Mai sunt cateva luni pana cand Mihai Moldoveanu, fostul ofiter MApN condamnat la 25 de ani de detentie pentru omor si eliberat in urma unei decizii CEDO, care a statuat ca nu i s-a acordat dreptul la aparare si nu a avut parte de un proces echitabil, va afla daca se intoarce sau nu in inchisoare. Completul de 3 judecatori al ICCJ va rejudeca recursul acestuia, in septembrie 2013, urmand sa stabileasca daca Mihai Moldoveanu a ispasit aproape 16 ani din pedeapsa fiind nevinovat.

Mihai Moldoveanu (foto) a acordat un interviu in exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro in care a vorbit despre viata in libertate. Cu un ton resemnat si totusi optimist, fostul ofiter MApN si-a exprimat speranta ca va avea, in final, parte de o judecata dreapta, in care prestigiul unui magistrat sa nu primeze in fata libertatii si onoarei unui om care si-a strigat nevinovatia pana la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. In tot timpul petrecut in inchisoare a facut Facultatea de Drept si a invatat sa se apere si singur in fata sistemului. Iar de cand a iesit din inchisoare, de cateva luni, Mihai Moldoveanu poate ca si-a atras antipatia unor judecatori, in momentul in care a formulat o plangere penala la Parchetul General impotriva sefei Inaltei Curti, judecatoarea Livia Stanciu, sau si-a spus oful pe la televiziuni si prin ziare. Dar nu vrea sa se opreasca aici, in ciuda riscurilor la care este expus. Planurile de viata ale lui Mihai Moldoveanu sunt insa momentan blocate de o decizie definitiva prin care poate fi trimis inapoi dupa gratii. Din pacate, actiunile intreprinse de acesta pana acum nu s-au finalizat asa cum se astepta. Dovada sta decizia data in urma cu cateva zile de Completul de 3 judecatori al ICCJ, care vine sa ii taie elanul si sa il faca sa se astepte la ce este mai rau. Ramane de vazut daca, in final, Mihai Moldoveanu va fi reabilitat sau va fi in continuare etichetat drept asasin.

Prezentam in continuare interviul Lumeajustitiei.ro realizat cu Mihai Moldoveanu:

In urma cu doar cateva zile, Completul de 3 judecatori al ICCJ, format din judecatoarele Angela Dragne, Crstina Arghir si Leontina Serban v-au respins doua dintre cererile pe care le-ati depus la termenul din data de 12.06.2013, respectiv cererea de revocare a masurii preventive de a nu parasi tara si exceptia de neconventionalitate. Tot atunci, in data de 19 iunie 2013, judecatoarele au stabilit ca vor lua in discutie cererea de constatare a interventiei prescriptiei speciale a raspunderii penale pentru savarsirea infractiunii de talharie la momentul rejudecarii recursului, in luna septembrie 2013. Va asteptati la o astfel de decizie a Completului de 3 judecatori? Cum interpretati hotararea C3 a ICCJ si ce urmeaza sa faceti in continuare?

Da, din anumite puncte de vedere ma asteptam si la o astfel de decizie, dar am sperat ca acest Complet de judecata va avea curajul sa ia o hotarare corecta si sa revoce, in primul rand, masura preventiva. In felul acesta, ar fi putut da dovada de impartialitate si de corectitudine in rejudecarea recursului. Nu stiu de ce a fost necesara o asemenea masura preventiva, deoarece nu am de gand sa plec din tara si era cat se poate de logic ca nu o sa incerc sa ma sustrag, cu atat mai mult cu cat am interesul sa reusesc sa imi demonstrez odata pentru totdeauna nevinovatia. Felul in care s-au derulat lucrurile in sala de judecata la data de 12.06.2013 m-au facut sa inteleg ca nu va fi deloc usor in a ma face ascultat si in acest moment am banuiala ca se va incerca recondamnarea mea, fara sa tina cont de faptul ca toate probele din dosar demonstreaza ca nu pot fi sub nicio forma autorul acelui asasinat.

Credeti ca respingerea exceptiilor invocate sau amanarea discutiilor pe o alta cerere reprezinta, de fapt, un prim indiciu pentru o viitoare condamnare a dumneavoastra?

