29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

INALTA CURTE SUBMINEAZA SUVERANITATEA ROMANIEI – Este cel mai vadit atac la adresa Constitutiei. Publicam in forma integrala decizia ICCJ din dosarul fratilor Mazare care calca in picioare Legea fundamentala si stabileste precedentul periculos de nesocotire a deciziilor CCR obligatorii. ICCJ a dat intaietate CJUE, refuzand rejudecarea cauzei, pe motiv ca infractorii nu trebuie sa scape: "Viciul constatat nu este de natura sa afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene"

Scris de: Elena DUMITRACHE | pdf | print

17 May 2022 18:55
Vizualizari: 6233

Avem integral prima motivare efectiva a unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care se justifica negru pe alb de ce judecatorii supremi au decis sa aplice cu intaietate o decizie pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) cu incalcarea Constitutiei si a legilor tarii. Argumentatia cheie a judecatorilor ICCJ? Simpla: lasa neaplicata Decizia CCR nr. 417/2019 privind completele specializate in materia coruptiei intrucat o aplicare a acesteia ar genera "un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general, cu incalcarea dispozitiilor mentionate de CJUE".


 

ICCJ: "Instantele nationale de drept comun sunt tinute de deciziile curtii constitutionale nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata din oficiu jurisprudenta rezultata din deciziile mentionate"


Citatul de mai sus se regaseste in Decizia nr. 45/2022 pronuntata in dosarul nr. 105/1/2019 in data de 10 mai 2022 de Completul de 5 judecatori ICCJ format din Francisca Vasile (foto stanga), sandel Macavei (foto centru), Oana Burnel, simona Cirnaru si Dan Andrei Enescu (foto dreapta) prin care s-a dispus condamnarea fostului senator Alexandru Mazare la 3 ani cu executare pentru complicitate la luare de mita, (in conditiile in care fusese achitat la fond, iar in apel este singurul care a primit condamnare – pentru Radu Mazare si Avraham Morgenstein incetand procesul penal pentru infractiunile de luare, respectiv dare de mita).


Aplicat, Alexandru Mazare a fost trimis dupa gratii pentru ca CJUE a cerut de la Luxemburg ca dosarele sa fie solutionate mai repede, fara amanari, mai ales in cazurile in care poate interveni prescriptia, iar cei trimisi in judecata pentru fapte de coruptie sa nu mai scape nepedepsiti. Acest lucru s-a intamplat chiar cu nerespectarea dispozitiilor legale nationale si a Constitutiei, Inalta Curte motivand aceasta nesocotire a legii fundamentale prin invocarea tratatelor europene si a deciziilor CJUE.


Tehnic spus, ICCJ constata ca Romaniei ii revine obligatia de a scurta durata dosarelor de coruptie, or prin aplicarea unei decizii obligatorii a CCR, precum Decizia nr. 417/2019, s-ar prelungi inevitabil durata procedurilor penale (dosarul in mod firesc fiind necesar a fi trimis spre rejudecare de catre un complet specializat in materia coruptiei).

In acest caz, ceea ce a ingrijorat Inalta Curte, invocand Decizia CJUE pentru nerespectarea Deciziei CCR nr. 417/2019, este ca reluarea procesului ar fi condus la depasirea termenelor de prescriptie aplicabile in dosarul Mazare, "riscul de impunitate devenind in acest fel sistemic fata de categoria de persoane mentionata", respectiv a celor trimise in judecata pentru pretinse fapte de coruptie.


In ce priveste nesocotirea unei decizii a CCR care, conform Constitutiei si Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, ar atrage in mod evident raspunderea disciplinara a judecatorilor din Completul de 5 al ICCJ care a pronuntat decizia de condamnare a lui Alexandru Mazare cu invocarea prioritara a Deciziei CJUE pentru nerespectarea art. 99 lit. ș) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilorjudecatorii supremi se acopera si spun ca “viciul constatat nu este de natura sa afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene”.

sigur, aceasta este interpretarea data de Inalta Curte: Principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia instantele nationale de drept comun sunt tinute de deciziile curtii constitutionale nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata din oficiu jurisprudenta rezultata din deciziile mentionate, chiar daca ele considera, in lumina unei hotarari a Curtii, ca aceasta jurisprudenta este contrara articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alineatul (1) TFUE sau Deciziei 2006/928.”


