Daniel Morar, prim adjunctul procurorului general al Romaniei, face o numire spectaculoasa la DNA, dand interimatul acestei institutii pe mana lui Calin Nistor (foto), procuror extrem de controversat, care a fost cercetat chiar de DNA central, dosar in care a fost albit cu N.U.P. in primavara anului trecut. Numele noului procuror sef al DNA, Calin Nistor, delegat in aceasta functie, joi, 7 martie 2013, de catre prim-adjunctul Procurorului General al Romaniei Daniel Morar, apare in mai multe scnadaluri care privesc activitatea sa si a procurorilor pe care i-a coordonat din pozitia de sef al DNA-Pitesti. Din cate se va putea observa, biografia celui pe care Morar l-a ales sa conduca DNA nu este deloc imaculata. Calin Nistor a fost cercetat de abuz in serviciu si de favorizarea infractorului, iar o judecatoare a denuntat practicile ilegale, straine unui stat de drept, pe care le-au folosit procurorii coordonati de noul sef al DNA in instrumentarea unui dosar celebru. De asemenea, tot Calin Nistor este cel care a condus personal ancheta in cazul presedintelui Consiliului Judetean Arges, Constantin Nicolescu, trimis in judecata, ancheta despre care nu putini au afirmat ca este rezultatul unei razbunari politice.

In 2011, Nistor a fost acuzat de avocata Ingrid Alexandrescu de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si favorizarea infractorului. Avocata Alexandrescu a sustinut ca procurorul Nistor ii acorda protectie sotului ei, Virgil Florin Alexandrescu, impotriva caruia aceasta formulase o plangere intrucat i-ar fi luat fara drept un autoturism, i-ar fi furat stampila de la cabinetul de avocatura si ar fi falsificat mai multe acte. Ingrid Alexandrescu arata la acea vreme, ca procurorul Nistor il proteja pe sotul ei, dupa ce acesta din urma colaborase cu DNA pentru arestarea avocatului Ionut Alexandru Leanca. Dosarul a fost declinat de la Parchetul General la DNA central.

Ce credeti ca a facut DNA central? A dat, in numai 30 de zile, in martie 2012, un frumusel N.U.P., albindu-l pe procurorul sef Calin Nistor de toate pacatele. Contactata telefonic de Lumeajustitiei.ro, av. Ingrid Alexandrescu ne-a povestit continuarea acestei povesti judiciare murdare: „Intre timp, am castigat procesul pe plangerea impotriva rezolutiei date de procuroarea Antonia Prioteasa care l-a favorizat pe fostul meu sot prin procurorul sef Calin Nistor si prin fosta sa sotie, Simona Florescu. Instanta Judecatoriei Horezu a dat o sentinta de 15 pagini in acest proces in care ma judecam pe art.278 c.p.p, aratand ca mi-a fost incalcat abuziv dreptul la aparare si aceeasi instanta a solicitat extinderea cercetarii penale asupra notarului Bogdan Lazar, pe care acelasi procuror sef DNA Calin Nistor il favorizase dandu-i neinceperea urmaririi penale. Mentionez ca atunci cand i-am solicitat domnului procuror sef Daniel Morar sa inlfirme rezolutia data de procurorul sef Nistor in dosarul deschis pe plangerea mea impotriva fostului meu sot, aratand ca acolo exista un conflict clar de interese, domnul Morar mi-a raspuns ca practica judiciara nu a stabilit pana unde merge conflictul de interese. In ce il priveste pe domnul Nistor, acesta mai are un dosar de coruptie la DNA Bucuresti, pentru favorizarea infractorului si abuz in serviciu contra intereselor persoanei privindu-l pe comisarul sef IPJ Arges Dumitru Nicolae. Acesta din urma e cercetat pentru trafic de influenta”. Avocata Ingrid Alexandrescu nu stia de numirea lui Nistor la DNA central ca interimar si a ramas extrem de suprinsa la auzul acestei vesti.

