Adrian Zglobiu a devenit in cateva zile unul dintre cei mai cunoscuti oameni din Romania. Asta dupa ce, intr-un exces de furie, l-a scuipat pe presedintele Traian Basescu, gest altminteri reprobabil, dar si dupa ce zilnic a fost haituit ca urmare a metodelor de cercetare la care l-au supus anchetatorii. Zglobiu a fost retinut 36 de ore, “vizitat” in fiecare zi de politisti, chemat la Parchet, dus la spitalul de psihiatrie si intr-un final internat cu forta la ospiciu. Desi fapta sa nu poate fi incadrata ca infractiune, procurorii sunt porniti sa dovedeasca faptul ca Adrian Zglobiu a comis o ilegalitate in momentul in care l-a umilit public pe cel mai mare om in Stat.

Lipsit de aparare in primele zile, Adrian Zglobiu a avut norocul ca avocata Maria Vasii (foto) sa aiba curajul de a-l reprezenta in acest caz. Maria Vasii este avocata care, pro-bono, s-a luptat pentru barbatul din Constanta si care a atras atentia asupra abuzurilor la care acesta a fost supus. Desigur, multi vor fi tentati sa creada ca anchetatorii si-au atins in cele din urma scopul si l-au aruncat pe Zglobiu in spitalul de psihiatrie, ca urmare a decizie absolut neasteptate a judecatorului Cristian Lungu, de la Judecatoria Constanta, magistrat cu o vechime de doar jumatate de an. Asa cum era si normal, Hotararea lui Lungu a fost atacata, contrestatia urmand sa fie analizata de Tribunalul Constanta, unde avocata Maria Vasii isi va continua demersul de reprezentare a lui Adrian Zglobiu.

Pentru a afla care sunt intentiile acesteia in ce il priveste pe Adrian Zglobiu, dar si care sunt neregulile constatate pana in aceasta faza a procesului in cazul barbatului care l-a scuipat pe Traian Basescu, Lumeajustitiei.ro a realizat un interviu cu avocata Maria Vasii, in care vorbeste despre disparitia raportul de expertiza psihiatrica, la care se face referire la fila 30 a dosarului, despre care afirma ca releva faptul ca "nu se doreste o examinare obiectiva, ci o examinare care sa confirme anumite ipoteze straine de starea reala a clientului meu".

Lumeajustitiei.ro va prezinta in continuare un interviu realizat cu avocata Maria Vasii despre uluitorul caz Adrian Zglobiu, care ne aduce aminte de perioade pe care le credeam apuse, de anchete staliniste si de vremuri in care opozantii regimului trebuiau distrusi cu orice pret.

In primul rand, va intreb, ca urmare a deciziei judecatorului Cristian Lungu de a admite internarea nevoluntara a lui Adrian Zglobiu, se justifica o astfel de masura?

Argumentul suprem pentru care clientul meu, Adrian Zglobiu, a fost inchis cu forta in Spitalul de Psihiatrie se gaseste in ipoteza sinuciderii. Trebuie sa precizez ca evenimentul la care au facut referire procurorii era unul ulterior sesizarii instantei pentru internarea nevoluntara, ori in acest caz, nu aveau dreptul legal sa se sprijine pe acest argument. Vor sa ii faca alte expertize psihiatrice, cu toate ca in documentul existent la dosar la fila 30, acel proces verbal din data de 24 mai 2014, arata ca s-a efectut deja un raport de expertiza pentru stabilirea sanatatii mintale si a discernamantului de la momentul cu pricina. Deci cu atat mai mult sub nicio forma nu are justificare efectuarea unei alte expertize in acelasi dosar, in conditiile in care sora clientului meu a vazut acel raport medical si a putut observa ca nu se specifica vreo afectiune. Ulterior acestei evaluari a reiesit ca el a avut totusi o tentativa de suicid si ca ar fi in evidente ca are probleme. Imi asum sa ies public cu propriile aprecieri asupra acestui caz si afirm cu convingere ca nu rezista infractiunile de care este acuzat. Nu rezista nici infractiunea de ultraj, nu rezista nici infractiunea de loviri si nici tulburarea ordinii publice. In aceste conditii consider ca, se doreste transmiterea unui mesaj public ca nu poti sa ai asemenea manifestari si sa ramai nepedepsit. Din acest motiv, banuiesc ca se incearca aceasta solutie de compromis in care dosarul sa fie la un moment dat clasat sub motivatia lipsei de discernamant.