Da, orice e posibil! In toti acesti ani de cand ma lupt cu justitia mi s-a demonstrat de nenumarate ori ca ceea ce se intampla intr-o sala de judecata nu are nicio legatura cu actul de justitie. Din pacate, de foarte multi ani, nu am mai intalnit judecatori care sa studieze cu adevarat dosarele penale. Singura data cand am avut parte de proces ca la carte a fost la Curtea de Apel Oradea. Presedintele Completului de judecata, judecatorul Groza Gheorghe, l-a primul termen de judecata cunostea dosarul din scoarta in scoarta, si m-a surprins ca imi citise si memoriile pe care le depusesem pe timpul procesului la Tribunalul Bihor. Tot atunci, acest domn i-a explicat procurorului de sedinta ca in sala de judecata el este seful, ca nu are mai multe drepturi decat mine, care eram detinut, si ca va judeca cauza dupa dosarul intocmit de Parchet. Pe parcursul a 10 termene de judecata, cat a durat judecarea apelului, am asistat la cel mai corect proces la care am asistat vreodata. Ba mai mult, dupa achitarea mea, si dupa ce am fost eliberat m-am intalnit intamplator cu judecatorul Groza Gheorghe si am incercat sa ii multumesc ca a dat dovada de corectitudine si mult curaj. Dansul mi-a spus in felul urmator: "Domnule Moldoveanu nu trebuie sa imi multumiti pentru ca nu am facut altceva decat sa fac dreptate si pentru hotararea pe care am luat-o eu dorm cat se poate de linistit". Mi-ar placea ca in Romania sa existe cat mai mult judecatori care sa poata spune in orice moment cu mana pe inima ca dorm linistiti pentru deciziile pe care le iau.

Care credeti ca sunt motivele pentru care se incearca din nou condamnarea dumneavoastra?

E clar ca daca voi obtine achitarea, asa cum de fapt, ar fi si corect, cineva va trebui sa plateasca pentru toti anii acestia care mi s-au luat pe nedrept din viata. Or, tocmai acest lucru se incearca a se evita. Din pacate, s-au implicat foarte multi magistrati in a musamaliza abuzurile facute in cazul meu si e clar ca odata cu achitarea mea imaginea justitiei va avea de suferit.

Cine ar avea de pierdut din acest proces in cazul in care veti fi lasat in libertate?

In primul rand, probabil, va avea de suferit chiar presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Livia Stanciu, doarece si-a permis sa comenteze decizia CEDO, sa se antepronunte si sa dispuna si luarea unei masuri preventive, chiar daca nu avea competenta necesara si legea nu ii permitea acest lucru. Un alt domn care va avea de suferit in mod sigur va fi si domnul Mircea Aron, care impreuna cu doamna Zglimbea Luminita, si-au batut joc de decizia CEDO data in cauza Spanu, dar si Ioan Griga, Nineta Anghelina si un numar nesfarsit de procurori.

Ati spus in repetate randuri ca presedinta ICCJ, Livia Stanciu, a comis abuzuri in ceea ce priveste cauza dumneavoastra. In ce au constat aceste abuzuri si cat de greu v-au ingreunat procesul?

Asa cum am spus si anterior, doamna Livia Stanciu si-a depasit competentele, iar din postura de judecator a devenit avocatul celor care m-au condamnat, in anul 2000, si a caror decizie a fost condamnata de CEDO. Lumea ar trebui sa inteleaga ca exista o procedura care trebuie respectata, si care in cazul meu nu a fost respectata, iar tocmai nerespectarea acestei proceduri duce la grave erori judiciare. Si exemple in acest sens as putea sa dau cu nemiluita. Ii amintesc aici pe Tundrea, Visan, Diaconescu, etc. Faptul ca doamna Stanciu si Completul de 5 judecatori s-au antepronuntat mi-a creat probleme deoarece Completul de 3 judecatori va fi obligat intr-un fel sau altul sa execute ordinele primite.

Credeti ca decizia Completului de 3 dupa rejudecarea recursului va fi influentata de pozitia Liviei Stanciu din motivarea prin care v-a fost interzis dreptul de a parasi tara?

Eu inca mai sper sa nu se intample acest lucru, dar pentru ca traiesc in Romania ma pot astepta la orice. Daca in orice alta tara din Europa presedintele unei Curti Supreme de Justitie s-ar fi comportat asemanator doamnei Livia Stanciu, probabil ca in mai putin de 24 de ore ar fi fost obligat sa isi dea demisia si sa plece din magistratura. La noi, asemenea comportamente se premiaza cu o eventuala prelungire a mandatului de presedinte de instanta suprema.

Credeti ca veti fi condamnat dupa rejudecarea recursului? Ce veti face in cazul in care se va intampla acest lucru?

In momentul asta nu stiu sigur daca voi fi condamnat sau nu, iar daca totusi voi fi condamnat, voi respecta hotararea judecatoareasca la fel cum am facut-o si in anul 2000, cand am fost condamnat din nou la 25 de ani de inchisoare. Daca atunci nu am fugit din tara nu vad de ce as face-o acum cand aproape ca mi-am ispasit fractia necesara pentru a beneficia de liberare conditionata. In concluzie, ma voi duce din nou la puscarie si voi continua lupta. Sper ca odata si odata adevarul sa iasa la iveala si sa dovedesc ca sunt nevinovat.

Concret, in cazul in care veti fi condamnat, cat urmeaza sa mai petreci dupa gratii?

In cazul in care nu voi avea parte de o judecata corecta si voi fi condamnat din nou, probabil ca voi fi nevoit sa imi mai petrec vreo doi, trei ani la inchisoare. Dar acest lucru nu ma va impiedica sa spun lucrurilor pe nume in continuare, oricat de mult deranjeaza acest lucru.

Ce ati facut de cand sunteti in libertate?

Viata mea in libertate nu este tocmai usoara... Cei 16 ani petrecuti in puscarie si condamnarea de 25 de ani de inchisoare atarna ca o piatra de moara de gatul meu. Oamenii au de cele mai multe ori idei preconcepute si sunt foarte multi cei care traiesc cu impresia ca un om nu poate fi condamnat la 25 de ani de inchisoare, nevinovat fiind. Nu ma pot lauda cu foarte multe realizari, dar am reusit totusi sa imi termin Facultatea de Drept, sa ma inscriu pentru examenul de licenta, si sper ca, pana la sfarsitul lunii iulie, sa fiu si licentiat in Drept. Am fost obligat si inca mai sunt obligat sa merg la Sfantu Gheorghe de cel putin doua ori pe luna pentru a ma prezenta in fata politiei si sa semnez ca inca mai sunt prezent in tara.

In cazul unei condamnari, ce vreti sa faceti dupa ce veti iesi din nou din inchisoare?

Sincer sa fiu nu stiu ce voi face pentru ca nu stii niciodata ce iti rezerva ziua de maine. Oricum o noua condamnare abuziva va avea repercursiuni extrem de grave in primul rand asupra familiei mele deoarce odata cu condamnarea mea va fi condamnata si familia mea la inca multi ani de suferinta. Ai mei deja sufera de 17 ani si jumatate fara nicio vina si e dureros pentru orice om si mai ales pentru orice parinte sa stie ca fiul lui este inchis pe nedrept. Probabil ca la lucrul acesta ar trebui sa se gandeasca si acei judecatori cand iau hotarari incorecte si trimit oameni nevinovati in inchisoare. Probabil ca oricine in locul meu le-ar ura celor care i-au distrus viata sa aiba parte de un tratament asemanator, dar eu am ajuns in situatia in care nici macar nu mai pot uri pe cineva.

Care este cea mai mare pierdere pe care ati suferit-o in toti acesti ani?

De departe cea mai mare pierdere este faptul ca nu am putut sa fiu tata, sot, frate si fiu. Fiica mea va implini anul acesta 20 de ani si in ultimii 17 ani si jumatate nu am putut sa ii spun nici macar o data ca o iubesc si ca imi este dor de ea. Parintii mei au imbatranit si sunt grav bolnavi si nici lor nu le pot spune inca, ca acest cosmar se va termina in curand. E dureros sa fii acuzat pe nedrept, e si mai dureros sa fii si inchis pe nedrept, si e dureros sa vezi cum viata ta nu mai are niciun sens si se scurge ireversibil.

Ce regrete aveti?

In primul rand, regret ca m-am nascut in Romania! Zece ani de zile am fost soldat, ofiter in Armata Romana si am jurat sa imi apar tara cu orice pret si as fi facut lucrul acesta in orice moment. Pot spune ca am fost un patriot adevarat, dar in ultimii ani acest patriotism a inceput sa se stinga incet-incet in momentul in care am inteles ca pe nimeni nu intereseaza de ceea se intampla in tara asta. Totul se rezuma la o lupta fantastica pentru putere, pentru scaun, pentru ciolan si nimic altceva nu mai conteaza. Regrete am multe si e normal sa fie asa pentru ca eu nu mai am de mult o viata. Constat cu stupoare ca acum sunt nevoit sa lupt impotriva unui sistem pe care candva il aparam.

Ce asteptari aveti?

Prea multe asteptari nu am, dar am sperante. Inca mai sper ca totul se va rezolva cu bine, ca mi se va da ocazia sa imi demonstrez nevinovatia si in felul acesta sa imi pot continua si eu viata, sau mai bine ce a mai ramas din ea. Dupa o asemenea experienta nu o sa mai pot fi niciodata un om normal, pentru ca toata aceasta perioada nu poate fi stersa cu buretele si sa mergi mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este cat se poate de clar ca dreptatea nu mi se va mai putea face niciodata.

De ce spuneti lucrul acesta?

Ca sa mi se faca dreptate ar trebui sa mi se dea inapoi cei 17 ani si jumatate pierduti aiurea pana acum. Va putea face oare cineva acest lucru? E clar ca nu! Pentru mine asta ar insemna dreptate.