Lumea Justiției prezintă spectaculoasa decizie nr. 1366 din 10 septembrie 2026, pronunțată în dosarul nr. 11644/3/2022, prin care judecătoarele Virginia Opăriuc și Elena-Raluca Isepciuc de la Curtea de Apel București l-au achitat definitiv pe generalul Florin Mihalache (foto 4) – fost adjunct al Serviciului de Telecomunicații Speciale – într-un dosar privind așa-zise fapte de trafic de influență, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată. 

Vorbim despre o cauză bazată pe rechizitoriul nr. 7/P/2022 din 3 mai 2022, emis de către procurorii DNA Adrian-George Matei și Gheorghe-Emil Moța (foto 1 stânga-dreapta) și verificat de către șeful Direcției Naționale de la acea vreme, procurorul Crin-Nicu Bologa (vezi facsimil).

În acest dosar, în ex-ajunctul STS a fost reținut pentru 24 de ore (12-13 ianuarie 2022), generalul Mihalache a beneficiat de apărarea avocaților Gabriel Ionescu (foto 2) și Aurora Avramescu (foto 3).

Menționăm că inițial, prin sentința nr. 1569 din 20 decembrie 2023, judecătorul Cristian Bălan de la Tribunalul București îl condamnase pe Mihalache la 3 ani și 8 luni de închisoare cu executare – pedeapsă compusă din:

- 1 an și 6 luni pentru trafic de influență;

- 3 ani pentru spălare de bani;

- 6 luni pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Acum, în apel, cele trei capete de acuzare de mai sus au produs achitări în baza art. 16 din Codul de procedură penală după cum urmează:

- lit. c („nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea”) pentru traficul de influență și pentru fals;

- lit. a („fapta nu există”) pentru spălarea de bani.

Schema clasică: ai probleme penale? Denunță să-ți scapi pielea!

Pentru a nenumărata oară, acuzațiile DNA pică definitiv în instanță după ce magistrații constată că rechizitoriul s-a bazat, în esență, doar pe un denunț, fără alte probe serioase. Subliniem cuvântul „serioase”, întrucât înregistrările făcute de către denunţătoare au fost dovedite ca îndoielnice de către Curtea de Apel Bucureşti.

În esenţă, magistratele CAB au stabilit că, potrivit propriilor ei declarații, afacerista Nicoleta-Elena Diaconescu l-a denunțat la DNA pe generalul Florin Mihalache după ce a discutat cu unii avocați care i-au sugerat să facă acest lucru ca să-și ușureze situația din dosarul penal în care ea însăși era cercetată de către Direcția Națională Anticorupție.

În plus, completul Opăriuc-Isepciuc a constatat că pe parcursul procesului penal denunțătoarea și-a schimbat declarațiile, cele din apel fiind total diferite de cele de la fond și de cele de la urmărirea penală. În plus, chiar și dacă ar trebui analizat doar un set de declarații (independent de celelalte), tot ar fi greu să poată fi dovedită o acuzație pe baza lor, pentru simplul motiv că sunt echivoce, adaugă Curtea de Apel București.

Martora a putut fi audiată după nouă citări și două amenzi

Înainte de a vă lăsa să citiți motivarea Curții de Apel București (o găsiți anexată integral la finalul articolului, alături de motivarea Tribunalului București), remarcăm greutatea cu care CAB a reușit s-o audieze pe denunțătoarea Nicoleta Diaconescu. Astfel, judecătoarele Virginia Opăriuc și Elena Isepciuc au citat-o de nu mai puțin de nouă ori, aproape de fiecare dată femeia de afaceri invocând probleme de sănătate proprii sau ale unor membri de familie, chiar dacă nu de fiecare dată a depus la dosar documente medicale doveditoare. Această sarabandă a citărilor i-a adus Nicoletei Diaconescu două amenzi judiciare, fiecare de câte 5.000 de lei.

Prezentăm principalul pasaj din motivarea CAB:

„Inculpatul apelant Mihalache Florin, prin motivele scrise de apel depuse la dosar (filele 17-28, 29-70), şi concluziile formulate în dezbaterile desfăşurate la termenul de judecată din data de 04.05.2026 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală), prin intermediul apărătorilor aleşi, a solicitat, în esenţă, admiterea apelului şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru toate cele trei infracțiuni reţinute în sarcină, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, iar în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, sens în care a susținut că acuzația nu este dovedită, iar probele pe care se întemeiază prezintă serioase probleme de legalitate și credibilitate, în special declarațiile martorei denunțătoare Diaconescu, care a afirmat în fața instanței de apel că declarațiile sale au fost date sub presiune și sub îndrumarea unor ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA. A apreciat că declarațiile respective nu reflectă realitatea și conțin numeroase afirmații inexacte, contrazise de probele materiale administrate în cauză.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală, Curtea constată și reține următoarele:

Prezentul dosar s-a format urmare a denunțului formulat de martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, la data de 25.08.2021, dosarul fiind disjuns din dosarul nr. 22/P/2020 al Direcției Naționale Anticorupție (filele 5 – 9, vol. 1, DUP). Urmare a cercetărilor efectuate în cauză, Parchetul a reținut că în perioada august 2021 – decembrie 2021, inculpatul Mihalache Florin a pretins în mod repetat, pentru sine, de la martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta-Elena (administrator special al SC Star Pro Center Intl SRL, în insolvență, CUI 35323519), un autoturism a cărui valoare a fost stabilită în cele din urmă la valoarea de 75.000 euro; în cursul lunii ianuarie 2022, a pretins contravaloarea autoturismului, respectiv suma de 75.000 euro, iar la data de 12.01.2022 a și primit de la aceasta suma de 75.000 euro (echivalentul autoturismului pretins anterior), pentru a-și exercita influența pe care a lăsat să se înțeleagă că o are asupra funcționarilor cu putere de decizie în cadrul societăților SC Games & Sports Distribution România SRL (CUI 15167024) și Roana Gourmet et Arts SRL (CUI 31035700), în scopul de a-l determina pe acesta să dispună: încheierea unei tranzacții privind stingerea tuturor litigiilor dintre cele trei persoane juridice, litigii care fac obiectul dosarelor nr. 15412/3/2021 și nr. 15284/3/2021 – ambele aflate pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă și a dosarelor nr. 2834/3/2020 și nr. 2834/3/2020/a1, înregistrate inițial pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă și în prezent fiind pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă și achitarea de către SC Games & Sports Distribution România SRL a sumelor de bani datorate SC Star Pro Center Intl SRL, în cuantum de aprox. 1.500.000 euro, promițând că intervine la acesta și chiar intervenind în scopul menționat anterior.

La data de 06.01.2022, inculpatul Mihalache Florin a încheiat cu martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta-Elena un contract fictiv de împrumut, prin care atesta în mod nereal că a împrumutat-o pe aceasta cu suma de 75.000 euro, scopul real al contractului fiind de a disimula sub forma restituirii unui împrumut proveniența sumei de 75.000 euro pe care a primit-o de la Diaconescu Nicoleta-Elena, la data de 12.01.2022, pentru traficul de influență exercitat asupra funcționarilor cu putere de decizie în cadrul societăților Games & Sports Distribution România SRL și Roana Gourmet et Arts SRL. La data de 06.01.2022, a falsificat contractul de împrumut datat 10.01.2021, prin atestarea unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că ar fi acordat numitei Diaconescu Nicoleta-Elena un împrumut în valoare totală de 75.000 euro (din care 60.000 euro la data de 10.01.2021 și 15.000 euro la data de 06.01.2022), împrumut care în realitate nu a fost acordat, înscris pe care l-a folosit pentru a justifica primirea la data de 12.01.2022 de la Diaconescu Nicoleta-Elena a sumei de 75.000 euro prin crearea aparenței restituirii unui împrumut, sumă care în realitate face obiectul infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina sa.

Este de menționat că principalele probe reținute de procuror, dar și de instanța de fond pentru condamnarea inculpatului Mihalache Florin sunt declarațiile martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena și măsurile de supraveghere dispuse în cauză, respectiv supravegherea video, audio sau prin fotografierea numiților Diaconescu Nicoleta Elena și Mihalache Florin, interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță efectuate de către Diaconescu Nicoleta Elena și Mihalache Florin; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a numiților Diaconescu Nicoleta Elena și Mihalache Florin; folosirea de către colaboratorul cu identitate reală Diaconescu Nicoleta Elena a dispozitivelor tehnice pentru obținerea de fotografii și înregistrări audio și video în legătură cu activitățile pentru care a fost autorizat și cu persoanele implicate în activitățile infracționale ce fac obiectul prezentei cauze, în legătură cu care a fost autorizat, în perioada 25.08.2021 – 21.01.2022. La data formulării denunțului – 25.08.2021 – de către denunțătoarea Diaconescu Nicoleta Elena, prin ordonanța nr. 22/P/2020 din data de 25.08.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – s-a autorizat folosirea colaboratorului cu identitate reală Diaconescu Nicoleta Elena, în vederea participării la activități autorizate (filele 1 – 9, vol. 7, DUP).

Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, aspect ce a condus la reținerea unei situații de fapt care nu corespunde adevărului. Tocmai de aceea, în mod greșit, inculpatul Mihalache Florin a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Într-adevăr, prima instanță a preluat situația de fapt din rechizitoriu, dar nu se poate susține că hotărârea este nemotivată.

Instanța de fond a făcut aprecieri și a analizat probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și a judecății în fond; ba mai mult: în fața instanței de fond au fost administrate și probe noi, inclusiv audierea unor martori.