Mai mult, Completul de 5 al ICCJ sustine in Decizia de condamnare a lui Alexandru Mazare ca nu poate fi vorba tocmai despre o nerespectare a Deciziei CCR nr. 417/2019, de vreme ce a fost adoptat “actul formal", respectiv Hotararea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere al ICCJ prin care, sustin acestia, s-a confirmat ca judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au facut parte din completurile de judecata in materie de coruptie inainte de adoptarea acestei hotarari erau specializati in aceasta materie".


Cu aceasta motivatie, Inalta Curte a decis ca lasa neaplicata Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curtii Constitutionale, aplicarea standardului instituit prin decizia ultim mentionata, relativ la notiunea de instanta constituita potrivit legii, fiind de natura a genera un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general, cu incalcarea dispozitiilor mentionate de CJUE care prevad sanctiuni efective si disuasive pentru combaterea infractiunilor de aceasta natura, in conditiile in care viciul constatat nu este de natura sa afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene".


Amintim ca dosarul fratilor Mazare se afla la Inalta Curte din aprilie 2016, solutia la fond fiind pronuntata in 28 iunie 2018. Judecarea apelului cauzei de catre Completul de 5 judecatori al ICCJ a inceput in februarie 2019, insa a fost amanata pana la pronuntarea CJUE pe speta privind completele specializate in infractiuni de coruptie, ca urmare a Deciziei CCR nr. 417/2019.


Redam in continuare pasaje din motivarea Deciziei nr. 45/2022 a Inaltei Curti din dosarul nr. 105/1/2019:

"Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori, in majoritate, la data de 9 decembrie 2019 a constatat ca se impune suspendarea judecarii prezentei cauze pana la solutionarea de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a cauzei inregistrate sub nr. C-811/19, avand ca obiect sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare formulata in dosarul nr. 790/1/2019 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul de 5 judecatori.

Inalta Curte, Completul de 5 Judecatori, a observat ca pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene este inregistrata sub nr. C-811/19 o cauza cu obiect asemanator celei pendinte, respectiv infractiuni de coruptie, iar hotararea preliminara ce urmeaza a fi pronuntata, in procedura accelerata, de catre instanta Uniunii vizeaza interpretarea unor norme de drept comunitar incidente si in prezenta cauza.

Astfel, prin cererea preliminara inregistrata sub nr. C-811/19, s-a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa se pronunte, printre altele, daca art. 19 alin. 1 din Tratatul privind Uniunea Europeana, art. 325 alin. 1 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, art. 4 din Directiva UE nr. 2017/1371 a Parlamentului European si a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de

drept penal, trebuie interpretate in sensul ca se opun adoptarii unei decizii de catre un organ exterior puterii judecatoresti, Curtea Constitutionala a Romaniei, care sa solutioneze o exceptie procesuala care ar viza o eventuala nelegala compunere a completurilor de judecata in raport de principiul specializarii judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie (neprevazut de Constitutie) si sa oblige o instanta de judecata sa trimita cauzele aflate in calea de atac a apelului spre rejudecare, in primul ciclu procesual la aceeasi instanta.

Problematica ce a stat la baza acestei sesizari a fost generata de pronuntarea Deciziei nr. 417/03.07.2019 a Curtii Constitutionale (publicata in M.Of nr. 825/10.10.2019) si este similara celei ridicate in speta de fata, de vreme ce aceasta din urma are ca obiect, printre altele, judecarea unor infractiuni de coruptie prevazute de Legea nr. 78/2000, iar elemente cum ar fi durata procedurilor, riscul prescriptiei raspunderii penale si analiza legalitatii procedurilor in prima instanta impun interpretarea dreptului Uniunii.

Or, prin decizia antereferita a instantei constitutionale s-a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte, generat de neconstituirea de catre instanta suprema a completurilor de judecata specializate pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in Legea nr. 78/2000, contrar celor prevazute de art. 29 alin. 1 din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003. Totodata, s-a statuat ca urmeaza a fi rejudecate cauzele inregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si solutionate de aceasta in prima instanta anterior Hotararii Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, in masura in care nu au devenit definitive, in conditiile art. 421 pct.2 lit. b) din Codul de procedura penala, de completurile specializate alcatuite potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Decizia autoritatii constitutionale este obligatorie in toate cauzele pendinte ce au ca obiect infractiuni prevazute de Legea nr. 78/2000, astfel ca interpretarea ce urmeaza a fi data dreptului comunitar in contextul prezentat este aplicabila, la randul sau, in toate aceste cauze.

Prin urmare, luand in considerare dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutie, imperativul aplicarii prioritare a dreptului Uniunii Europene reclama, in speta, evitarea pronuntarii unei hotarari aflata intr-o posibila contradictie cu dreptul comunitar, astfel cum urmeaza sa fie interpretat acesta de CJUE, in cauza nr. C-811/19.

Curtea de Justitie a subliniat, in cauza C-106/77, Amministrazione delle Finanze dello stato si simmenthal sA, hotararea din 09.03.1978, ca ”(...) faptul de a recunoaste o anumita eficienta juridica unor acte normative nationale care incalca domeniul in cadrul caruia Comunitatea isi exercita atributia legislativa sau care sunt incompatibile intr-un alt mod cu dispozitiile de drept comunitar, ar echivala cu negarea, in aceasta privinta, a caracterului efectiv al angajamentelor asumate in mod neconditionat si irevocabil de catre statele membre, in temeiul tratatului, si ar pune astfel in discutie insesi fundamentele Comunitatii”.

In plus, in masura in care hotararea instantei nationale contravine dreptului comunitar, astfel cum urmeaza a fi interpretat ulterior prin hotararea Curtii de Justitie, si s-ar cauza, astfel, prejudicii persoanelor particulare, devine aplicabil si principiul raspunderii unui stat membru, care este ”valabil in orice ipoteza de incalcare a dreptului comunitar si oricare ar fi organul din statul membru a carui actiune sau omisiune a determinat incalcarea” (cauza C-224/01, Gerhard Kobler impotriva Republicii Osterreich, hotararea din 30.09.2003).

In considerarea acestor argumente, Inalta Curte, Completul de 5 Judecatori, in majoritate, a constatat ca se impune suspendarea judecarii prezentei cauze pana la solutionarea cauzei preliminare inregistrate pe rolul CJUE, sub nr. C-811/19.

La data de 21 decembrie 2021, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Marea Camera, a pronuntat hotararea in cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, statuand astfel:

„1. Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare si de verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei este, atat timp cat nu a fost abrogata, obligatorie in toate elementele sale pentru Romania. Obiectivele de referinta care figureaza in anexa la aceasta urmaresc sa asigure respectarea de catre acest stat membru a valorii statului de drept prevazute la articolul 2 TUE si au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, in sensul ca acesta din urma este tinut sa ia masurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, tinand seama in mod corespunzator, in temeiul principiului cooperarii loiale prevazut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele intocmite de Comisia Europeana pe baza deciziei respective, in special de recomandarile formulate in rapoartele mentionate.

2. Articolul 325 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Conventia elaborata in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, semnata la Luxemburg la 26 iulie 1995, precum si Decizia 2006/928 trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia hotararile in materie de coruptie si de frauda in domeniul taxei pe valoarea adaugata (TVA) care nu au fost pronuntate, in prima instanta, de completuri de judecata specializate in aceasta materie sau, in apel, de completuri de judecata ai caror membri au fost desemnati toti prin tragere la sorti sunt lovite de nulitate absoluta, astfel incat cauzele de coruptie si de frauda in domeniul TVA-ului in discutie trebuie, daca este cazul, in urma unei cai extraordinare de atac impotriva unor hotarari definitive, sa fie rejudecate in prima instanta si/sau in apel, in masura in care aplicarea acestei reglementari sau a acestei practici nationale este de natura sa creeze un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general.

Obligatia de a se asigura ca astfel de infractiuni fac obiectul unor sanctiuni penale care au un caracter efectiv si disuasiv nu scuteste instanta de trimitere de verificarea respectarii necesare a drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fara ca aceasta instanta sa poata aplica un standard national de protectie a drepturilor fundamentale care sa implice un asemenea risc sistemic de impunitate.

3. Articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum si Decizia 2006/928 trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia deciziile curtii constitutionale nationale sunt obligatorii pentru instantele de drept comun, cu conditia ca dreptul national sa garanteze independenta curtii constitutionale mentionate in special fata de puterile legislativa si executiva, astfel cum este impusa de aceste dispozitii. In schimb, aceste dispozitii din Tratatul UE si decizia mentionata trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale potrivit careia orice nerespectare a deciziilor curtii constitutionale nationale de catre judecatorii nationali de drept comun este de natura sa angajeze raspunderea lor disciplinara.

4. Principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari sau unei practici nationale potrivit careia instantele nationale de drept comun sunt tinute de deciziile curtii constitutionale nationale si nu pot, din acest motiv si cu riscul savarsirii unei abateri disciplinare, sa lase neaplicata din oficiu jurisprudenta rezultata din deciziile mentionate, chiar daca ele considera, in lumina unei hotarari a Curtii, ca aceasta jurisprudenta este contrara articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alineatul (1) TFUE sau Deciziei 2006/928.”

Constatand incidenta in cauza a hotararii CJUE, Inalta Curte, Completul de 5 Judecatori, va expune sintetic motivele pentru care va lasa neaplicata Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curtii Constitutionale, avand in vedere ca inculpatii nu au mai sustinut oral, cu ocazia dezbaterilor, motivul de apel vizand trimiterea cauzei spre rejudecare.

Preliminar, se noteaza ca prezenta cauza are ca obiect o acuzatie in materie penala vizand infractiuni de coruptie la nivel inalt, inculpatul Mazare Alexandru fiind senator la data la care se retine savarsirea faptelor.

Or, Curtea, reunita in Marea Camera, a confirmat jurisprudenta sa rezultata din hotararea pronuntata in cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, potrivit careia MCV este obligatoriu in toate elementele sale pentru Romania, actele adoptate inainte de aderare de institutiile Uniunii fiind obligatorii de la data aderarii sale. Aceasta este situatia Deciziei 2006/928, care este obligatorie in toate elementele sale pentru Romania atat timp cat nu a fost abrogata. Obiectivele de referinta care urmaresc sa asigure respectarea statului de drept au de asemenea caracter obligatoriu, Romania fiind tinuta sa ia masurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, tinand seama de recomandarile formulate in rapoartele intocmite de Comisie.

Curtea a amintit ca, chiar daca normele care guverneaza organizarea justitiei in statele membre, in special cea referitoare la compunerea completurilor de judecata in materie de frauda si de coruptie, intra, de principiu, in competenta statelor respective, acestea sunt totusi tinute sa respecte obligatiile care decurg pentru ele din dreptul Uniunii.

Printre astfel de obligatii figureaza combaterea oricarei activitati ilegale, care cuprinde infractiunile de coruptie care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin masuri disuasive si efective, obligatia mentionata fiind completata pentru statul roman de obligatia care rezulta din Decizia 2006/928, de a lupta in mod efectiv impotriva coruptiei si in special a coruptiei la nivel inalt.

In considerarea obligatiei ce incumba instantei nationale de a lasa neaplicate dispozitiile interne care impiedica aplicarea unor sanctiuni efective si disuasive, obligatie consacrata in jurisprudenta CJUE si reamintita in decizia antementionata, Inalta Curte constata ca, aplicarea Deciziei nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curtii Constitutionale ar avea drept consecinta rejudecarea in prima instanta a cauzei de fata, iar o astfel de rejudecare are in mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente. Or, pe langa faptul ca Romania s-a angajat sa reduca durata procedurii pentru cauzele de coruptie, Curtea de Justitie a reamintit ca, tinand seama de obligatiile specifice care ii incumba Romaniei in temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea si practica nationale in aceasta materie nu pot avea drept consecinta prelungirea duratei anchetelor privind infractiunile de coruptie sau slabirea in orice alt mod a luptei impotriva coruptiei (par. 197 din decizie).

Pe de alta parte, in raport de reperele de interpretare a dreptului Uniunii necesare pentru solutionarea litigiului principal oferite de instanta de contencios european mentionate la paragrafele 200-202, aplicarea deciziei Curtii Constitutionale, prin actiunea conjugata cu normele nationale de prescriptie, este de natura a impiedica sanctionarea, in mod efectiv si disuasiv, a persoanelor care ocupa cele mai importante pozitii in statul roman si care au fost condamnate pentru savarsirea, in exercitarea functiilor lor, a unor fapte de frauda grava si/sau de coruptie grava. Avand un impact direct si generalizat asupra cauzelor solutionate de Inalta Curte si impunand o rejudecare a cauzelor de frauda si/sau de coruptie in discutie, decizia mentionata are ca efect imediat si inevitabil prelungirea duratei procedurilor penale aferente.

