Lumeajustitiei.ro a extras din Pandectele Saptamanale, revista de jurisprundenta si doctrina a anului 1940, o decizie a Curtii de Casatie (cum se numea la acea vreme actuala Inalta Curte de Casatie si Justitie) privitoare la Actul de saracie - scutirea de taxe pe partea care s-a servit de el in proces numai pana la incetarea conditiilor de saracie, (art.26 Legea timbrului). Art. 26 din Legea Timbrului de la acea vreme prevedea ca ”oridecate ori o parte s-a servit intr-un proces de act de saracie si a cazut din pretentiuni, e datoare sa plateasca fiscului quantumul taxelor si impozitului care urma sa fie achitat in proces, daca ulterior datei de cand judecata a ramas definitiva, partea a incetat de a se mai gasi in aceleasi conditiuni de saracie”.

Cauza judecata la acea vreme in care s-a dat decizia din 13 iunie 1939 privea doua parti: Marina Gh. Parvulescu cu Gheorghe I. Parvulescu. Redam in intregime aceasta decizie, extrem de interesanta, pentru ca cititorii sa afle cum se judeca la acea vreme in care Justitia era respectata si litera legii nu era luata in batjocura.

”Curtea: asupra recursului declarat de Marina Gh. Parvulescu in contra deciziei de divort nr.27 din 2 martie 1938 a Curtii de Apel din Cariova Sectia a II-a, avand in vedere decizia atacata cu recurs din care rezulta ca prin sentinta nr. 107/1937 Tribunalul Dolj, Sectia I-a a admis actiunea intentata de Gh. I. Parvulescu, declarand desfacuta casatoria dintre acesta si sotia sa, Marina Parvulescu, pronuntant divortul in favoarea sotului, iar pe parata a obligat-o la plata taxelor si timbrelor din proces cand situatia sa materiala se va imbunatati; ca numita facand apel numai spre a fi aparata de plata taxelor catre Stat si partarei la care a fost obligata, Curtea din Craiova-Sectia a II-a a respins apelul pe consideratiunea ca sentinta Tribunalului a fost data in spiritul art.25 din Legea Timbrului intrucat instanta a tinut seama de starea de saracie a recurentei. Vazand motivele de casare astfel formulate: ”Nu trebuia sa fiu absolut deloc obligata la plata taxelor si timbrelor in procesul de fata, deoarece sunt saraca, dupa cum se dovedeste din Actul de saracie aflat in dosarul cauzei”. Avand in vedere ca prin aceste motive recurenta sustine ca dansa nu trebuia deloc obligata la plata taxelor de timbru deoarece este saraca, ceea ce dovedeste cu certificatul de paupertate aflat la dosar. Avand in vedere ca, intr-adevar, se constata ca recurenta a fost oobligata sa plateasca Statului si Corpului de portarei taxele si timbrele cuvenite in proces si de care a fost scutita in baza actului de paupertate, aceasta, insa, atunci cand situatia sa materiala se va imbunatati. Considerand ca art.26 din Legea Timbrului prevede ca oridecate ori o parte s-a servit intr-un proces de act de saracie si a cazut in pretentiune, e datoare sa plateasca fiscului qauntumul taxelor si impozitul care urma sa se achite la proces daca ulterior datei de cand judecata a ramas definitiva partea a incetat a se mai gasi in aceleasi conditiuni de saracie. Ca asa fiind si cum, in speta, este constatat ca la actiunea de divort intentata de Gh.Parvulescu recurenta, care s-a servit de Act de saracie a cazut in pretentiune prin aceea ca s-a admis actiunea sotului, pronuntandu-se divortul in favoarea acestuia, urmeaza ca, instanta de fond a facut o justa aplicatiune a art.26 din Legea Timbrului, obligand pe recurenta la plata taxelor si timbrelor cuvenite in proces, atunci cand conditiunile de saracie in care se gaseste vor inceta. Ca deci, motivele de casare nefiind fondate, recursul urmeaza a fi respins. Pentru aceste motive, Curtea, in numele legii, respinge recursul declarat de Marina G.Parvulescu in contra deciziei de divort nr.27 din 2 martie 1938 a Curtii de Apel din Craiova, Sectia a II-a”.