Judecatoarea Irina Lazar a facut publice practicile ilegale folosite de procurorii lui Calin Nistor

De asemenea, recent, Lumeajustitiei.ro a publicat un articol in care judecatoarea Irina Lazar de la Tribunalul Arges, denunta practicile folosite de procurorii de la DNA Pitesti, coordonati de Calin Nistor, in dosarul in care a fost trimis in judecata fostul director al Agentiei Nationale a Medicamentului, Daniel Boda. Judecatoarea preciza in motivarea prin care a dispus achitarea lui Boda, ca procurorii au construit dosarul pe baza unor interceptari telefonice ilegale, ca au dorit cu orice pret invinovatirea unor oameni si trimiterea lor in judecata, dar si ca au produs un sentiment puternic de insecuritate asupra respectarii intimitatii si a vietii private.

Iata in continuare articolul publicat de Lumeajustitiei.ro in data de 1 februarie 2013:

Acuzatii deosebit de grave la adresa DNA, institutia laudata in rapoartele MCV. Iar acestea vin nu din partea presei care indrazneste sa semnaleze disfunctionalitatile din justitie, presa atat de blamata in ultimele zile, ci chiar din partea unui magistrat. Judecatoarea Irina Lazar de la Tribunalul Arges a denuntat practicile DNA, unele ce nu au legatura cu un stat democratic, in sentinta penala nr. 973 din 15 noiembrie 2012, prin care a dispus achitarea fostului director al Agentiei Nationale a Medicamentelor (ANM), Daniel Boda. Irina Lazar a aratat ca intregul dosar in care au fost trimisi in judecata Daniel Boda, omul de afaceri Sandel Alexandrescu, sotia acestuia Anca Elena Alexandrescu, fosta sefa a Directiei de Sanatate Publica Arges, dar si alte persoane, a fost instrumentat de DNA Pitesti, structura condusa de procurorul sef Calin Nistor, strict pe baza unor interceptari telefonice, si acelea obtinute, in marea lor majoritate, fara a exista autorizatii legale.

Criticile si acuzatiile pe care Irina Lazar le aduce sunt de-a dreptul stupefiante. Astfel, judecatoarea de la Tribunalul Arges sustine ca aproape singurele mijloace de proba pe care si-a intemeiat parchetul acuzatiile sunt inregistrarile convorbirilor telefonice, indiferent de legalitatea ori nelegalitatea obtinerii autorizatiilor, ca obtinerea mijloacelor de proba, si anume interceptarile telefonice, in marea lor majoritate s-a facut in mod nelegal sau ca procurorii, in loc sa incerce aflarea adevarului, nu au urmarit decat invinovatirea unor oameni si trimiterea lor in judecata prin transformarea unor banuieli in certitudine. Aceeasi procurori care, afirma judecatoarea Irina Lazar, au interpretat subiectiv pasaje din convorbirile telefonice, de multe ori scoase din context.

De asemenea, judecatoarea Irina Lazar arata ca procurorul de caz din acest dosar a inlaturat declaratiile inculpatilor si ale martorilor audiati si a incercat sa convinga instanta mai degraba de existenta unor ipoteze, decat a unor fapte. Judecatoarea de la Tribunalul Arges mai precizeaza ca procurorii din cadrul structurii DNA de la Pitesti, condusa de procurorul sef Calin Nistor au creat temerea posibilitatii incriminarii oricarei persoane pe o simpla convorbire telefonica, dar si ca au produs un puternic sentiment de insecuritate asupra respectarii intimitatii, a vietii private.

Nu in ultimul rand, judecatoarea Irina Lazar a constatat ca ancheta, realizata cu o oarecare patima, nu a urmarit aflarea adevarului, iar modul in care s-a desfaurat aceasta determina pe oricine sa se considere intr-un permanent pericol.

Lumeajustitiei.ro prezinta in continuare cateva pasaje din sentinta judecatoarei Irina Lazar de la Tribunalul Arges, in care sunt denuntate practicile DNA si modul in care procurorii instrumenteaza dosare, exclusiv pe baza unor interceptari telefonice, si acelea obtinute ilegal:

“Desi sunt enumerate in rechzitoriu mai multe mijloace de proba, acuzarea se bazeaza in exclusivitate pe inregistrarile audio a caror autorizare de interceptare si inregistrare s-a obtinut prin doua modalitati.

Primele inregistrari s-au efectuat in temeiul mandatului nr. (…), emis de ICCJ in baza art. 20 si art. 21 din Legea nr. 535/2004 si art. 3 lit d din Legea nr. 51/1991 la solicitarea Parchetului de pe langa ICCJ si au vizat comunicatiile electronice efectuate de catre A.S. si C.S.R..

