Fostul europarlamentar Adrian Severin a fost condamnat la 4 ani inchisoare cu executare pentru luare de mita si trafic de influenta in baza unor “deductii logic-juridice”. Asta reiese din motivarea deciziei pronuntata, in 16 noiembrie 2016, de Completul de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie condus de fostul vicepresedinte al instantei supreme Ionut Matei (foto dreapta, alaturi de generalul SRI Florian Coldea). O motivare pe care Adrian Severin a primit-o la 11 luni de la pronuntare, aspect extrem de grav, ce constituie abatere disciplinara pentru judecatorii care nu au motivat decizia in termenul prevazut de lege.

Intr-un text trimis Lumeajustitiei.ro si intitulat “Deductia logico-juridica in justitia selectiva”, Adrian Severin demonteaza intreaga motivare a completului condus de Ionut Matei, precizand ca in acest caz nu poate fi vorba nici de justitie, nici de un proces echitabil. Severin subliniaza ca nu este de mirare, astfel, ca Ionut Matei si alti colegi de-ai sai se impotrivesc noilor Legi ale Justitiei, legi ce ar putea institui pentru prima data prevederi privind raspunderea magistratilor care sa fie cu adevarat aplicabile. Despre acelasi Ionut Matei, Adrian Severin arata ca nu este deloc un magistrat slab din punct de vedere profesional, ci dimpotriva. In aceste conditii, Adrian Severin se intreaba daca nu cumva atitudinea judecatorului Ionut Matei nu ar putea avea legatura cu un dosar SIPA.

Iata textul lui Adrian Severin:

“Deductia logico-juridica in justitia selectiva

Cu o nedisimulata satisfactie presa 'industriei anticoruptie' a trambitat in patru zari, odata cu publicarea (cu o intarziere de 11 luni fata de termenul legal) motivelor care au condus la incarcerarea mea, ca instanta de judecata 'a spulberat sustinerile apararii'. Pentru ca lumea sa inteleaga cat de cat cum s-a produs si in ce a constat 'spulberarea' (in afara afirmatiilor ofensatoare nu numai pentru mine, ci mai ales pentru istoria Romaniei) voi prezenta in continuare cateva mostre de prestatie judiciara in statul asa-zis de drept al Romaniei de azi, respectiv cateva extrase din considerentele judecatorului Ionut Matei si colegilor sai de la iCCJ care mi-au 'naruit' apararea.

1.La pagina 66 din decizie scrie negru pe alb: 'instanta de fond ……, contrar celor sustinute de apararea inculpatului, ……a facut o evaluare amanuntita a probelor administrate, construind prin deductii logico-juridice solutia de condamnare pe care a pronuntat-o in final…'. Prin urmare, solutia de condamnare nu s-a putut baza pe probe – ne spune domnul Matei - si de aceea ea a trebuit construita... prin deductie. Cu alte cuvinte prin speculatii facute pe marginea probelor (insuficiente si/sau necredibile). Cum orice rationament bazat exclusiv pe concepte teoretice iar nu pe probe concrete include inevitabil o indoiala, ramane de aflat cum s-a ajuns prin deductie la o convingere mai presus de orice dubiu rezonabil.

2.O aplicatie a metodei de stabilire a vinovatiei prin deductie logica o gasim la paginile 78-79 unde citim: 'sustinerile inculpatului care a incercat sa acrediteze ideea ca transmiterea amendamentului catre cabinetul martorului A ar fi fost o initiativa personala a martorei X este si contrara logicii elementare, in conditiile in care martora era doar un asistent angajat la biroul inculpatului, neavand putere de decizie'. Chiar asa! Cine a mai vazut subaltern facand ceva care nu a fost decis de seful sau? Nu conteaza ca martora in cauza a precizat ca textul corespondentei in discutie nu mi-a fost prezentat inainte de a fi trimis de pe computerul ei si sub semnatura ei. Marturiei concrete i-a fost preferata deductia logico-juridica si astfel fapta mea a fost calificata atribuindu-mi-se fapta altuia.