Or, reluarea ciclurilor procesuale data fiind complexitatea cauzelor si durata considerabila de timp a procedurii pana la pronuntarea unei hotarari definitive, face aproape inevitabil ca prin aceasta prelungire sa se depaseasca termenele de prescriptie aplicabile, riscul de impunitate devenind in acest fel sistemic fata de categoria de persoane mentionata. Prin urmare, riscul de impunitate ar deveni sistemic pentru aceasta categorie de persoane si ar repune in discutie obiectivul combaterii coruptiei la nivel inalt (par. 200-202 din decizie).

In alta ordine de idei, CJUE a statuat ca obligatia de a se asigura ca astfel de infractiuni fac obiectul unor sanctiuni penale care au caracter efectiv si disuasiv nu scuteste instanta nationala de verificarea respectarii drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fara ca aceasta instanta sa poata aplica un standard national de protectie a drepturilor fundamentale care sa implice un asemenea risc sistemic de impunitate. Or, cerintele care decurg din acest articol nu impiedica o eventuala neaplicare a jurisprudentei Curtii Constitutionale referitoare la specializarea si la compunerea completurilor de judecata in materie de coruptie (a se vedea par. 205-209 din decizie).

Astfel, cerinta specializarii care rezulta din Decizia nr. 417/2019 a Curtii Constitutionale a fost considerata ca indeplinita prin simpla adoptare a unui act formal precum hotararea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere, imprejurare care nu face decat sa confirme ca judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au facut parte din completurile de judecata in materie de coruptie inainte de adoptarea acestei hotarari erau specializati in aceasta materie. Ca urmare, desi Curtea Constitutionala a statuat ca practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie referitoare la specializarea completurilor de judecata in materie de coruptie nu era conforma cu dispozitiile nationale aplicabile, aceasta practica nu era viciata de o incalcare vadita a unei norme fundamentale a sistemului judiciar din Romania de natura sa puna in discutie caracterul de instanta „constituita in prealabil prin lege” al completurilor de judecata in materie de coruptie ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

De altfel, constituirea unor complete specializate la nivelul Inaltei Curti apare ca fiind o chestiune pur formala in considerarea specializarii judecatorilor din cadrul sectiei penale a instantei supreme, relevante in aceasta privinta fiind chiar considerentele Deciziei nr. 417/2019 a Curtii Constitutionale dintre care citam exemplificativ paragraful 147: „Faptul ca toti judecatorii sunt specializati nu inseamna decat ca alegerea componentei completurilor specializate se va face dintre toti acestia.”

In fine, in ce priveste principiul suprematiei dreptului comunitar, Curtea a stabilit in jurisprudenta sa ca instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptata de statele membre pe baza de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor mentionate de a face sa prevaleze, impotriva acestei ordini juridice, o masura unilaterala ulterioara sau de a opune dreptului nascut din Tratatul CEE norme de drept national, indiferent de natura acestora, existand altfel riscul ca acest drept sa isi piarda caracterul comunitar si ca fundamentul juridic al Comunitatii insesi sa fie pus in discutie. Curtea a considerat astfel ca, desi a fost incheiat sub forma unui acord international, Tratatul CEE constituie carta constitutionala a unei comunitati de drept, iar caracteristicile esentiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt in special suprematia acesteia in raport cu dreptul statelor membre si efectul direct al unei intregi serii de dispozitii aplicabile statelor membre si resortisantilor lor.

Curtea a adaugat ca, intrucat articolul 4 alineatul (2) TUE prevede ca Uniunea respecta egalitatea statelor membre in raport cu tratatele, aceasta nu poate respecta o astfel de egalitate decat daca statele membre se afla, in temeiul principiului suprematiei dreptului Uniunii, in imposibilitatea de a face sa prevaleze, impotriva ordinii juridice a Uniunii, o masura unilaterala, indiferent de natura acesteia. In acest context, Curtea a aratat ca, in exercitarea competentei sale exclusive de a furniza interpretarea definitiva a dreptului Uniunii, acesteia ii revine sarcina de a preciza intinderea principiului suprematiei dreptului Uniunii in raport cu dispozitiile relevante ale acestui drept, intinderea mentionata neputand depinde nici de interpretarea unor dispozitii ale dreptului national, nici de interpretarea unor dispozitii de drept al Uniunii retinuta de o instanta nationala, care nu corespund interpretarii Curtii.