În ceea ce privește susținerea inculpatului din motivele de apel, referitoare la faptul că la filele 3-4 ale hotărârii, prima instanță a expus cu titlu teoretic elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, iar nu ale traficului de influență, printr-o simplă lecturare a respectivelor file se constată că sunt expuse elementele constitutive ale infracțiuni de trafic de influență, dar din eroare în loc de ‘Elementele constitutive esențiale ale infracțiunii de trafic de influență’ s-a notat: ‘Elementele constitutive esențiale ale infracțiunii de luare de mită’, această eroare materială evidentă neinfluențând cu nimic conținutul hotărârii penale apelate.

Referitor la critica inculpatului că prima instanță a omis să răspundă în mod argumentat și cererilor formulate de inculpat referitoare la necesitatea adoptării unor soluții de achitare, ori la apărările subsidiare și că judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, Curtea reține că instanța de judecată nu este obligată să răspundă individual la absolut fiecare argument invocat de inculpat sau de părțile din proces. În Cauza Boldea împotriva României, s-au reținut principiile care se desprind din jurisprudența Curții (n.r. CEDO):

‘28. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina "instanței", obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerile de probe ale părților, fără a le stabili relevanța (Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99, § 80, CEDO 2004-I, şi Van de Hurk, citată mai sus, § 59). 29. Cu toate acestea, dacă art. 6 alin. 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, el nu poate fi înțeles în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument (Van de Hurk, citată mai sus, § 61). Dimensiunea acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. Mai mult, instanța trebuie să țină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în instanță și de diferențele existente în statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentare și redactare a sentințelor și deciziilor. De aceea, problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței (Ruiz Torija, citată mai sus, § 29)’.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești impune instanței să examineze în mod real și efectiv argumentele esențiale, adică cele care au un impact direct asupra soluției și sunt cruciale pentru rezultatul procesului. În speță, instanța de fond a avut în vedere întreaga stare de fapt relatată de martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, preluând practic acuzația din rechizitoriu.

Cu privire la critica inculpatului Mihalache Florin privind lipsa de credibilitate a martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena față de împrejurarea că aceasta ar fi formulat denunțul în scopul de a beneficia de o soluție favorabilă în dosarul penal în care era deja cercetată, Curtea reține că declarațiile acesteia date pe parcursul procesului penal nu pot fi considerate veridice și suficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că aceasta a formulat denunțul într-un context procesual care ridică serioase îndoieli asupra sincerității sale.

Astfel, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că martora Diaconescu Nicoleta Elena era la data de 25.08.2021 (data formulării denunțului), cercetată în dosarul nr. 22/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție. De altfel, chiar martora a declarat în fața instanței de apel că a făcut denunțul pentru că în perioada aceea era un dosar în lucru la DNA și a petrecut mult timp acolo (fila 143, vol. II, d.i.a.) și a precizat că a făcut denunțurile pentru că discutase cu niște avocați înainte și i-au spus că riscă niște lucruri, respectiv era vorba despre niște infracțiuni pentru care se făceau cercetări și i s-a spus că ar putea să meargă la închisoare pentru câteva luni și orice colaborare o va ajuta (fila 144, vol. II, d.i.a). Pe parcursul procesului penal, martora denunțătoare și-a schimbat declarațiile. Mai mult: declarațiile acesteia sunt echivoce atât la instanța de fond, cât și în apel. Cu privire la aspectele esențiale, a declarat că nu își aduce aminte. În declarația dată la data de 28.04.2023, la Tribunalul București a declarat ‘nu îmi aduc aminte detalii, întrucât au fost multe în acea perioadă’ și ‘nu-mi aduc aminte conținutul discuțiilor’ (fila 59, vol. II, d.i.f.), făcând referire la discuțiile purtate cu inculpatul; în declarația dată la data de 11.03.2026, la Curtea de Apel București a declarat: ‘a venit la mine și nu mai știu ce mi-a spus’ (fila 143, vol. II, d.i.a.), referindu-se la inculpatul Mihalache Florin.

Martora denunțătoare a specificat, în apel, că ‘cei de la DNA doreau acest flagrant, care nu se putea realiza decât cu banii DNA-ului’ și că ‘în cadrul declarațiilor de la DNA aveam discuții pe tema asta cu cei care îmi luau declarațiile. Eu de la mine putere nu aș fi putut să-i spun lui Mihalache, [...], dar flagrantul acela nu s-a realizat pentru că mi-a venit mie ideea să cer bani să îi fac flagrant’ și totodată a declarat că ‘mi s-a sugerat că ar fi mai bine să îi propun remiterea unei sume de bani’ (fila 143, vol. II, d.i.a), fără a preciza cine i-a sugerat, lăsând să se înțeleagă că cei care efectuau urmărirea penală în cauză; și, totodată, a precizat: ‘în altă parte nu am discutat despre domnul Mihalache; doar la DNA’ (fila 144, vol. II, d.i.a.).

Analizând denunțul și declarațiile martorei denunțătoare date atât în fața organului de urmărire penală, cât și în fața instanțelor de fond și apel, se observă că acestea indică existența unor contradicții, în ceea ce privește faptele, respectiv cum s-a pretins inițial autoturismul, urmând ca mai apoi să fie remisă suma de bani, la sugestia lucrătorilor de la Direcția Națională Anticorupție, precum și circumstanțele în care au fost săvârșite faptele de care este acuzat inculpatul.

În ceea ce privește aceste contradicții, Curtea reține că la instanța de fond, martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena a declarat că în acea perioadă deținea o firmă cu rulaje foarte mari, că nu a împrumutat bani de la alte persoane, ba chiar împrumuta ea altora (fila 59, d.i.f), ca în fața instanței de apel să declarare că societatea sa era în insolvență și avea de încasat de la societatea Games o sumă de bani (fila 143, vol. II, d.i.a.) și în denunțul formulat a precizat: ‘având în vedere dificultățile financiare cu care ne confruntăm’ (fila 7, vol. 1, DUP). Și tot cu privire la denunțul formulat, martora a declarat în apel: ‘într-adevăr, a trecut mult timp de atunci, dar atunci când ai teamă de ceva, iei deciziile luând în calcul ce poți pierde sau faptul că ai în grijă un copil’ (fila 143, vol. Ii, d.i.a.) și că ‘nu aș fi făcut niciun denunț dacă nu eram cercetată în dosarul nr. 22/P/2020’ (fila 144, vol. II, d.i.a.).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, declararea unui denunț de către o persoană aflată într-o situație juridică defavorabilă, care urmărește obținerea unei reduceri a răspunderii penale, trebuie analizată cu o deosebită precauție, tocmai datorită riscului ca aceasta să fie determinată de motive subiective (Cauza Allan împotriva Regatului Unit, cauza Luca împotriva Italiei, Cauza Constantin și Stoian împotriva României). Curtea notează că, având în vedere argumentele expuse anterior privind legalitatea administrării probelor, în examinarea criticilor formulate de inculpatul Mihalache Florin, la stabilirea situației de fapt, precum și în examinarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane, nu va ține cont de declarațiile martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, această martoră nefiind credibilă, având în vedere și aspectele de mai sus.

Totodată, reaua-credință a martorei denunțătoare rezultă și din comportamentul acesteia în apel. Astfel, martora a fost citată la toate adresele cunoscute începând cu termenul din 10.02.2025, având în vedere că prin încheierea din data de 13.01.2025, pronunțată în prezentul dosar, s-a încuviințat cererea apelantului-inculpat de reaudiere a martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena (fila 140, vol. I, d.i.a.).

De asemenea, a fost citată prin afișare la ușa instanței și cu mandate de aducere, iar potrivit proceselor verbale de executare a mandatelor de aducere, aceasta nu a fost găsită la adresele cunoscute, iar persoanele identificate nu au putut da relații cu privire la adresa unde locuiește efectiv aceasta. Aflându-se la dosar un număr de telefon al martorei denunțătoare, a fost citată și prin notă telefonică și deși telefonic confirma prezența, în ziua termenului stabilit depunea cereri prin care solicita amânare.