3.Apararea a solicitat ca principala proba a acuzarii – inregistrarile audio-video facute cu camera ascunsa – sa fie supusa unei expertize tehnice spre a verifica daca a fost prelucrata in asa fel incat sa sustina o anumita acuzatie. Cererea a fost respinsa de instanta de fond fara niciun motiv. In considerentele iCCJ, pozitia instantei de fond este validata (la pagina 69) cu urmatoarea explicatie: 'prima instanta, exercitanu-si in mod evident rolul activ, ………dupa ce a luat act de sustinerile inculpatului, intr-o scurta declaratie a respins motivat efectuarea unei expertize tehnice a inregistrarilor audio-video, solicitata de aparare (a se vedea incheierea de sedinta ….)'. 'Scurta declaratie' se rezuma la cuvintele: 'instanta respinge cererea efectuarii unei expertize tehnice ca nefiind utila cauzei'. Curat motivare! si curat spulberare a argumentelor apararii.

4.Logica juridica atinge culmile maiestriei la pagina 70 unde se poate citi: 'In ce priveste expertiza tehnica extrajudiciara la care a facut referire inculpatul SA in dovedirea lipsei de originalitate si autenticitate a inregistrarilor depuse la dosar, in mod firesc si logic prima instanta nu a analizat-o intrucat era o proba extrajudiciara, adica efectuata in afara procesului penal si in lipsa unei dispozitii date de un organ judiciar'. Daca este asa, nu era, oare, tot firesc si logic ca instanta sa nu analizeze nici inregistrarile audio-video depuse de acuzare ca proba, intrucat erau efectuate in afara procesului penal si in lipsa unei dispozitii date de un organ judiciar; ba chiar cu incalcarea reglementarilor care interzic filmarile cu camera ascunsa in Parlamentul European? Logica acuzarii si cea a apararii sunt diferite. Dar chiar si asa, fie ea si extrajudiciara, expertiza cu pricina nu putea trezi oare nici macar un dubiu rezonabil cu privire la valoarea probatorie a inregistrarii, justificand dispunerea unei expertize, de asta data, judiciara? Aceasta cu atat mai mult cu cat, chiar jurnalistii care produsesera inregistrarea au recunoscut ca partial fusese editata de ei, iar in integralitatea ei manipulata de o firma terta al carei nume nu a fost divulgat. Instanta de apel lamureste si aceasta problema in stilul sau caracteristic: 'in legatura cu expertiza tehnica crimanalistica…… instanta de control a respins-o ca nefiind utila cauzei intrucat ….. exista o expertiza extrajudiciara depusa de catre apelant in cadrul judecarii fondului.' (pagina 58); expertiza ignorata 'firesc si logic' si in apel intrucat era – cum altfel? – extrajudiciara.

5.Metoda deductiei se aplica unui episod – singurul – in care la telefon agentii provocatori spun limpede – cum nu o facusera pana atunci si cum nu o vor mai face dupa aceea – ca sunt gata sa plateasca pentru depunerea unui amendament. Conversatia se intrerupe inainte ca eu sa dau un raspuns. Inregistrarea raspunsului – care a fost un refuz categoric – nu se gaseste. Nici vreo actiune de a mea in sensul depunerii amendamentului nu s-a descoperit. Ce este de facut? Se recurge la deductie (pagina 76): 'chiar daca am accepta sustinerea inculpatului vis-avis de lipsa unei parti a inregistrarii care ar cuprinde o asemenea 'discutie clarificatoare', intentia sa de a refuza acest gen de colaborare cu cei doi martori, materializata in efectuarea unor acte circumscrise atributiilor sale de serviciu, ar trebui sa rezulte nu doar din acea convorbire, ci sa reprezinte o pozitie constanta si neechivoca exprimata de inculpat si cu alte prilejuri'. Asa incat s-a dedus ca, fie si in lipsa unei dovezi inregistrate, eu am acceptat sa fac ceea ce mi s-a cerut. Prin deductie logico-juridica, lipsa oricarei dovezi dovedeste ca acuzatia este intemeiata.

