Nu a avut incotro si a acceptat toate „poruncile” europene, adaugand la atributele sale exclusive conferite de lege, si a derulat pentru prima oara o procedura de selectie si propunere a unor procurori pentru sefia PICCJ si DNA. O procedura mai transparenta decat si-ar fi inchipuit Barroso si Reding. Chiar daca nu a avut multe optiuni din care sa aleaga, existand multe voci pro sau contra, procedura a fost un prim model de transparenta. Numai ca in prezent, odata transferata responsabilitatea avizului la CSM, aceasta institutie devenita un „monstru” si-a pus in actiune planul subversiv al amanarii unei decizii pentru a-l mentine pe Daniel Morar cat mai mult la sefia Ministerului Public. Astfel, CSM a solicitat sa se puna in dezbatere publica proiectele celor doi nominalizati, pentru ca opinia publica sa-si dea cu parerea, in loc sa ia el decizia pentru care e abilitat prin lege! Prezentam in premiera pentru opinia publica cum vede ministrul Justitiei Mona Pivniceru (foto) procedura pe care a derulat-o, dar si atitudinea CSM pe avizul solicitat pentru cele doua propuneri de numire: Tiberiu Nitu la PICCJ si Ioan Irimie la DNA.

Doamna ministru, procedura prin care i-ati ales pe cei doi procurori pentru a fi numiti Procuror General al Romaniei si sef al DNA inca naste dispute majore, mai ales din partea celor care au candidat si care sunt nemultumiti ca procesul verbal al comisiei a fost facut public. In primul rand, considerati ca aceasta procedura a fost cea mai corecta cale aleasa?

Procedura nu a dat nastere la dispute ci dimpotriva, s-a bucurat de un consens general, tocmai pentru faptul ca a fost de natura sa asigure transparenta. Publicarea procesului verbal elaborat de comisia de sprijin constituie insasi esenta transparentei asumate si nu cred ca ne putem imagina ca ar putea raspunde acestui deziderat o analiza efectuata de catre aceasta comisie ale carei rezultate sa nu fi fost facute publice. Pe de alta parte, nici candidatii nu ar putea fi nemultumiti de rezultatul procedurii la care s-au expus deoarece punctul de vedere al comisiei a reflectat doar masura in care acestia corespund unor noi standarde necesare ocuparii functiilor de Procuror General si Procuror sef al D.N.A., fara a pune in discutie in vreun fel capacitatea ori competentele profesionale prezente ale acestora. Procedura desfasurata este rezultatul recomandarilor Mecanismului de Cooperare si Verificare si al Comisiei Europene, cu toate ca textul art. 54 alin. 1 din Legea 303/2004 ar fi putut sa se aplice similar numirilor anterioare.

Cum a ajuns comisia la concluziile respective?

Evaluarea efectuata de comisie s-a fundamentat pe analiza modului in care cumulul de elemente prestabilite in standarde este realizat de catre candidati, cum ar fi: pregatirea profesionala prin evaluarea lucrarilor depuse; analiza proiectului prin prisma caracterului sau aplicativ si a celorlalte elemente de substanta ale proiectului, inclusiv etica redactarii acestuia; sustinerea interviului cu marcarea aspectelor privind aptitudinile manageriale, de viziune in indeplinirea atributiilor constitutionale de promovare a intereselor generale ale societatii si apararii ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor (in cazul procurorului general), ori de coordonare a activitatii de prevenire si combatere a criminalitatii in general si a unor forme specifice de criminalitate organizata, coruptie, evaziune fiscala etc. ( in cazul procurorului sef al D.N.A); modul de prezentare din timpul interviului, inclusiv capacitatea si stilul de conducere, etc. Verificarea acestor elemente precum si a celorlalte inserate in anuntul ministerului justitiei si respectiv standarde au conturat un „profil al candidatului” iar cei al caror profil s-a apropiat cel mai mult de cerintele stabilite pentru selectie s-au aflat pe „lista scurta”.

Ati simtit ca a existat un boicot in ceea ce priveste depunerea candidaturilor pentru inaltele functii?

Depinde cum definim boicotul. Cred ca a existat o rezerva generata de noutatea procedurii in sine. Dupa cum ati vazut au fost insa si destui candidati inscrisi, deci au existat procurori care si-au depasit rezervele si care merita felicitati pentru acest lucru. Alegerea lor s-a dovedit cea corecta, pentru ca procedura a fost una cu adevarat serioasa si transparenta.

Ultima gaselnita a CSM a fost aceea de a pune in dezbatere publica, pana pe data de 22 noiembrie 2012, proiectele de management ale celor doi nominalizati. Cum comentati aceasta decizie a Consiliului?

La prima vedere, problema unei astfel de decizii este prelungirea procedurii si mentinerea provizoratului. Mai este insa un aspect, mai putin vizibil. Avizul Consiliului are semnificatia unei consultari a acestuia, ca reprezentant al magistratilor, in legatura cu numirea in cele doua functii, in limitele competentei impuse de lege. Ideea de dezbatere publica insa conduce inspre candidaturile depuse pentru obtinerea votului popular. Este ca si cum CSM ar fi renuntat la una din prerogativele sale exclusive conferite de lege, transferand-o societatii civile.

Daca Sectia pentru procurori nu va da avizul pentru cei doi nominalizati ce veti face? Veti reface procedura?

Avizul este consultativ, nu blocheaza procedura, deci nu ar exista nici un motiv pentru refacerea ei.

Toata lumea a mizat pe dumneavoastra ca sunteti o luptatoare. Si cu toate acestea vi se reproseaza ca v-ati inclinat odata cu intrarea in arena politica. Ce se intampla?

Arena politica este domeniul rezervat politicienilor. Nu sunt politician, ci doar un tehnician intr-un guvern din a carui componenta am acceptat sa fac parte pentru a normaliza o situatie critica la vremea respectiva si pentru a da coerenta actului de guvernare in domeniul justitiei. Am ramas o luptatoare. Victoriile insa au o alta maniera de comensurare, iar atitudinea rectilinie are alte modalitati de exprimare chiar daca efectele lor publice nu sunt marcante. Prin urmare, nu m-am “inclinat” ci dimpotriva, am realizat multe obiective cerute de ani de zile de sistemul judiciar si am pus bazele altora. Competentele ministrului Justitiei si faptul ca sunt un ministru apolitic imi impun insa o obligatie de a pastra rezerva fata de polemici si scandaluri. Intotdeauna finalitatea unui demers determina necesitatea demararii lui: realizarea unui efect util, ori exprimarea unei pozitii publice. Or, intre a realiza efectiv ceva pe de o parte si a critica ori a lua pozitii publice in orice chestiuni pe de alta parte, prefer sa raman in limitele lucrului efectuat in detrimentul scaderii impactului public asupra pozitiilor mele, ele insele manifestandu-se de altfel in obiectivele realizate ori in curs de realizare, avand la baza aceeasi conduita rectilinie. Pana la urma, ce este mai important? Sa vorbim public despre un lucru ori situatie ori sa rezolvam acel lucru sau sa remediem acea situatie? Publicitatea trece, lucrul bine facut ramane.