Astfel, aceasta în fața instanței de apel a depus 7 cereri de amânare: la termenul din data de 10.03.2025 a solicitat stabilirea unui alt termen de judecată în vederea audierii sale în calitate de martor, motivând că în acea zi a primit informarea citării sale și se află la o unitate medicală cu copilul său minor (fila 170, vol. I, d.i.a.), la termenul din 07.04.2025 a transmis un mail în care arată că se află în clinică pentru evaluare preoperatorie, începută în acea zi (fila 174, vol. I, d.i.a.), la termenul din 05.05.2025, a transmis un mail prin care arată că nu se poate prezenta la ședință, având în vedere că în respectiva zi se va interna, deoarece situația medicală o impune de urgență (fila 180, vol. I, d.i.a.), la termenul din data de 16.06.2025 a transmis prin email biletul de externare în urma unei operații și a comunicat că până la data de 01.07 nu este deplasabilă (fila 186, vol. I, d.i.a.), la termenul din 29.07.2025 a transmis un mail prin care solicită încă un termen pentru audierea sa în calitate de martor, deoarece este nedeplasabilă, în urma infectării cu o bacterie, după operație, fără a depune niciun înscris medical în acest sens (fila 5, vol. II, d.i.a.), la termenul din 01.09.2025 a solicitat amânarea audierii sale în acest dosar, motivând că la 13.08, fiul său a avut un accident și a suferit două intervenții chirurgicale (fila 17, vol. II, d.i.a.) și la termenul din 24.11.2025 a transmis un mail prin care a solicitat acordarea unui alt termen în vederea audierii sale în calitate de martor, motivând că se află cu tatăl său, în vârstă de 81 de ani, în stare critică, la spital, fără a depune înscrisuri medicale în acest sens (fila 35, vol. II, d.i.a.). La termenele din 08.08.2025, 12.01.2026 și 09.02.2026 martora nu s-a prezentat și nici nu a înștiințat instanță de apel cu privire la vreo imposibilitate obiectivă de prezentare (filele 8 – 9, 56, vol. II, d.i.a.). Având în vedere că martora denunțătoare nu s-a prezentat și nici nu a făcut dovada imposibilității de prezentare de două ori i s-a aplicat amendă judiciară în cuantum de câte 5.000 lei (fila 56, vol. II, d.i.a.). Este de subliniat că martora nu a contestat amenzile judiciare aplicate. La termenul din 09.03.2026, martora a transmis un mail prin care a comunicat că nu reușește să ajungă din cauza faptului că copilul său cel mic și-a rupt piciorul și a solicitat dacă se poate și se consideră oportun să fie apelată video, va răspunde (fila 124, vol. II, d.i.a.). Nu a depus înscrisuri medicale în sensul celor menționate. Având în vedere solicitarea martorei, s-a dispus audierea martorei denunțătoare prin intermediul platformei Microsoft Teams, dar în pofida numeroaselor instrucțiuni și încercări nu s-a putut stabili conexiunea de videoconferință cu martora (fila 125, vol. II, d.i.a.), aceasta neefectuând în mod corect indicațiile primite de la specialistul IT pentru realizarea conexiunii de videoconferință. La termenul din 11.03.2026, martora s-a prezentat în fața instanței de apel și a fost audiată (filele 143 – 145, vol. II, d.i.a.).

Cu privire la relația inculpatului cu martora denunțătoare, este relevantă declarația martorei Neghiuc Buliga Ramona Gabriela, audiată la instanța de fond, care a declarat: ‘Îl cunosc pe inculpat din anul 2014. L-am întâlnit la societatea doamnei Diaconescu Nicoleta în cadrul căreia eram contabil. La acel moment, inculpatul era un foarte bun prieten al doamnei Diaconescu. [...] Prin 2019 sau 2020 domnul, Mihalache nu mai era în relații cu doamna Diaconescu și nu mai trecea pe la firmă’.

Astfel, rezultă că la momentul formulării denunțului de către martoră, între cei doi relațiile de prietenie nu mai erau apropiate, ba chiar nu mai existau. Instanța de apel apreciază că neconcordanțele identificate în conținutul declarațiilor martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, în condițiile în care acestea sunt probele determinante pentru soluționarea cauzei, sunt de natură a conduce la concluzia insuficienței probatoriului. În mod evident, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 C.proc.pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Prin urmare, Curtea constată că denunțul și declarațiile ulterioare ale martorei denunțătoare nu pot fundamenta o soluție de condamnare, în lipsa altor mijloace de probă care să confirme, în mod obiectiv și independent, faptele și vinovăția inculpatului Mihalache Florin. Preliminar evaluării probatoriului administrat în cauză, Curtea reține că, în completarea principiului constituțional al prezumției de nevinovăție, potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe certe, apte să demonstreze, dincolo de orice bănuială rezonabilă, acuzația formulată.

Astfel, cum prevăd dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură penală, prezumția de nevinovăție generează în favoarea inculpatului un important beneficiu, scutindu-l de obligația de a-și dovedi nevinovăția și conferindu-i dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acțiunea penală (art. 99 alin. 1 Cod procedură penală), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea existenței faptei, a elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspect obiectiv și subiectiv, precum și a lipsei vreunui impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, prevăzut de art. 16 Cod procedură penală.

Și în ceea ce privește interceptările efectuate în cauză, respectiv înregistrarea discuțiilor și convorbirilor telefonice ale martorei cu inculpatul efectuate de către martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, există serioase semne de întrebare cum au fost efectuate. Astfel, martora a declarat în fața instanței de apel că nu poate spune cu exactitate dacă a înregistrat toate convorbirile, precizând că poate pe unele nu le-a înregistrat pentru că era acasă și era cu oameni și nu a dat drumul la înregistrare (fila 144, vol. II, d.i.a.), iar la întrebarea apărătorului ales al inculpatului dacă după ce făcea înregistrarea convorbirilor erau transferate de către ea din telefonul ei pe un stick, martora a răspund că ea era cea care copia înregistrarea convorbirii și a menționat că nu le punea la dispoziție DNA imediat, ci le punea cu proxima ocazie când ajungea la DNA, după o zi sau două-trei (fila 145, vol. II, d.i.a.). În aceste condiții, nu există certitudinea că respectivele înregistrări nu au fost modificate sau alterate (așa cum susține inculpatul), iar așa cum a declarat însăși martora denunțătoare nu a înregistrat toate convorbirile purtate cu inculpatul. În speță, Curtea constată că, după înlăturarea declarațiilor martorei denunțătoare, ansamblul probator rămas la dosar, respectiv declarațiile martorilor Tănase Georgeta, Neghiuc-Buliga Ramona Gabriela, Foculescu Grigore, Vanghelie Marian Daniel și Vanghelie Paul, înscrisurile depuse de martora denunțătoare, procesele verbale încheiate în cauză, interceptările dialogurilor purtate de martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena și inculpatul Mihalache Florin și procesele verbale de redare a dialogurilor anterior menționate, nu sunt apte a forma convingerea instanței că inculpatul Mihalache Florin a săvârșit faptele care îi sunt imputate prin actul de sesizare.

Cu privire la infracțiunea de trafic de influență, Curtea reține următoarele:

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că între inculpatul Mihalache Florin și martora Diaconescu Nicoleta Elena au avut loc discuții cu privire la faptul că firma administrată de martora denunțătoare – SC Star Pro Center Intl SRL – avea de recuperat suma de 1.953.300 lei de la SC Roana Gourmet Et Arts Intl SRL – administrată de numita Niculescu Mizil Ștefănescu Lidia – și 450.000 lei de la SC Games&Sports Distribution România SRL – administrată de numitul Vanghelie Paul. Dar din același material probator nu rezultă cine a inițiat discuțiile referitoare la acest aspect, martora denunțătoare susținând – în denunțul formulat la data de 28.08.2021 – că la data de 17.08.2021, în jurul orelor 10:00, a fost contactată telefonic pe aplicația Telegram de Mihalache Florin, general în rezervă, fost director adjunct al STS, și i-a propus să se întâlnească fără a-i spune în ce scop, a acceptat și la data de 17.08.2021, în jurul orelor 12:00, s-au întâlnit pe terasa Restaurantului Legere din municipiul București, în zona Piața CA Rosetti.

Martora a precizat că pe numitul Mihalache Florin îl cunoaște de mulți ani, ca fiind o persoană apropiată lui Vanghelie Marian Daniel și că, în cadrul întâlnirii menționate, Mihalache Florin i-a spus că vine din partea lui Vanghelie Marian Daniel cu o propunere dorind să stingă litigiile cu SC Star Pro Center Intl SRL. În continuare, face referire la contractele încheiate de firma administrată de martoră cu alte firme și că există litigii civile între firmele respective, concluzionează că, prin aceste demersuri Vanghelie Marian Daniel dorește să ascundă faptul că firmele controlate de el nu a livrat niciodată mărfurile. În încheierea denunțului, revine la Mihalache Florin și arată că a înregistrat convorbirea telefonică purtată cu acesta la data de 24.08.2021 și menționează că în cadrul întâlnirii din 17.08.2021, Mihalache Florin i-a pretins să îi cumpere un autoturism marca Audi Q8 sau BMW X7 în schimbul intervenției sale pe lângă Vanghelie Marian Daniel. Cu ocazia audierii, în apel, martora a declarat că o enerva Mihalache Florin că venea tot timpul să îi ceară bani și că nu știa în ce calitate îi cerea bani și că o dată, în 2017 a venit să-i dea bani pentru un avans la o mașină și că în anul 2021 inculpatul a căutat-o să intermedieze o rezolvare a unei situații în care societatea sa de atunci avea de încasat o sumă de bani de la o altă societate și pentru asta i-a cerut să-i cumpere o mașină (fila 143, vol. II, d.i.a.). Referitor la faptul că martora denunțătoare pe parcursul procesului penal a dat declarații contradictorii, Curtea remarcă că la momentul formulării denunțului nu a declarat nimic în legătură cu faptul că i s-a cerut o mașină în anul 2017, în denunț lăsând să se înțeleagă că este prima dată când i s-a solicitat mașina, motivul arătat în denunț fiind intervenția inculpatului la numitul Vanghelie Marian Daniel, care controla societățile cu care societatea administrată de martora denunțătoare era în litigii și cele din urmă îi datorau o sumă mare de bani.

De asemenea, în denunțul formulat nu a arătat că inculpatul Mihalache Florin îi cerea tot timpul bani. Deși martora denunțătoare susține că inculpatul i-a cerut o mașină pentru că a vorbit cu Vanghelie Marian Daniel (cel care controla firmele care îi datorau firmei administrate de martora denunțătoare bani), cu ocazia audierii în fața instanței de apel a precizat că lucrurile s-ar fi întâmplat oricum, precizând: ‘Protocolul acela s-a scris fără ca eu să răspund cererii inculpatului’ (fila 143, vol. II, d.i.a.). În acest context, este de menționat că între SC Star Pro Center Intl SRL (firmă administrată de martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena) și firmele SC Games & Sports Distribution România SRL și SC Roana Gourmet Et Arts SRL au existat litigii civile, fiind părți în dosarele nr. 2834/3/2020 și 2834/3/2020/a1, inițial la Tribunalul București – Secția a VI-a civilă – și ulterior la Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă – și nr. 15412/3/2021 și 15284/3/2021 la Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă. Declarația inculpatului este total diferită de a martorei denunțătoare, acesta declarând că în luna ianuarie 2021 i-a dat suma de 60.000 euro împrumut martorei denunțătoare, detaliază împrejurările în care i-a dat-o și de unde proveneau banii și susține că discuția despre autoturism a avut-o imediat în luna august 2021. În cursul urmăririi penale nu s-a stabilit cine spune adevărul, aspect care nu a putut fi lămurit nici în fața instanței de fond, judecătorul de la instanța de fond reținând cu privire la inițierea discuțiilor dintre inculpat și martoră, în legătură cu rezolvarea extrajudiciară a celor două litigii, că cele două persoane au prezentat versiuni diferite: inculpatul a arătat că a fost contactat de către martoră, în timp ce martora a arătat că a fost contactată de către inculpat (fila 171, d.i.f.). Este cert că între cei doi au existat discuții atât cu privire la rezolvarea extrajudiciară a litigiilor, cât și cu privire la achiziționarea unui autoturism în leasing, de către martora denunțătoare, urmând a fi folosit de inculpat, dar versiunile celor doi sunt total diferite.

Astfel, în timp ce martora denunțătoare susține, în esență, că inculpatul Mihalache Florin i-a solicitat să îi cumpere un autoturism în valoare de 75.000 euro în schimbul intervenției sale pe lângă Vanghelie Marian Daniel (care coordona în fapt SC Games & Sports Distribution SRL și SC Roana Gourmet Et Arts SRL) pentru a încheia litigiile comerciale cu firma SC Star Pro Center Intl SRL, inculpatul Mihalache Florin susține că a solicitat autoturismul care urma a fi folosit pentru darea în plată a unui împrumut de consumație acordat martorei în ianuarie 2021. În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de fond potrivit căreia a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Mihalache Florin există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, aceasta fiind determinată de o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, precum și fără a avea în vedere dispozițiile art. 103 alin. 2 Cod procedură penală conform căruia condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Curtea apreciază că acuzația nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă de probele administrate în cauză, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție stabilită cu titlul de principiu de art. 4 Cod procedură penală, îndoială cu privire la acuzația formulată împotriva inculpatului Mihalache Florin trebuind interpretată în favoarea acestuia. Ține de obligația organelor judiciare de a interpreta orice situație îndoielnică în favoarea suspectului sau inculpatului, regulă cunoscută sub numele de ‘in dubio pro reo’. Rezultă că aplicarea principiului ‘in dubio pro reo’ este strâns legată de un astfel de standard de probațiune, iar dubiul la care face referire principiul este dubiul rezonabil din standardul de probațiune, care împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare. În prezenta cauză, mijloacele de probă administrate nu conturează în mod cert și precis infracțiunea de trafic de influență, în modalitatea expusă în actul de sesizare al instanței, motiv pentru care în baza art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului Mihalache Florin.

Cu privire la infracțiunea de spălarea banilor:

Instanța de fond a reținut că activitatea de disimulare a adevăratei proveniențe a bunurilor (suma de 75.000 euro) a fost realizată prin încheierea, în mod fictiv, a unui contract de împrumut de consumație, prin care inculpatul Mihalache Florin pretindea că ar fi împrumutat-o pe martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena cu suma de 60.000 de euro, la 10.01.2021 și suma de 15.000 de euro la 16.01.2022, urmând a i se restitui la 21.01.2022 suma de 75.000 euro. Infracțiunea de spălarea banilor este o infracțiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni-predicat. În speță, s-a reținut disimularea provenienței sumei de 75.000 euro.

Or, în cauză inculpatul Mihalache Florin va fi achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Ca urmare, fapta de spălarea banilor nu există, motiv pentru care în baza art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului Mihalache Florin.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

În timp ce martora denunțătoare susține că respectivul contract de împrumut este fictiv pentru a disimula originea ilicită a banilor, inculpatul susține că în ianuarie 2021 a fost încheiat contractul de împrumut. În sensul celor arătate de inculpat este și declarația martorului Foculescu Grigore, care în fața instanței de fond a declarat că prin 2020 domnul Mihalache i-a spus că are nevoie de bani ca să o împrumute pe Diaconescu Nicoleta, martorul recomandându-i să nu o împrumute, deoarece el a avut probleme cu ea: i-a închiriat un spațiu cu contract, dar nu i-a plătit chiria, amânându-l, fiind nevoit să o notifice prin executor judecătoresc. Totodată, l-a sfătuit să încheie un contract.

Potrivit martorului, în luna ianuarie inculpatul i-a arătat contractul care era semnat de ambele persoane (fila 72, d.i.f.). În același sens este și declarația dată de martora Tănase Georgeta, în fața instanței de fond, care a declarat că prin luna decembrie 2020 s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că o prietenă de a sa are nevoie de bani mulți, iar la începutul lunii ianuarie 2021, martora i-a împrumutat inculpatului suma de 15.000 de euro, care i-a fost restituită în august 2021.

Martora a mai arătat că a văzut contractul de împrumut și crede că era pentru suma de 60.000 de euro și că a avut o discuție cu inculpatul referitoare la faptul că acesta dorește să-și achiziționeze un autoturism în leasing. Este de notat și reținut precizarea martorei: ‘Atunci când am mers la parchet, procurorul mi-a sugerat să nu dau această declarație și că pot să mă retrag din acea sală’ (fila 64, d.i.f.).

În ceea ce privește varianta inculpatului Mihalache Florin că a existat un contract încheiat din ianuarie 2021, care ulterior a fost distrus (ars) și s-a încheiat un nou contract, martora denunțătoare nu neagă această variantă, dar nici nu o confirmă. La întrebările punctuale dacă la momentul flagrantului s-a dat foc la vreun document, aceasta răspunde: ‘Nu știu, nu îmi aduc aminte nimic’ și dacă la momentul redactării acelui contract s-a ars așa-zisul draft, răspunde: ‘Nu îmi amintesc’ (fila 144, vol. II, d.i.a). Conform susținerilor inculpatului, la data de 10.01.2021 între acesta și martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena a fost încheiat un contract de împrumut, iar la data de 06.01.2022 respectivul contract de împrumut a fost distrus de martora denunțătoare și, imediat, aceasta a întocmit un nou contract de împrumut. Scopul pentru care martora denunțătoare a procedat așa a fost acela de a crea aparența că anterior nu ar fi existat niciun contract, că aceasta nu avea nicio datorie la inculpat și că suma pe care i-a remis-o inculpatului la data de 12.01.2022 reprezenta plata unui trafic de influență.

Așadar, Curtea consideră că, pentru a reține comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, acuzarea trebuia să probeze dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin probe certe, faptul că inculpatul a falsificat contractul de împrumut datat 10.01.2021, prin atestarea unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, înscris pe care l-a folosit pentru a justifica primirea la data de 12.01.2022 de la martora denunțătoare Diaconescu Nicoleta-Elena a sumei de 75.000 euro.

Or, în prezenta cauză, mijloacele de probă administrate nu pot demonstra dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul Mihalache Florin la data de 06.01.2022 a falsificat contractul de împrumut datat 10.01.2021, prin atestarea unei împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că ar fi acordat numitei Diaconescu Nicoleta Elena un împrumut în valoare totală de 75.000 euro, împrumut care în realitate nu a fost acordat, înscris pe care l-a folosit pentru a justifica primirea la data de 12.01.2022 de la Diaconescu Nicoleta-Elena a sumei de 75.000 euro prin crearea aparenței restituirii unui împrumut, sumă care în realitate face obiectul infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina sa. Și cu privire la această infracțiune, există îndoială, întrucât din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția și nici nevinovăția celei în cauză. În acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, care nu poate conduce decât la achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală.

În esență, Curtea conchide și își întemeiază soluția pe două coordonate principale: pe de o parte, reafirmarea principiului legalității și loialității administrării probelor, iar pe de altă parte, incertitudinea probatorie generată de interesul personal al martorei denunțătoare Diaconescu Nicoleta Elena, care lipsește declarațiile acesteia de valoare probatorie autonomă, precum și de absența coroborării cu alte probe care să confirme teza acuzării.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul Mihalache Florin împotriva sentinței penale nr. 1569/20.12.2023, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. 11644/3/2022. Va desființa, în integralitate sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală va achita pe inculpatul Mihalache Florin sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 291 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală va achita pe inculpatul Mihalache Florin sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută și pedepsită de art. 49 alin. 1 lit. b din Legea nr. 129/2019, întrucât fapta nu există.

În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală va achita pe inculpatul Mihalache Florin sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. 1 Cod penal, întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Va lua act că inculpatul Mihalache Florin a fost reținut de la data de 12.01.2022 la data de 13.01.2022.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat din faza de urmărire penală, judecata în primă instanță și din apel vor rămâne în sarcina acestuia”.

* Citiți aici întreaga decizie a Curții de Apel București

* Citiți aici întreaga sentință a Tribunalului București