5.Deductia logico-juridica bate filmul de fictiune si in urmatorul paragraf (pagina 77): 'Conduita adoptata de inculpat …….nu a fost una de refuz de a se implica. Din contra, el a explicat martorilor care este modalitatea prin care problema ridicata poate fi solutionata la nivelul Parlamentului European….., aratand totodata ca nu este bine ca amendamentul sa fie depus de el personal…. .' Cu alte cuvinte, cand la solicitarea de a face ceva, raspunsul este ca nu e bine sa o faci (si, in cele din urma, nici nu o faci), acesta nu este refuz, ci acceptare. Logic, nu?

6.La pagina 71 se poate citi: 'Instanta de apel retine ca activitatea de consultanta este limitata la emiterea unor opinii, oferirea de sfaturi calificate ori indicatii in legatura cu probleme care privesc domeniul de specialitate al consultantului'. Chiar asa este. Legatura logica intre aceasta definitie si concluzia de la pagina 77, potrivit careia faptul de a fi 'explicat martorilor care este modalitatea prin care problema ridicata poate fi solutionata la nivelul PE', dovedeste 'acceptarea implicarii personale in procesul legislativ european, fiind altceva decat consultanta pura', produce oricarui om de buna credinta severe dureri de cap.

7.'Contrar sustinerilor inculpatului, probatoriul administrat in cauza demonstreaza ca, in realitate, activitatea remunerata cu care inculpatul a fost de acord nu se rezuma la consultanta, ci includea implicarea ulterioara a inculpatului in modificarea legislatiei europene'. – este scris la pagina 73. Care sunt insa probele? Ele constau in doua extrase aproape ininteligibile din inregistrarea trucata in care sunt subliniate ca fiind covarsitoare urmatoarele pasaje: 'Mi-ati putea spune in ce comisie este (problema ?) ….. cu cat mi-ati putea da mai multe depre caz, eu cu atat mai mult va pot ajuta….' si 'Da, da, ok! As putea depune un amendament. As putea ruga un coleg sa depuna un amendament'. Trecand peste faptul ca aceste fraze sunt scoase din context (era vorba despre o discutie ipotetica fara legatura cu contractul de consultanta) intrebarea este unde se regaseste ideea ca in schimbul 'ajutorului' (care putea fi de multe feluri) se accepta, ofera, pretind sau primesc bani? 'As putea' nu este un raspuns favorabil ferm. Cu toate acestea concluzia instantei este transanta: 'Prin urmare, contrar celor sustinute de inculpat, sumele de bani pe care urma sa le incaseze in baza contractului de consultanta aveau in vedere nu doar activitatea de consultanta …. , ci si (sau mai ales) atributiile sale de europarlamentar, concretizate in depunerea, direct sau prin intermediul unor colegi, de amendamente la legislatia europeana, in cazuri concrete'. Chiar asa?? Se poate spune mai presus de orice dubiu rezonabil ca din acele citate unde nu se vorbeste nici de incasarea unor sume de bani, nici de contractul de consultanta, onorariile datorate in baza acelui contract s-au convertit in mita? Ca sa nu mai vorbim ca mita ar fi presupus acceptarea de foloase in schimbul indeplinirii atributiilor mele, atributii care nu aveau cum sa se exercite 'prin intermediul unor colegi', adica prin altul. Un europarlamentar nu poate depune amendamente pentru / prin altul.

8.Deductia logico-juridica face din situatii fara relevanta juridica instrumentul inlaturarii oricarui dubiu cu privire la savarsirea unei infractiuni. Citam in continuare din considerentele ICCJ (pagina 80): 'Cu alte cuvinte, pentru existenta infractiunii de trafic de influenta nu are relevanta nici faptul ca inculpatul a incercat sa il influenteze pe martor si nici motivele pentru care acesta din urma a sustinut in final varianta de amendament'. In traducere, nu conteaza ca nu am influentat pe nimeni pentru a interveni in procesul legislativ si nici ca acela care a intervenit a facut-o din motive fara legatura cu mine, ci doar ca i-as fi lasat sa creada pe terti ca as avea puterea de a exercita o asemenea influenta, evident, contra cost. Asa este, numai ca a spune ca iti poti 'ruga' colegii sau ca ai surse de informare ori contacte ori expertiza, nu inseamna a avea influenta dar, mai ales, infractiunea NU se consuma daca presupusul traficant ii comunica presupusului cumparator al influentei ca persoana de influentat nu si-a stabilit comportamentul ca urmare a influentei lui. Stiind aceasta, in mod logic, judecatorii au ascuns (prin excludere din conversatia / stenograma citata) dovada ca, in calitate de persoana presupus interesata sa incasez pretul presupusei influente, l-am informat pe cumparator ca nu facusem nimic care sa justifice plata ('B a depus amendamentul pentru ca asa a vrut el, nu pentru ca i-am cerut-o eu'.) Demersul logico-juridic obliga si la asemenea manevre (penale), permitand ca intre o afirmatie implicita / posibila si negarea ei explicita / certa, sa prevaleze cea dintai.

9.'Opinia separata are in vedere modul de administrare a probelor care au stat la baza condamnarii pentru infractiunea de luare de mita, data fiind orientarea raspunsului martorilor catre o anumita teza probatorie, prin adresa autoritatilor romane din data de 14/11/2011. Dat fiind faptul ca solicitarea unor sume de bani pentru inculpat rezulta, in opinia mea, doar din continutul declaratiilor lui Jonathan Calvert si Claire Newell, acestea nu pot conduce la pronuntarea unei solutii de vinovatie dincolo de orice indoiala rezonabila. ….din continutul acestora nu ar putea sa rezulte nici date referitoare la infractiunea de trafic de influenta ….' (Opinia separata a judecatoarei Lavinia Lefterache, pagina 1). La aceasta judecatorul Ionut Matei raspunde in motivarea deciziei, ca declaratiile influentate de autoritatile romane (DNA) 'urmeaza a fi valorificate …..atat prin raportare la pozitia exprimata de acesti martori in alte declaratii …cat si la celelalte mijloace de proba existente in dosar' (paginile 65 – 66). Adica tot prin 'deductii logico-juridice', ca si cand martorul suspect sa fi mintit o data, cu siguranta nu va mai minti si alta data, sau ca si cand insuficientele altor probe pot fi completate cu niste declaratii presupus mincinoase / influentate (!). Iar aceasta sa produca o convingere dincolo de dubii rezonabile (!!!).

Ma opresc aici, dar exemplele pot continua. Desigur, nu se poate face rejudecarea procesului in mass-media sau pe canale sociale. Formuland comentariile de mai sus n-am intentionat sa pun in discutie vinovatia sau nevinovatia. In acest sens fiecare este liber sa creada ce vrea. Ceea ce am dorit sa evidentiez este, insa, ca aceasta nu este justitie si acestea nu sunt procese echitabile. Nu-i de mirare ca domnul judecator Ionut Matei si colegii sai se impotrivesc legilor care sa instituie o reala raspundere a magistratilor.

Tin sa precizez ca nu il consider pe domnul Matei nici slab de minte nici incompetent profesional. Dimpotriva. Tocmai aceasta il acuza. De ce o face? Misterul atitudinii sale va putea fi dezlegat prin desecretizarea dosarului SIPA. Daca mai exista in arhive iar nu doar la cei care l-au copiat.

In loc de incheiere citez din scrisoarea adresata de fostul director al bibliotecii americane in Romania (1983 – 1987) si fost consilier cultural si de presa (2000 – 2002) la Ambasada S.U.A. din Bucuresti, doamna Kiki Skagen-Munshi, adresata in septembrie 2017 Prim-Vicepresedintelui Comisiei Europene pentru Justitie si Drepturile Omului, Frans Timmermans: …..Am intervievat in egala masura si avocati si magistrati in legatura cu procesele a trei persoane despre care stiu ca sunt incarcerate pentru 'coruptie' – Adrian Severin este una dintre aceste persoane - si mi s-a spus ca in toate cele trei cazuri 'procesele' au fost ele insele corupte si ca aceasta se poate dovedi intr-o curte de justitie neutra. Urmarind procesele de-a lungul catorva ani, stiam multe din ceea ce juristii mi-au spus: anume ca acuzatilor nu li s-a permis sa se apere, sa aduca martori si sa prezinte probe in apararea lor. Toti cei trei executa in prezent condamnari cu inchisoarea pentru 'infractiuni' care in occident nu ar fi ajuns nici macar intr-o sala de judecata, nicidecum la inchisoare.

Orice alte comentarii sunt, in acest moment, de prisos”.