Potrivit Curtii, efectele asociate principiului suprematiei dreptului Uniunii se impun tuturor organelor unui stat membru, fara ca dispozitiile interne, inclusiv de ordin constitutional, sa poata impiedica acest lucru. Instantele nationale sunt tinute sa lase neaplicata, din oficiu, orice reglementare sau practica nationala contrara unei dispozitii de drept al Uniunii care are efect direct, fara a trebui sa solicite sau sa astepte eliminarea prealabila a acestei reglementari sau practici nationale pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional (par. 245-252 din decizia amintita).

Ca atare, in aplicarea hotararii pronuntate de Curtea Europeana de Justitie, Marea Camera, la data de 21 decembrie 2021, in cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, Inalta Curte, Completul de 5 Judecatori, va lasa neaplicata Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curtii Constitutionale, aplicarea standardului instituit prin decizia ultim mentionata, relativ la notiunea de instanta constituita potrivit legii, fiind de natura a genera un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general, cu incalcarea dispozitiilor mentionate de CJUE care prevad sanctiuni efective si disuasive pentru combaterea infractiunilor de aceasta natura, in conditiile in care viciul constatat nu este de natura sa afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene".


*Cititi aici integral Decizia Inaltei Curti pronuntata in dosarul Mazare

Comentarii

# cris date 17 May 2022 22:11 +38

In primul tand poate ar trebui schimbati avocatii... norma juridica instituita de CJEU este o norma de natura penala, care nu poate fi aplicata retroactiv infractiunilor realizata inainte de adoptarea ei...doar daca este mai favorabila. Vezi Tarico 2, principiu confirmat chiar de CJEU. O sa ne dam seama mai tarziu. Nu poti judeca un om care o infractiune azi pe baza unei norme juridice defavorabila care apare maine...In al doilea rand, natura sistemica a unui risc..in special cand elimini anumite drepturi...trebuie sa fie fundamentata faptic...adica exista situatii documentate la nivel de sistem de justitie si sa existe o autoritate competenta sa certifice ... si in al treilea rand eu ca judecator nu as condamna o persoana pentru o infractiune in raport cu statul nu si a indeplinit obligatiile fata de societate (identificata de autoritati dupa x ani, cercetata in y ani si judecata in z ani). Esecul statului trebuie pedepsit in aceiasi masura. Insa as confisca tot ce poate fi dovedit.

# maxtor date 18 May 2022 02:31 -1

"hic Rhodos hic salta!"

# Fiecare e sef la el in curte. Dar plateste impozit. date 18 May 2022 06:59 0

Oamenii simpli intotdeauna vor asculta de cel care le da bani. Daca statul roman se imprumuta zilnic milioane de euro de la "valorile europene" pe cine credeti ca are sef un judecator al carui salar gras se trage din imprumuturile mai sus amintite? Normal...vor asculta si vor accepta ca sef "valorile europene". Confundati viclenia omului simplu cu prostia indelung exersata. Acesti judecatori nu e prosti, e vicleni.

# santinela date 18 May 2022 07:25 +78

Este plina ICCJ de asa specimene "h-rezisti" ca astia 5 care cica au "judecat" speta asta ! Motivarea este de Gaga sau de risul curcilor si mai ales logica demonstrata de astia-dreaptaaaa ca fulgerul !Scirba .

# Intrebare date 18 May 2022 17:21 0

Se poate invoca un ”risc sistemic de impunitate” ”față de categoria de persoane menționată”, în condițiile în care persoana este considerată nevinovată (a se vedea art. 23 alin. (11) din Constituție), respectiv față de o persoană acuzată de o infracţiune care este prezumată nevinovată (a se vedea art. 6 alin.(2) al CEDO) ?

# maxtor date 18 May 2022 19:15 0

material special,aveti putintica rabdare: " În cauza Weissman şi alţii c. României[2], C.E.D.O. a apreciat că o limitare a accesului la justiţie este conformă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului numai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. De asemenea, Curtea a stabilit că „dreptul de acces la o instanţă” garantat de art. 6 din Convenţie „se pretează unor limitări, deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare din partea statului, care poate să aleagă mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop”. " -limitare,asta spune PORCARIA C.E.D.O in conflict cu ARTICOLUL 21 "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. " prin raportare la art20.2,

# maxtor date 18 May 2022 19:17 0

", au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile." -adica chiar taxele judiciare sunt n.c.; "mai favorabile"-asa intelegem ca ue-mue este fosta URSS!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva