Judecătorul Alin Ene – membru în Consiliul Superior al Magistraturii – a criticat marți, 29 septembrie 2026, propunerile judecătoarei pensionare Andrea Chiș (foto), ea însăși fostă membră CSM, pe care Siegfried Mureșan a propus-o ca ministră a Justiției. 

Concret, potrivit Andreei Chiș, este vorba despre limitarea drastică a delegărilor și detașărilor din instanțe, obligativitatea ca funcțiile de vicepreședinți să fie ocupate prin concurs (la fel precum cele de președinți), precum și stabilirea unor condiții mai stricte pentru calitatea de membru în comisiile de concurs (vezi facsimil):

„Judecătorul și procurorul trebuie să fie protejați de orice influenţă nelegitimă, din afara sau din interiorul sistemului. Justiția trebuie să devină un serviciu public rapid și accesibil pentru cetățean, bazat pe digitalizare. Corupția și crima organizată trebuie să redevină priorități ale activității parchetelor, indiferent de funcţia, averea sau influenţa persoanelor vizate.

Delegările și detașările vor fi strict limitate prin impunerea unor durate maxime cumulative, prin interzicerea delegărilor încrucișate, precum și prin obligativitatea organizării unui concurs pentru ocuparea funcţiilor de conducere după ocuparea acestora prin delegare pentru o perioadă de maximum șase luni. Funcțiile de vicepreşedinte vor fi ocupate prin concurs similar cu cel organizat pentru funcția de preşedinte. Concursurile pentru funcții de conducere vor fi organizate obligatoriu de două ori pe an, pe baza unui calendar anunțat de Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii până la finalul lunii ianuarie. Componența comisiilor de examen se va stabili aleatoriu dintre judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile pentru a face parte dintre acestea, constituind atribuţie de serviciu ce nu poate fi refuzată, iar plaja privind membrii din afara sistemului judiciar va fi lărgită. Componența comisiilor de examen se va publica, pentru a fi verificate conflictele de interese și participarea în alte comisii. Un judecător sau procuror poate fi membru al unei comisii de examinare o singură dată în decursul a 3 ani. Aceeaşi regulă se aplică și în cazul membrilor care nu sunt magistrați. Nu vor exista membri de drept”.

Aceste propuneri (adăugăm noi) nici măcar nu reprezintă o noutate, ci fac parte din pachetul de legi prin care USR plănuiește să acapareze justiția și pe care CSM le-a avizat negativ în primăvara acestui an (click aici pentru a citi).

Nimic despre problemele reale din instanțe

În acest context, membrul CSM Alin Ene îi reproșează pensionarei Andrea Chiș că propunerile ei nu fac altceva decât să se urce pe valul de emoție provocat de materialul Recorder din decembrie 2025, fosta judecătoare ignorând adevăratele și cronicele probleme ale instanțelor: volumul imens de muncă, insuficiența judecătorilor și grefierilor, precum și condițiile inumane de lucru.

Iată postarea lui Ene de pe Facebook:

„În sfârșit, un judecător la Justiție!?

Am primit cu entuziasm știrea că vom avea un fost judecător ministru al Justiției.

Cine altcineva să cunoască și să înțeleagă mai bine toate provocările, toate problemele și întreg specificul activității din instanțe?

Apoi am citit programul de guvernare și entuziasmul a pierit încă de la primul punct.

Pot înțelege caracterul general și uneori vag al unui program politic în care suntem obișnuiți să ni se spună că e bine să fie bine, ca să nu fie rău.

Însă îmi este foarte greu să înțeleg lipsa de rigoare a măsurilor propuse, în condițiile în care nu sunt, totuși, formulate și asumate de un protagonist la ‘Vara ispitelor’ (n.r. aluzie la deputatul USR Alexandru Dimitriu), ci de un fost judecător și membru CSM.

Dacă necunoașterea sistemului ar putea explica, fie și parțial, ignorarea unor realități incontestabile și prezentarea unor mecanisme deja existente drept măsuri de reformă, această scuză nu subzistă pentru cineva care vine chiar din interiorul sistemului.

Cu titlu de exemplu: chiar dacă pot înțelege impulsul de a te urca pe valul de emoție generat de filmul Recorder, mă așteptam ca un fost judecător să știe că delegările în funcții de execuție sunt necesare pentru buna funcționare a instanțelor aflate în dificultate și astfel să vină cu propuneri de înlăturare a bolii (lipsa de personal), nu a simptomului (delegarea).

Mă așteptam să știe că în prezent CSM organizează de două ori pe an concursuri pentru ocuparea tuturor funcțiilor de conducere vacante, conform calendarului publicat de regulă în luna decembrie a anului anterior. Si să nu prezinte obligativitatea organizării unor asemenea concursuri drept reformă.

Mă așteptam ca un fost judecător să nu susțină numirea comisiilor de concurs aleatoriu, ci pe criterii de competență, pregătire și meritocrație. Și în niciun caz să nu impună judecătorilor o nouă obligație de serviciu doar pentru a crea aparența unei transparențe.

Probabil următoarea măsură ar fi (de ce nu?) alegerea președinților din instanțe pe baza votului cetățenilor din circumscripție.

Să dăm transparență, să ajungă la toată lumea!

Așteptările întregului corp al magistraților erau multe, însă rezonabile, raportat la statutul de fost judecător al ministrului propus.

Cele mai mari vulnerabilități ale sistemului de justiție – identificate atât de corpul judecătorilor într-un sondaj recent, cât și de justițiabili – sunt: volumul enorm de dosare raportat la numărul de judecători și personal auxiliar (care conduce la prelungirea duratei judecății) și condițiile inumane în care multe instanțe încă își desfășoară activitatea.

În mod regretabil, nu am găsit nimic concret despre acestea în programul de guvernare, în pofida faptului că Ministerul Justiției are un rol crucial atât în asigurarea condițiilor de lucru, cât și în eventuale modificări legislative pentru degrevarea instanțelor ori suplimentarea schemelor de personal.

Deși într-o conferință cu doar 4 zile înainte de nominalizare ni se spunea că doamna judecătoare pensionată, împreună cu alți 3 actuali și foști magistrați, au alte păreri decât majoritatea sistemului judiciar, ne-am fi așteptat ca acceptarea nominalizării să se facă din dorința de a aborda problemele justițiabililor și ale întregului sistem judiciar, iar nu doar pe cele ale minorității auto-declarate.

Cel puțin la prima vedere, pare că nu a fost așa”.