Adica vor sa-l scoata nebun, pe scurt...

Exact! Din punctul meu de vedere, sub nicio forma, nu trebuia sa se mearga pe

procedura internarii nevoluntare. Examinarea clientului meu se putea face printr-o internare in ambulator. Cu toate ca, trebuie sa tinem cont de faptul ca pana la momentul internarii nevoluntare, acesta a mai fost supus altor examinari.

Care a fost reactia judecatorului Cristian Lungu in momentul in care a vazut dosarul? Va intreb acest lucru pentru ca in dimineata zilei de 29 mai 2014, din informatiile pe care le avem, judecatorul ar fi sesizat anumite nereguli in dosar si s-ar fi luat cu mainile de cap. Ce s-a intamplat intre timp?

Exact, aceasta a fost reactia initiala a domniei sale. Judecatorul se pare insa ca a fost convins de... eu stiu... necesitatea evaluarii starii psihice raportat la tentativa de suicid. Un judecator prudent mai bine isi asuma riscul incalcarii procedurii numai pentru a evita riscul unei noi tentative de suicid. Poate a contat pentru judecator si atitudinea pe care a avut-o domnul Zglobiu in sala pentru ca era evident ca se comporta ca o persoana traumatizata. Sunt insa convinsa ca judecatorul putea sa tina cont de faptul ca domnul Zglobiu era dupa o perioada foarte grea, perioada in care zi de zi a fost chemat la ancheta, zi de zi a fost plimbat intre sediul politiei si spital. Sunt convinsa ca judecatorul putea sa ia o decizie care sa vina in sprijinul domnului Zglobiu, in sensul in care daca persoana manifesta deja, sa zicem, o anumita labilitate psihica, nu poate fi supusa unui proces penal, nu poate raspunde pentru fapte pe care le-ar fi comis intr-o stare de vulnerabilitate. In opinia mea, Sentinta de joi este una gresita. Afirm acest lucru pentru ca sub nicio forma nu sunt indeplinite conditiile acestei proceduri raportat la articolul 184 din Codul de procedura penala.

Este normal ca domnul Zglobiu sa fie supus unor noi expertize, unor noi analize? Exista posibilitatea ca in timpul in care se afla la Spitalul de Psihiatrie sa ii fie administrate medicamente sub justificarea prevenirii unei noi tentative de sinucidere?

Vreau sa va precizez ca i-am atras atentia domnului Zglobiu sa nu fie de acord cu niciun tratament. Internarea nevoluntara presupune internarea doar in scopul punerii la dispozitie a pacientului pentru examinare in detaliu, examinarea insemnand observatii si supunere la teste care nu inseamna tratamente invazive. Sub nicio forma nu este permis ca pe perioada evaluarii sa fie supus la tratamente medicamentoase sau la tratamente invazive. In situatia in care voi constata ca asupra clientului meu se aplica astfel de proceduri medicale voi sesiza de indata atat intreaga presa, cat si institutiile judiciare in materie sa reactioneze fata de un abuz evident. Asa cum spuneam, internarea din aceasta situatie are ca scop doar punerea pacientului la dispozitie in vederea monitorizarii si a efectuarii unor observatii complexe, finalitatea acestui demers fiind redactarea raportului de expertiza. Repet, internarea lui Adrian Zglobiu nu implica supunerea sa la tratamente invazive, care pot categoric influenta covarsitor rezultatul expertizarii.

Judecatorul Cristian Lungu, citand alin. 11 al art. 184, face trimitere la prevederile referitoare la ce anume trebuie sa cuprinda incheierea. In minuta judecatorul a justificat dispozitia aplicata in cazul lui Adrian Zglobiu facand trimitere la articolul 184 alin. 11 din Codul de procedura penala. Este corecta aceasta decizie?

