vedere la intocmirea Rechizitoriului, nu confirma in nici un mod starea de fapt cuprinsa in actul de sesizare a instantei. Imprejurarile faptice care reies din probele incomplete administrate in faza de urmarire penala nu configureaza fapta de care inculpatul este acuzat.

Desi nu este de competenta Judecatorului de Camera Preliminara sa intre in analiza pe fond a probelor cauzei, aceste aspecte trebuie sa fie analizate in contextul in care criticile aduse de inculpat in aceasta faza a dosarului. Rechizitoriul intocmit de procuror refera la prezentarea faptei imputate lui RUS IOSIF ca fiind nejuridica, lipsita de claritate, fara o analiza ce intra in continutul constitutiv al infractiunii prev. de art. 439 C. pen.

Examinarea legalitatii Rechizitoriului nu vizeaza doar strict continutul actului de sesizare, privit izolat ci, implica si o analiza a modului de efectuare a actelor de urmarire penala, sub aspectul respectarii dispozitiilor procedurale si in ansamblu a caracterului echitabil al derularii procedurii penale, cu asigurarea dreptului la aparare. (...)

Formularea acuzatiilor penale si prezentarea probelor in Rechizitoriul analizat nu se refera nici un moment la forma vinovatiei inculpatului, respectiv la vointa directa, clara a acestuia in a comite faptele de care a fost acuzat cat si faptul ca ar fi cunoscut realitatea factuala a evenimentelor din decembrie 1989, toate aceste aspecte nefiind lamurite in cursul urmaririi penale pentru respectarea si a principiului raspunderii proprii (personale) a persoanei in dreptul penal.

In cursul urmaririi penale, inculpatului nu i s-a adus la cunostinta potrivit Codului de Procedura Penala acuzatia in mod concret si detaliat, respectiv faptele materiale pentru care este inculpat, incadrarea lor juridica, acest lucru trebuind a se fi facut detaliat. Potrivit jurisprudentei CEDO in domeniu, in materie penala, o informare precisa si completa cu privire la acuzatiile aduse unui acuzat este o conditie esentiala a echitatii procedurii, dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie analizat in lumina dreptului acuzatului de a-si pregati apararea”.


* Cititi aici textul integral al notelor scrise depuse de catre aparatorul generalului Iosif Rus

 

sursa foto Rus: Amosnews.ro

Comentarii

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 4.10.2024 – Prelungiri in functii de conducere la DIICOT si PICCJ

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva