exista cateva cauze la cedo ce vin in sustinerea celor afirmate de d-na av.Ghita, si fara a intra in prea multe detalii le enumeram doar:
Cauza „Dumitru vs România”,„Bota vs România”,„Mircea vs România”, „Dănilă vs România”,"Calmanovici vs Romania", "Andreescu vs Romania".
Insa desi jurisprudenta CEDO conf.art11 si 20 din Constitutie sunt izvor de drept obligatoriu si preeminent fata de legea interna............se pare ca atunci cand e ordin cu placere.....facem dosare, condamnam, nu ne pasa de nimeni si de nimic............LUMEA JUSTITIEI...hmm....MAI BINE TITLUL SITE-ULUI AR FI O LUME NEBUNA, NEBUNA...AR FI MAI REALIST.....JUSTITIA IN ROMANIA E DE BALAMUC......MAI BINE HAI SA EMIGRAM CAT MAI SUNTEM LIBERI.

Deşi Aida Popa este un accident juridic, consider că nu există motive de admitere a contestaţiei în anulare. Nu înţeleg care ar fi ordinul politic din moment ce Gutău este PDL-ist.

Tari de tot procesele astea de coruptie. Toti stim ca avem o coruptie cvasi-generalizata, cam la orice nivel. Si totusi sunt foarte putini prinsi si trimisi in judecata pentru dare-luare de mita, trafic de influenta, sau alte infractiuni la legea 78/2000. Iar daca ne uitam la acesti inculpati ce vedem : toti sunt nevonovati, la toti e inscenare, razbunare, eroare judicara, ce vreti voi, numai coruptie nu ! A, scuze, cate un primar sau functionar de la tara (comune) mai recunoaste saracul ca, da, am gresit. Dar la nivel inalt : NICI UNUL. Zici ca suntem Finlanda :)

Dragă M. Podaru, eu am fost achitat definitiv de 3 instanţe. ,,Avocatul" Joiţa Tănase (atunci procuror general), la ordinul gangsterului Călin Zamfirescu, a promovat recurs în anulare. Am fost judecat pentru a 2-a oară şi condamnat pentru o evaziune de 0 lei. Rejudecarea mea a fost numită de CEDO - UN APEL DEGHIZAT. Nu toţi câştigă la CEDO.

Domnule Bota, problema in acest articol nu se pune asupra vinovatiei sau nevinovatiei lui Gutau. Problema este ca judecatorii de la Inalta Curte ar trebui sa tina cont de hotararile CEDO, care spun ca daca esti achitat in doua instante, nu poti fi condamnat in recurs decat daca sunt administrate probe noi si esti audiat. Atat si nimic mai mult. Numele judecatorilor sunt irelevante pentru problema de procedura pe care toata lumea o ignora.

LA ICCJ SE JUDECA CU MAI MULTE UNITATI DE MASURA?
Condamnarea inculpatului fata de care prima instanta a dispus incetarea procesului penal. Omisiunea ascultarii inculpatului prezent. Consecinte (I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 2435 din 7 mai 2007)



Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea speciala. Judecata. Caile de atac ordinare. Apelul

Indice alfabetic:

- Drept procesual penal
- condamnarea inculpatului fata de care prima instanta a dispus incetarea procesului penal
- omisiunea ascultarii inculpatului prezent
- C. proc. pen., art. 378 alin. (11)

Condamnarea de catre instanta de apel a inculpatului fata de care prima instanta a dispus incetarea procesului penal, fara ca instanta de apel sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit art. 378 alin. (11) C. proc. pen., atrage casarea deciziei instantei de apel.

In lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in special, a hotararii din 25 iulie 2000 din cauza Tierce si altii impotriva San Marino, inculpatul trebuie ascultat de instanta de apel, iar in cazul in care nu este prevazuta calea de atac a apelului, de catre instanta de recurs, oricare ar fi solutia - de condamnare sau de achitare - a instantei de fond si oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat.

Mircia Gutău este condamnat şi se află în închisoare fără să existe nici o probă a vinovăţiei sale şi în cadrul procesului în care a fost condamnat a fost încălcată legea procedurală şi deciziile exprese şi obligatorii ale CEDO. Condamnarea primarului municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău este o gravă eroare judiciară. Mircia Gutău a fost trimis în judecată de DNA pentru infracţiunea de “luare de mită” sub forma pretinderii unei sume de bani de la un denunţător (nu sub forma primirii, acceptării sau nerefuzării).

Tribunalul Alba a pronunţat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. a din Codul de procedură penală constatând inexistenţa faptei pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de apel Constanţa a respins apelul declarat de DNA menţinând soluţia instanţei de fond, de achitare, pentru inexistenţa faptei imputate.



Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia 273 din 27 ianuarie 2010, a pronunţat condamnarea la pedeapsă de 3 ani şi 6 luni de închisoare, cu votul a doi judecători din trei. De remarcat este faptul că preşedintele completului de judecată a formulat opinia separată de respingere a recursului declarat de DNA şi şi menţinere a soluţiei de achitare pentru inexistenţa faptei. Condamnarea dispusă de ICCJ este o gravă eroare judiciară atât prin aprecierea greşită a fondului cât şi prin încălcarea procedurilor prevăzute de legea penală şi de deciziile CEDO aplicabile în acest caz, care condamnă statul român în cazuri similare, constatând încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi libertăţilor fundamentale.

Eroare judiciara sau executie la comanda

Pe fond, în dosarul cauzei nu există nicio probă directă, legală şi concludentă privind vinovăţia primarului Mircia Gutău. Mijloacele de probă indicate în rechizitoriu de către DNA sunt: denunţul, declaraţiile denunţătorului, ale unui martor, declaraţiile coinculpatului, notele de transcriere a interceptărilor şi înregistrărilor telefonice şi ambientale şi procesul verbal de flagrant.

Nici una din aceste probe nu confirmă vinovăţia şi nu au valoare probatorie legală. Astfel, conform art. 61 din Codul de procedura penală denunţul nu figurează printre mijloacele de probă admise de lege. Acesta este un act de sesizare. Declaraţia denunţătorului care transcrie practic conţinutul denunţului nu poate avea vreo valoare probatorie pentru simplul fapt că este intitulată altfel.

Declaraţia martorului nu probează direct fapta penală, acesta afirmând că a aflat despre împrejurările descrise de la denunţător. Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nu probează participarea primarului Mircia Gutau (acesta nefiind prezent la locul flagrantului) ci a coinculpatului din dosar.
Declaraţiile coinculpatului date pe tot parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti susţin neparticiparea, necunoaşterea şi neimplicarea lui Mircia Gutău la faptele incriminate. Interceptările telefonice nu probează în nici un fel săvârşirea unei fapte penale de către Mircia Gutău.

Principala probă pe care se sprijină acuzaţiile făcute de procurorii DNA este înregistrarea audio-video în mediul ambiental privind dialogul dintre denunţător şi primarul Mircia Gutău. Această probă, în varianta sa originală nu confirmă vinovăţia ci, dimpotrivă, o infirmă. Pentru a avea o oarecare valoare probatorie, această probă a fost contrafăcută şi interpretată forţat şi abuziv.

Astfel în nota originală refuzul categoric la tentativa denunţătorului de a oferi mită este reliefat prin semnul exclamării după cuvântul “NU!” rostit de Mircia Gutău. În nota contrafăcută este înlăturat semnul exclamării, procurorii constituind astfel astfel premiza de susţinere în rechizitoriu potrivit căreia , “inculpatul Mircia Gutău a rostit negaţia “NU”, însă aceasta nu are, nici pe departe semnificaţia unui refuz.” Incredibil!!!

Eroare judiciara sau executie la comanda

Nota originală a fost contrafăcută şi prin fragmentare şi schimbarea ordinii propoziţiilor din nota originală pentru ca afirmaţia denunţătorului privind oferirea mitei să apară după refuzul primarului, dar şi prin adăugarea unor note de subsol prin care se afirmă că primarul “a gesticulat de două ori aprobativ cu mâna dreaptă şi o dată cu mâna stângă” interpretând aceste gesturi că având o “conotaţie aprobativă”.

Este inimaginabil ca un om să fie condamnat pentru un semn al exclamării şi două note de subsol. Mai mult decât atât, toate interceptările şi înregistrările audio-video, inclusiv cea descrisă mai sus sunt obţinute în mod ilegal nefiind autorizate de persoană competentă conform art. 91 ind.1 din Codul de procedura penală în vigoare la data efectuării acestora, adică de către “preşedintele instanţei competente să judece cauza în prima instanţă”.

Astfel probele obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la competenta după materie şi după calitatea persoanei sunt lovite de nulitate (art. 197 Codul de procedura penală) şi “nu pot fi folosite în procesul penal”(art.54 Codul de procedura penală ).

Cu privire la regulile exprese de procedură prevăzute de legea penală şi Decizia CEDO din 8 martie 2007 se constată că acestea au fost încălcate în mod grav. ICCJ, că instanţa de recurs, conform art. 385 ind. 15 şi 385 ind. 16 din Cpp., după achitarea pronunţată de către instanţele inferioare, trebuia să urmeze o procedură completă care urma aceleaşi reguli ca o instanţă de fond şi nu putea să condamne bazându-se doar pe dosarul instanţelor inferioare care în baza căruia inculpatul a fost achitat în fond şi apel.

ICCJ nu a procedat la reascultarea inculpaţilor şi a denunţătorului (principala probă a acuzării) şi nici măcar nu a citat denunţătorul încălcând atât legea penală română cât şi art. 6, pct. 3 d din Convenţia Europeană pt. Dreptul Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Decizia de condamnare este total netemeinică şi nelegală şi dovedeşte necunoaşterea dosarului de către cei doi judecători care au pronunţat condamnarea. Prin această decizie se “revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara” în situaţia în care anterior, în 29 februarie 2008, ICCJ prin decizie definitivă dispusese deja încetarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara.

Tot prin această decizie, instanţa a dispus “obligarea inculpaţilor la restituirea către denunţător a echivalentului în lei a sumei de 5.000 de euro”, în condiţiile în care acesta nu s-a constituit parte civilă, adică nu a solicitat restituirea acestei sume. De menţionat este şi posibilă aplicare a Deciziei nr, 59/2007 a ICCJ-secţiile unite constituite cu participarea a 93 de judecători din totalul de 115 conform căreia dispoziţiile art 255 alin 3 şi 5 din Codul penal sunt aplicabile numai infracţiunilor încadrate exclusiv conform art. 255 Cod penal, deci nefiind raportate la Legea 78/2000 privind prevenirea şi combaterea corupţiei aşa cum este situaţia din cazul de faţă. Eroare judiciara sau executie la comanda

Pe parcursul judecării recursului, instanţa a respins cererea parchetului de a se viziona caseta cu flagrantul pe motiv că nu se desfăşoară o judecată pe fond pentru a se administra probe, dar sentinţa de condamnare se pronunţă tocmai pe fondul cauzei. ICCJ nu a procedat la casarea sentinţelor de achitare şi nu a fixat un termen pentru rejudecare aşa cum cere Codul de procedura penală.

Nici o instanţă nu s-a pronunţat asupra legalităţii probei cu înregistrările audio video ambientale (flagrantul), deşi s-a solicitat, în condiţiile în care această probă a fost introdusă în procedura penală românească în septembrie 2006 ulterior faptelor incriminate care s-au produs în iulie 2006 şi în condiţiile în care aceste înregistrări trebuiau autorizate de preşedintele tribunalului (exclusiv) iar aceste înregistrări au fost autorizate de o altă persoană.

Dragă ,,oficial" eu ce am spus? citeşte cauza DUMITRU : achitat în apel, condamnat în recurs fără a se administra probe noi.

Si eu sunt o victima a acelui mod de judecare la Inalta Curte,adica achitat la fond(cURTEA DE aPEL) si condamnat LA RECURS,fara ascultare,administrare de probe,etc.Cand se incalca toate legile,normele,recomandarile oare noi cei aflati in situatii disperate de nedreptate,avocatii si judecatorii care mai au principii si verticalitate,nu putem face nimic? Asteptam solutionarea la CEDO care intarzie tot din cauza statului roman care alimenteaza pe banda cu dosare acest organism.LA NOI IN TARA NU MAI PUTEM FACE NIMIC? NU PUTEM DETERMINA LA NICI UN NIVEL SCHIMBAREA PRACTICII ACTUALE DE LA INALTA CURTE ?LEGALITATEA TREBUIE RESPECTATA LA NOI ACASA,TOTDEAUNA AM ASTEPTAT SA NE FACA ALTII CURAT.nu este numai cauza mea sau a lui GUTAU,SAU A LUI x ...