Daca ar fi sa raspundem la intrebarea cum ar putea fi caracterizat omul postmodern, am putea spune ca este un individ cu un dispozitiv informatic (telefon, tableta, laptop etc.) in posesie, pe care-l foloseste aproape permanent in perioada cat este treaz. Este adevarat ca cei mai multi care se incadreaza in acest model au varste mici sau medii. Dar fenomenul, desi mai putin evident, se extinde incet-incet si spre persoanele mai in varsta.

Indiferent unde se afla, independent de alte activitati si fara sa conteze momentul din zi, omul prezentului este tot mai absent din punct de vedere social, insa e este tot mai conectat la mediul virtual.

Secolul XX a fost denumit secolul vitezei (acceleratiei), deoarece omul a fost obsedat de sporirea vitezei sale de miscare si, totodata, a fost fermecat de distrugerea paradigmelor din toate domeniile, astfel ca a inventat avioane, rachete, submarine, trenuri rapide, arme sofisticate si multe altele.

Conform lui H.G. Wells, oamenii au propriile masini ale timpului, care ii pot purta fie in trecut, fie in viitor. ”Cele care ne poarta in trecut sunt amintirile (…) cele care ne transporta in viitor sunt visurile”.

Cu toate facilitatile oferite de aplicatiile informatice, cu tot accesul la noile tehnologii si in pofida faptului ca are posibilitatea utilizarii unui flux din ce in ce mai mare la informatii, omul postmodern considera ca nu are suficient timp. Toate acestea – datele si facilitatile – ne consuma progresiv timp, cel mai adesea fara sa ne dam seama de acest lucru. Auzim, deseori, spunandu-se: ”Nu am timp pentru mine”; ”Nu am timp pentru prieteni”; ”Nu am timp pentru implicare sociala”; ”Nu am timp pentru familie” s.a.

Si atunci, ne intrebam: La ce ne-a folosit acest progres? Observand animalele, constatam la majoritatea dintre ele un lucru foarte interesant, acela ca ele stiu sa se relaxeze si sa socializeze, avand timp pentru toate activitatile esentiale. De exemplu, pasarile se odihnesc in zbor, felinele, elefantii, antilopele etc. se relaxeaza si socializeaza in grupuri, iar maimutele se destind prin toaletare. Pe scurt, vedem cum animalele au timp pentru toate.

In schimb, noi alergam tot mai rapid dupa timp, iar el se departeaza parca tot mai mult de noi, vietile noastre devenind adevarate curse ale absurdului. Este un adevarat paradox acest fenomen, caci am crezut ca dispozitivele inteligente de care suntem dependenti ne vor aduce timpul mult ravnit, insa acesta in loc sa se dilate, parca a intrat intr-un proces de contractare.

Si cand suntem intrebati ce facem, aproape toti dintre noi raspundem, folosind una dintre urmatoarele expresii: ”Sunt ocupat”; ”Am treaba”; ”Nu am timp nici sa mor” sau altele echivalente.

Cum se pierde timp stim cu totii, dar cum se poate cumpara timp devine un lucru dificil in contextul evolutiei societatii contemporane.

Inainte de a raspunde la intrebarea de mai sus – cum putem cumpara timp? – apare ca necesara constientizarea importantei acestuia pentru existenta noastra. Daca noi nu avem reprezentarea rolului timpului, atunci evident ca el va zbura pe langa noi, fara sa-i simtim prezenta si fara sa conteze clipele in care am fost consumatori de resurse pe Terra.

Un mic secret al modului cum poate fi achizitionat timp este acela al separarii activitatii noastre in doua subcategorii: subzistenta materiala si subzistenta spirituala.

In prima categorie intra toate activitatile necesare pentru supravietuire (hrana, adapost, haine etc.), iar in cea de-a doua trebuie incluse pasiunile, placerile si orice alte lucuri care ne asigura hrana spirituala.

Profesia trebuie sa lase loc pentru arta, sport, cultura, religie, divertisment si alte forme de asigurare a confortului moral. Este o conditie sine qua non, aceea ca niciodata activitatea lucrativa sau profesia sa nu acopere timpul aferent ingrijirii spiritului nostru.

Daca uitam de aceste lucruri, chiar daca profesia ne capteaza si ne pasioneaza, la un moment dat vom constata ca timpul a trecut si, in afara lipsei unei explicatii relative la trecerea acestuia, vom trai cu sentimentul ca am pierdut timpul degeaba.