Respectivele inregistrari cuprind 37 convorbiri telefonice purtate de inculpatul A.S. cu mai multe persoane, in perioada 08.09.2010, ora 9:56:00 – 20.09.2010, ora 14:04:57.

La fila 115, vol. L din dosarul de urmarire penala se afla mandatul nr. (…) emis de ICCJ, din examinarea caruia rezulta ca SRI a fost autorizat sa intercepteze si inregistreze comunicatiile electronice efectuate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanta de numitul A.S., in temeiul art. 20 si 21 din Legea nr. 535/2004, rap. la art. 3 lit. f din Legea 51/1991, la cererea Parchetului de pe langa ICCJ nr. (…).

Mandatul a fost emis pe o perioada de 3 luni, de la data de 09.08.2010, orele 15.00, pana la data de 8.11.2010, orele 15.00.

Respectivul mandat a fost inaintat, la cerere, Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Pitesti, la data de 22.10.2010, cand a fost si declasificat (f. 114, vol. I), iar la data de 23.12.2010 s-a procedat la audierea si redarea convorbirilor telefonice.

Avand in vedere ca de la dosar lipsesc cererea Parchetului de autorizare a interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice, precum si incheierea prin care ICCJ a admis-o, nefiind indicat nici numarul acesteia, instanta, prin incheierea de sedinta din data de 21 iunie 2012, a admis cererea formulata de inculpatul B.D. prin aparatorii alesi si a solicitat ICCJ sa-i fie inaintate respectivele documente.

Prin adresa nr. (…), ICCJ a comunicat instantei de judecata ca aceste documente au caracter clasificat clasa secrete de stat, nivelul Strict Secret si pentru acest motiv nu au fost inaintate.

Intr-o atare situatie, instanta se afla in imposibilitatea aprecierii legalitatii obtinerii autorizatiei de interceptare si inregistrare a convorbirilor telefonice si asta, cu atat mai mult cu cat, potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 535/2004, interceptarile si inregistrarile respective se pot face numai pentru infractiunile prev. de art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si pentru cele mentionate in Legea nr. 535/2004, ori niciunul dintre inculpati nu a fost trimis in judecata pentru astfel de fapte, sau nici macar cercetat“.

“Tot in legatura cu convorbirile telefonice, trebuie observat ca procurorul isi intemeiaza acuzarea si pe o interceptare a unei conversatii telefonice dintre inculpata N.R.E. (fosta P.) si o femeie necunoscuta O, ce a avut loc la data de 20.09.2010, ora 20:24:55, desi cererea DNA fusese admisa si se dispusesera interceptarea si inregistrarea convorbirilor si comunicatiilor efectuate prin telefon pentru o perioada de 23 zile, printre altii si de catre inculpata N.R.E. (fosta P.), prin incheierea din data de 27.09.2010 a Tribunalului Arges.

Aceeasi situatie se semnaleaza si in cazul convorbirilor telefonice din data de 20.09.2010, ora 20:30:51, dintre aceeasi inculpata N.R.E. (fosta P) si inculpata M.L.A., pentru niciuna dintre cele doua neexistand autorizatie de interceptare si inregistrare audio-video”.

“Ce-i drept, procurorul, de data aceasta, face doar vorbire, relatand “in mare” convorbirile, fara a depune transcrierea lor”.

“Fata de toate aceste aspecte instanta apreciaza ca obtinerea mijloacelor de proba si anume interceptarile telefonice, in marea lor majoritate s-a facut in mod nelegal, neexistand o autorizatie care sa cuprinda in mod expres numele persoanei pusa sub urmarire penala si numarul de telefon utilizat de acesta, si ca atare nu pot fi folosite in procesul penal ca probe, potrivit disp. Art. 64 alin. 2 C.p.p.”.

“Aproape singurele mijloace de proba pe care si-a intemeiat parchetul acuzatiile sunt inregistrarile convorbirilor telefonice, indiferent de legalitatea ori nelegalitatea obtinerii autorizatiilor.

Desi inculpatii nu au recunoscut in niciun moment al procesului penal savarsirea faptelor, si nici martorii audiati nu au confirmat acuzatiile aduse de catre parchet, iar supravegherea operativa nu a dovedit ceva concret, totusi, procurorul de caz a actionat in sfidarea dispozitiilor art. 63 alin. 2 C.p.p, potrivit carora probele nu au valoare mai dinainte stabilita.

Desi efectuarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice este cel putin indoielnica sub aspectul legalitatii, dar noi spunem ca este nelegala, procurorul s-a limitat la o singura proba pe care, in loc sa o aprecieze in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului, acesta s-a intors in timp in ceea ce priveste procedura penala si a ridicat-o la rang de “regina probelor”.

Din modul in care a fost coordonata urmarirea penala, se poate trage mai degraba concluzia ca, in loc sa se incerce aflarea adevarului prin coroborarea tuturor probelor administrate, s-a dorit cu orice pret invinovatirea unor oameni si trimiterea lor in judecata prin transformarea unor banuieli in certitudine, aplicandu-se o interpretare cel putin subiectiva a unor pasaje din convorbirile telefonice, de multe ori scoase din context.

Fara a se indica mijloacele de proba care au dovedit o situatie de fapt, procurorul se rezuma in rechizitoriu, in majoritatea situatiilor sa concluzioneze savarsirea unor acte materiale ale infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor”.

“Din pacate, intreaga urmarire penala, desi in aparenta, destul de stufoasa, s-a bazat pe un singur mijloc de proba, si acesta in marea majoritate nelegal, respectiv interceptarea si inregistrarea diferitelor convorbiri telefonice.

Procedand astfel organul de urmarire penala a facut o grava abatere de la principiul stipulat in disp. Art. 64 alin. 2 C.p.p.m potrivit careia, aprecierea fiecarei probe se face in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

Fara nicio justificare, procurorul de caz a inlaturat declaratiile inculpatilor si ale martorilor audiati, alte probe nemaiexistand, si si-a intemeiat acuzatiile pe franturi, scoase din context, din diferite convorbiri telefonice.

Despre o coroborare a probelor nici nu poate fi vorba, pentru simplul, dar in acelasi timp periculosul motiv, ca alte probe nu exista.

Procurorul a adus ca argument in acuzatiile sale convorbiri telefonice pentru care nu existau la acea data autorizatii, potrivit legii, de interceptare si inregistrare. Ce poate fi mai grav?!

S-a incercat sa se convinga instanta mai degraba de existenta unor ipoteze, decat a unor fapte.

Prin trimiterea in judecata a respectivilor inculpati, invocandu-se un singur mijloc de proba, s-a creat mai degraba temerea posibilitatii incriminarii oricarei persoane pe o simpla convorbire telefonica.

Mai grav, s-au adus acuzatii unora, pe baza unor discutii purtate de diferite alte persoane, care puteau avea diferite interese in a justifica obtinerea unor sume de bani.

Dar lucrul poate cel mai grav, este ca s-a produs un puternic sentiment de insecuritate asupra respectarii intimitatii, a vietii private. Prin aceasta cercetare nu au fost redate in dosarul cauzei, faptul in sine a creat acestora o insemnata frustrare.

Se desprinde, mai degraba, o oarecare patima in desfasurarea anchetei penale si nicidecum interesul in aflarea adevarului.

Modul in care s-a administrat ancheta penala, in care a fost interpretata singura proba - inregistrarea convorbirilor telefonice – modalitatea efectuarii acestui mijloc de proba, precum si modul in care au fost inlaturate declaratiile inculpatilor si martorilor, absolut nemotivat, determina pe oricine sa se considere intr-un permanent pericol”.

DNA Pitesti o cerceteaza pe Irina Lazar pentru luare de mita

Interesant este ca judecatoarea Irina Lazar este cercetata de DNA intr-un dosar de coruptie. Potrivit publicatiei argesene gherilaurbana.ro, la cateva zile dupa ce a decis achitarea lui Daniel Boda si a celorlalti inculpati, Irina Lazar a fost chemata la sediul DNA Pitesti, pentru a fi audiata intr-un dosar in care este suspectata de luare de mita. Mai exact, este vorba despre o mita de 1.500 de euro pe care Irina Lazar ar fi primit-o, in februarie 2011, de la boxerul Sorin Eugen Tanasie, pe care l-a achitat intr-o cauza care privea infractiuni pe drumurile publice.

* Cititi aici motivarea judecatoarei Irina Lazar