1. Imaginea justitiei

Daca as fi ministrul justitiei as pune pe primul plan al activitatii mele imaginea justitiei, dupa cum urmeaza:

As infiinta in cadrul ministerului un departament pentru imaginea justitiei in care as angaja psihologi, specialisti in relatii umane, consultanti straini.

As pune, la intrarea fiecarei instante, un caiet de impresii (sugestii si reclamatii), ca la muzeu. Aceste caiete ar fi trimise, in copie, lunar, la minister, pentru a fi studiate si pentru a se lua masurile ce se impun.

As dispune ca la intrarea in toate instantele sa fie tot felul de aviziere si afisiere cu reguli de comportament in instante, formulare curente etc.

Judecatorul de serviciu ar fi perfect disponibil, toata ziua, eventual si in schimbul doi, nu numai pentru a primi (si respinge) cererile justitiabililor, ci si pentru a le da acestora toate lamuririle necesare.

Linga judecatorul de serviciu ar exista un avocat de serviciu, pregatit sa preia orice problema si cauza.

La fiecare instanta ar fi un terminal PC la care cei interesati ar putea accesa orice problema privind dosarul sau, instructiuni privind formularea cererilor, legislatie curenta etc.

La fiecare instanta ar fi o masa, cu hirtie si pix, si un copiator, eventual deservit de un intreprinzator privat agreat de instanta.

Taxele de timbru si timbrele judiciare s-ar plati la arhiva instantei, stiut fiind ca, in sistemul actual, petentii trebuie sa bata jumatate de oras pentru o chitanta de 6.000 sau 15.000 lei.

As institui o deschidere maxima catre presa, transparenta fiind o garantie impotriva oricarei suspiciuni.

Pentru toate cele de mai sus as organiza seminarii si cursuri cu tot personalul instantelor, referitor la disponibilitatea si comportamentul fata de orice om care intra in orice sediu al instantelor.

Ideea directoare este foarte simpla si teribil de adevarata, ca si in domeniul comercial: un om multumit atrage alti zece "clienti" cu atitudine favorabila. Unul nemultumit, respins, bruscat, va povesti altor zece necazul sau.

Imaginea justitiei se formeaza in functie de toate acestea.

2. Legea presei

Daca as fi ministrul justitiei, as promova o lege a presei - da, chiar o lege a presei - dupa cum urmeaza:

Presa trebuie sa fie invitata, in orice caz acceptata, la orice intrunire, manifestare sau sedinta a oricarei autoritati, mai putin la cele unde se discuta secrete militare sau care tin de securitatea nationala, aceste exceptii fiind foarte strict si absolut limitativ prevazute in lege.

Presa trebuie invitata obligatoriu acolo unde se discuta despre banii publici, banii contribuabililor, sau se organizeaza licitatii ori repartizari de fonduri din banii statului.

Exemple: Parlament, consilii locale, sedinte de judecata, CSM

A propos: Ati citit undeva o relatare directa de la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii)? Acolo se discuta despre numirea presedintilor si despre sanctionarea judecatorilor. Nu stiu daca a incercat vreun ziarist sa participe, dar stiu ca informatiile sint doar cele din comunicatele oficiale.

Alte idei:

Sanctiuni dure pentru orice refuz al accesului presei in locuri si reuniuni de interes public.

Terminale PC pentru informare sloboda la toate organismele publice (toate sint publice, mai putin cele cu secrete militare sau de securitate nationala).

Cit priveste purtatorul de cuvint, acesta in mod clar este un maestru al limbii de lemn si al eschivei. Organismele respective pot sa dea comunicate de presa cite vor. (Eu, daca as fi sef de gazeta nici nu le-as publica). Problema trebuie impartita asa: Comunicatele de presa si declaratiile purtatorilor de cuvint, n-au decit organismele respective sa le trimita la ziare sau sa fie pronuntate in fata camerelor TV. Dar adevarata informatie este cea culeasa, smulsa prin insistenta, inspiratia si obraznicia jurnalistului.

3. In fata natiunii

Daca as fi ministrul justitiei, as fi prezent saptaminal la o emisiune TV. Nu ca sa explic poporului in limba de lemn cum a scazut rata infractionalitatii, ci pentru a raspunde dupa priceperea mea intrebarilor puse in direct de reporteri, magistrati si justitiabili.

As invita la discutii reprezentanti ai celorlalte doua puteri, pentru o confruntare colegiala, incercind sa stabilesc daca cele trei puteri sint egale in mod real, si ce trebuie facut daca nu sint.

As incuraja si ajuta aparitia unei publicatii vii asupra starii justitiei, pe care as sprijini-o si la care as scrie, si in care as raspunde la toate intrebarile posibile.

Exista o intrebare pe care mi-o pun singur si la care inca nu stiu ce as raspunde: Ce as face daca in fata ministerului meu unii oameni ar face greva foamei sau demonstratii care vizeaza nereguli in justitie, incetineala agasanta a actului de justitie si mai ales coruptia din magistratura?

Mi-ar fi usor sa le spun acelor persoane ca eu, ministru, nu pot interveni in dosarele aflate pe rol. Dar asta nu rezolva problema, si nu-l ajuta cu nimic pe omul suparat pe justitie.

Atunci?

In primul rind, i-as invita pe acei oameni la dialog.

As promova o initiativa legislativa pentru grabirea judecarii dosarelor, propunind solutii si pentru asigurarea bazei umane si materiale necesare.

As milita pentru eliminarea formalismului si birocratiei din procedura in fata instantei. As incuraja pe judecator sa faca tot ce crede de cuviinta pentru ca procesul sa dureze cit mai putin, sa fie cit mai transparent si cit mai pe intelesul omului de rind.

Cit despre coruptie, as propune un sistem de autoreglare al corpului magistratilor - gen consiliu de disciplina, care sa fie si eficient. Mi-as aminti ca un fost ministru avea bunul obicei de a-l chema la el pe judecatorul despre care se stia ca este patat, invitindu-l, discret, sa-si dea demisia.

Demisia de onoare ar avea in mine un promotor.

As dispune ca oamenii nemultumiti de justitie sa fie ascultati cu deosebita atentie si la nivelurile de la baza, urmarind ca ei sa fie lamuriti in deplina transparenta.

As propune sanctiuni severe pentru cei care nu respecta toate cele mai sus expuse.