De-a dreptul devastatoare pentru Guvernul Bolojan este excepția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului în legătură cu prevederile art. II din „Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 91 din 30 decembrie 2025 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate”, mai exact în legătură cu prevederile care stabilesc faptul că prima zi din concediul medical nu va mai fi plătită. O măsură pompieristică prin care s-a declarat oficial că se dorește diminuarea fraudei cu concedii medicale, dar care de fapt nu are niciun efect decât de a lovi în români, de data aceasta în cei bolnavi, și de a le mai lua niște bani. 

Avocatul Poporului acuză că prin această măsură Guvernul lui Ilie Bolojan (foto) a introdus un impozit mascat, în condițiile în care contribuția de asigurări sociale nu mai are o destinație specială. În acest sens, prin colectarea de resurse sub titlul contribuții de sănătate obligatorii, dar prin refuzul de a plăti prima zi de concediu medical, statul comite practic o deturnare de scop a fondurilor, deoarece sumele încasate cu titlu de asigurare nu se mai regăsesc în prestația de protecție oferită asiguratului.

În aceeași excepție, Avocatul Poporului atrage atenția că neplata primei zile de concediu medical aduce atingere dreptului constituțional de asigurări sociale de sănătate în însăși substanță sa.

Practic, asiguratul va fi pus în situația de a suporta singur riscul social pentru care a plătit anticipat, ceea ce reprezintă și o ingerință în dreptul de proprietate.

Iată fragmente din excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului (aceasta este atașată integral la finalul articolului):

„Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, observăm că întrucât plata contribuției de asigurări sociale de sănătate este obligatorie și conferă persoanei calitatea de asigurat, iar Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este constituit tocmai pentru a proteja asigurații în caz de boală, rezultă că statul, prin mecanismele sale legale și instituționale, are obligația de a asigura plata prestațiilor aferente acestei protecții, inclusiv a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, ca expresie a dreptului asiguratului la beneficii corespunzătoare contribuției achitate.

Dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție stabilesc că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar printre acestea se regăsesc și cele privind sănătatea salariaților. Cu alte cuvinte, legiuitorul are obligația constituțională pozitivă de a reglementa concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, sens în care a adoptat Ordonanța de urgență a Guvemului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005.

Este adevărat că instanța de contencios constituțional apreciază că statul are libertatea de a stabili modul de acordare, baza de calcul, cuantumul și durata acordării indemnizațiilor de incapacitate temporară de boală, însă opțiunea legislativă nu trebuie să golească de conținut dreptul constituțional protejat și să nu aducă atingere substanței sale esențiale. Or, prin neplata indemnizației de incapacitate temporară de boală corespunzătoare primei zile de concediu medical, exercițiul dreptului constituțional de asigurări sociale de sănătate este atins în însăși substanță sa.

Încălcarea dreptului la ocrotirea sănătății (art. 34 din Constituție)

Obligația statului este una de rezultat, care interzice diminuarea standardului de protecție socială deja dobândit. Or, destinația precisă a contribuțiilor de sănătate creează un drept de creanță socială al cetățeanului asupra fondului respectiv. Atunci când statul colectează resurse sub titlu de contribuții de sănătate obligatorii, dar refuză plata primei zile de concediu medical, acesta operează practic o deturnare de scop a fondurilor, deoarece sumele încasate cu titlu de asigurare nu se mai regăsesc în prestația de protecție oferită asiguratului. Această conduită transformă contribuția de asigurări sociale dintr-o suma cu destinație specială într-un impozit mascat, fără o contraprestație corelativă.

Or, dacă natură juridică a contribuției la sănătate este una specială (cu destinație precisă), atunci orice limitare de la un drept, în condițiile în care cota de contribuție rămâne neschimbată, poate fi interpretată că o încălcare a protecției sociale, dar și a unui drept patrimonial corelativ contribuțiilor plătite.

Nerespectarea dreptului de proprietate private având în vedere natura patrimonială a indemnizației de incapacitate temporară de muncă (art. 44 din Constituție)

Prin neplata primei zile de concediu medical, asiguratul din România este pus în situația de a suportă singur riscul social pentru care a plătit anticipat, ceea ce reprezintă o ingerință în dreptul sau de proprietate, lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă.

Mai mult, faptul că prima zi de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă nu este remunerată aduce atingere pe de-o parte principiului securității juridice, întrucât cetățeanul care și-a achitat contribuțiile sociale conform legii are așteptarea legitimă că, în momentul survenirii riscului asigurat (boală), protecția oferită de stat să fie completă, nu fragmentată arbitrar, iar pe de altă parte, dreptului la sănătate, întrucât acest aspect se circumscrie obligației pozitive a statului de ocrotire a dreptului la sănătate.

Astfel, prin prisma Cauzei Belane Nagy împotriva Ungariei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța principiului securității juridice și a încrederii legitime. Curtea a reținut că, odată ce un stat a stabilit un sistem de prestații sociale bazat pe contribuții, asigurații au o așteptare legitimă că regulile să nu fie modificate brusc și în detrimentul lor.

Invocarea simplă a controlului fraudelor sau a echilibrului bugetar, fără a demonstra caracterul indispensabil al măsurii, nu poate justifica sacrificarea dreptului individual.

În plus, invocarea fraudei că temei pentru neplata primei zile de incapacitate temporară de muncă instituie o prezumție de fraudă din partea tuturor asiguraților, aspect de neacceptat într-un stat de drept.

Încălcarea principiului securității juridice [art. 1 alin. (5) din Constituție]

Într-un stat de drept, cetățeanul contribuabil are așteptarea legitimă că sistemul de asigurări sociale să funcționeze pe baza unui algoritm predictibil, în care plata contribuției obligatorii generează un drept corelativ de protecție integrală în momentul survenirii riscului asigurat.

Or, actul normativ criticat încalcă această înțelegere fundamentală prin schimbarea unilaterală și abruptă a 'termenilor contractului de asigurare'. Încălcarea principiului securității juridice și a așteptarii legitime nu reprezintă doar o problema tehnică de drept constituțional, ci o amenințare fundamentală la adresa statului de drept și a încrederii cetățenilor în instituțiile democratice.

În acest context, măsura din art. II din Ordonanța de urgență a Guvemului nr. 91/2025 apare că fiind contrară Convenției europene pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, deoarece rupe justul echilibru dintre interesul general al comunității și imperativul protejării drepturilor fundamentale ale individului.

Prin urmare, statul nu poate invoca libertatea de configurare a sistemului de securitate socială pentru a anihila protecția în momentele de maximă vulnerabilitate ale individului, deoarece orice marja de apreciere legislativă se oprește acolo unde începe atingerea substanței dreptului.

Totodată, jurisprudența CEDO în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit confirmă faptul că, în sistemele de asigurări sociale moderne, orice discriminare sau excludere arbitrară de la beneficiul unei prestații trebuie să fie supusă unui control riguros de proporționalitate. Neplata primei zile de concediu medical afectează în mod disproporționat lucrătorii cu venituri mici, transformând dreptul la asistența socială într-unul iluzoriu. Statul român, prin această reglementare, ignoră obligația de a nu diminua nivelul de protecție socială încălcând standardele europene de protecție a drepturilor omului.

Nerespectarea cerinței de proporționalitate a măsurii (art. 53 din Constituție)

Legiuitorul invocă necesitatea combaterii abuzului de concedii medicale, însă eliminarea remunerării pentru prima zi de incapacitate de muncă reprezintă o măsură nediferențiată care îi penalizează în mod egal pe cetățenii de bună-credință și pe cei care ar încerca să fraudeze sistemul. Există o disonanță evidentă între scopul declarat – controlul legalității – și mijlocul ales, care este o sancțiune financiară aplicată automat tuturor asiguraților. Din perspectiva necesității, măsura eșuează deoarece statul are la îndemână instrumente mai puțin intruzive pentru a atinge același obiectiv, cum ar fi intensificarea controalelor administrative la unitățile sanitare care eliberează certificatele medicale sau alte sancțiuni, fără a priva întreaga populație activă de un drept patrimonial corelativ contribuțiilor plătite. Se ajunge la situația absurdă în care unui bolnav adevărat nu i se platește prima zi, dar unuia care fraudează sistemul deși nu i se platește prima zi i se vor plăti celelalte.

În final, examinarea proporționalității stricto sensu relevă un dezechilibru între beneficiul financiar scontat de stat și prejudiciul adus cetățeanului. Prin neplata primei zile de concediu medical, statul rupe contractul social implicit, deoarece asiguratul, deși și-a îndeplinit obligația fiscală de a contribui cu o cota procentuală din venit, se vede pus în situația de a suportă individual riscul social pentru care s-a asigurat. Această 'economie' bugetară afectează pe de-o parte persoanele cu venituri mici, pentru care pierderea veniturilor aferente unei zile de muncă poate influența accesul la medicamente sau tratament, transformând astfel o măsură de eficiență administrativă într-o barieră în calea exercitării dreptului la sănătate, iar pe de altă parte aduce atingere securității juridice, întrucât cetățeanul care și-a achitat contribuțiile sociale conform legii are așteptarea legitimă că, în momentul survenirii riscului asigurat (boală), protecția oferită de stat să fie completă, nu fragmentată arbitrar. Practic, legiuitorul a ales calea cea mai facilă de a diminua cheltuielile prin sacrificarea protecției sociale, ceea ce transformă măsura inlr-una excesivă și, prin urmare, neconstituțională.

Soluția legislativă criticată are un impact negativ direct asupra pacienților cronici care depind de tratamente periodice care necesită spitalizare de zi (pacienți cu boli genetice grave, oncologice, imunologice, diabet, dializă, intervenții chirurgicale, victime ale unor accidente de muncă sau rutiere etc.) și generează incapacitate de muncă pe zilele respective și, pe baza certificatului medical eliberat, se acordă indemnizația conform Ordonanței de urgență a Guvemului nr. 158/2005”.

* Citiți aici integral excepția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului privind eliminarea de la plată a primei zile din concediul medical