Alineatul (11) este cel care prevede dreptul judecatorului de a incuviinta o internare nevoluntara. Nu face aprecieri cu privire la o justificare. Doar cu privire la competenta. Conditia pentru sesizarea judecatorului este aratata la alineatul (7), respectiv, indeplinirea acelor chestiuni formale, referitoare la ce anume trebuia sa insoteasca propunerea parchetului. Si toate acele justificari care trebuiau sa insoteasca propunerea parchetului eu imi asum sa afirm ca nu au existat. Ceea ce conteaza pentru admiterea acestei propuneri sunt cerintele din alineatul 7 al articolului 184. Or, aceasta propunere nu a fost insotita de acele justificari, absolut necesare pentru a fi primita o astfel de sesizare. Asa cum spuneam, presupun ca se incearca o solutie de compromis. Intrucat nu se poate sustine o acuzatie penala si probabil se dorea transmiterea unui mesaj public de combatere a unei asemenea atitudini, s-a incercat aceasta solutie de compromis. Inchiderea dosarului nu pentru ca faptele nu ar exista, ci pe lipsa discernamantului faptuitorului. Aceasta era singura procedura pe care putea fi dispusa masura internarii nevoluntare, cea prevazuta de articolul 184. Dar, acelasi text de lege prevede, la alin. (7), care sunt conditiile din punct de vedere formal pentru admiterea propunerii. Intre aceste conditii se regasesc si cele privind justificarea temeiurilor de fapt care au dus la aceasta propunere. Nu am gasit niciunde o justificare credibila. In alta ordine de idei, acelasi alin. (7) al articolului 184 CPP cere ca judecatorul sa aiba la dosarul cauzei dovada refuzului de a se prezenta in ambulator pentru examinare. Nu exista! Pentru ca domnul Zglobiu chiar s-a prezentat. Dovada este acel inscris de la fila 30 din dosar, din care reiese nu numai ca s-a prezentat si a fost in fata unei comisii – domnul Zglobiu spunea ca erau 8 medici care au facut examinarea pe durata mai multor ore. Ceea ce m-a mirat este ca judecatorul a primit propunerea de internare nevoluntarea, desi aceasta propunere era vadit lipsita de obiect. Cum poti sa dispui internarea nevoluntara pentru efectuarea unei expertize psihiatrice cat timp s-a efectuat aceasta expertiza? Am solicitat judecatorului ca, eventual, sa repuna cauza pe rol, sa ceara comisiei inaintarea raportului care s-a facut in data de 24 mai 2014 cu ocazia acelei comisii despre care ne vorbeste inscrisul de la fila 30. Nu inteleg motivul pentru care, desi a observat judecatorul ca acest inscris nu era depus la dosar, totusi, a fost primita cererea de internare pentru efectuarea unei alte expertize. Imi spunea sora clientului meu ca a vazut personal acel raport si ca a vazut concluziile raportului, care erau in sensul ca nu s-au constatat semne care sa ridice dubii asupra discernamantului.

Sa fie acesta motivul pentru care lipseste acest prim raport?

Probabil de aceea lipseste raportul si probabil de aceea s-a cerut internarea, pentru investigatii complexe. Pentru ca nu se doreste o examinare obiectiva, ci o examinare care sa confirme anumite ipoteze straine de starea reala a clientului meu. Nu vreau sa acuz, stiu doar ca acel raport a existat la dosar, iar in lipsa acestui raport nu se putea ordona o noua expertiza.

Ce urmeaza sa faceti in continuare?

Am declarat deja contestatie. In mod normal, trebuia judecata in termen de trei zile. Va marturisesc ca ma asteptam ca a doua zi sa fie termen de solutionare. Cred ca ar trebui sa fie tratata cu responsabilitate aceasta procedura, dar prin fixarea termenului de judecata pentru saptamana viitoare, consider ca va fi atinsa calea de atac, intrucat nu isi mai are finalitatea prevazuta de lege, in sensul in care nu va mai exista o cenzura a primei instante.

Cu alte cuvinte, Adrian Zglobiu risca sa stea internat pana la expirarea termenului admis de instanta, pentru ca apoi sa existe posibilitatea de a se constata ca nu s-a justificat o astfel de masura, ca nu a fost cazul unei internari permanente si chiar ca masura a fost una abuziva. Ce se va intampla intr-o asemenea situatie?

Sigur ca domnul Zglobiu are dreptul la despagubiri si sunt convinsa ca va uza de toate drepturile legale pentru ca daca va renunta la a-si proteja interesele, ma gandesc ca va fi oricand expus unui nou abuz.