2 October 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

MACELUL COPY-PASTE – Studentul Adrian Secu acuza ca hotararea prin care judecatoarele CAB Laura Andrei, Bianca Patras si Diana Gavrila i-au respins actiunea unde cere constatarea inexistentei HCNSU 36/2020 de certificare a pandemiei in Romania a fost copiata 72% din alta sentinta CAB, vizandu-l pe avocatul Gheorghe Piperea. Hotararea CAB vine dupa ce ICCJ a desfiintat sentinta judecatorului Amer Jabre, dispunand rejudecarea in complet de 3, dar fara vreo referire la fondul cauzei (Documente)

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

1 February 2022 18:15
Vizualizari: 7165

Nu este nici pe departe incheiata lupta pentru obtinerea confirmarii judecatoresti definitive ca pandemia de coronavirus a fost certificata in Romania cu incalcarea legii. Ne referim la lupta dusa de catre studentul la Drept Adrian Cristian Secu (foto 2), cel care in iulie 2021 a obtinut din partea judecatorului Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucuresti constatarea inexistentei, pe motiv de nepublicare in Monitorul Oficial, a Hotararii CNSU nr. 36/2020 privind certificarea pandemiei de COVID-19 pe teritoriul Romaniei, dar care tot anul trecut, in luna decembrie, a primit o lovitura din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a dispus rejudecarea cauzei in complet de trei judecatori (linkuri la final).



Odata intors la CAB dupa decizia ICCJ de rejudecare, dosarul nr. 2516/2/2021* i-a fost repartizat completului format din judecatoarele Laura Marina Andrei (foto 1), Bianca Laura Patras si Diana Elena Gavrila. La 18 ianuarie 2022, prin sentinta nr. 48/2022, cele trei magistrate nu doar ca i-au respins lui Secu actiunea, dar au facut-o copiind mare parte din motivarea sentintei nr. 1117 din cauza nr. 4457/2/2021, unde judecatorii CAB Victor Hortolomei, Silvia Pavelescu si Melania Bejenar i-au respins avocatului Gheorghe Piperea cererea de anulare a Hotararii de Guvern nr. 293/2021 privind prelungirea starii de alerta din martie pana in aprilie anul trecut. Mai exact, este vorba despre copierea in procentaj de 72% a partii propriu-zise din motivarea completului Hortolomei-Pavelescu-Bejenar. Nu o spunem noi, ci asa acuza Adrian Secu in recursul declarat impotriva sentintei 48/2022, aratand ca procentajul de mai sus a rezultat din rularea unui program privind detectarea plagiatului. (La final gasiti anexate motivarile ambelor sentinte CAB, ca sa le puteti compara singuri.)


Iata minuta sentintei CAB nr. 48/2022 din cauza nr. 2516/2/2021*:


Respinge cererea astfel cum a fost precizata ca neintemeiata. Cu drept de recurs in doua zile de la comunicare. Pronuntata prin punerea la dispozitie a solutiei prin mijlocirea grefei instantei”.


ICCJ n-a zis nimic despre fondul cauzei


Problema nu este doar copierea in sine din sentinta completului condus de Victor Hortolomei, cat copierea unor pasaje fara legatura cu speta lui Adrian Secu, explica studentul. Ca un exemplu concret, Secu mentioneaza ca decizia ICCJ privind rejudecarea face vorbire despre emiterea, de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, a HCNSU 36/2020 in temeiul Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic. Cu toate acestea, completul Laurei Andrei trateaza hotararea de CNSU ca si cum ar fi fost emisa in baza Legii nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

De asemenea, Adrian Secu reclama faptul ca judecatoarele Andrei, Patras si Gavrila critica sentinta magistratului Amer Jabre, chiar daca Inalta Curte a dispus rejudecarea strict pe procedura (respectiv necesitatea ca dosarul sa fie solutionat de trei judecatori, nu de catre unul singur), ICCJ nefacand vreo mentiune la argumentatia lui Jabre.


Completul Laurei Andrei, acuzat ca a ignorat Legea tehnicii legislative


Nu in ultimul rand, studentul la Drept se plange ca Laura Andrei si colegele de complet au ignorat Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, completul de judecata dand de inteles ca Legea nr. 55/2020 ar deroga de la normele de tehnica legislativa si astfel nu ar mai fi fost obligatorie publicarea HCNSU 36/2020 in Monitorul Oficial.


Redam principalele pasaje din motivarea sentintei:


Relativ la nepublicarea hotararii CNSU atacate in Monitorul Oficial al Romaniei, Curtea constata ca, in esenta, chestiunea litigioasa vizata de catre parti are in vedere aplicabilitatea in cauza a prevederilor art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.24/2000 si a celor cuprinse in art.42 alin.1 din OUG nr. 21/2004 invocate de reclamant, care prevad obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial a actelor administrative prin care 'se declara, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si cele prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta', sau a prevederilor art.72 alin.2 din Legea nr.55/2020 in forma in vigoare la data emiterii actului administrativ atacat. Conform art. 72 alin. 2 din Legea nr. 55/2020 in forma in vigoare aplicabila la momentul emiterii HCNSU nr. 36/2020, pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea unei pandemii COVID-19, dispozitiile art. 2 lit. f) si m), art. 4 alin, (1) Ut b), alin. (2), (5) si (6), art. 20 lit. c) si d), art. 21 lit. c), art. 22 lit c), art. 23 lit. c), art. 24 lit. c) si art. 42 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management ai Situatiilor de Urgenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile. Se arata deci explicit ca nu sunt aplicabile, printre altele, dispozitiile art. 42 alin.1 din OUG nr. 21/2004, rezultand ca la data emiterii actului contestat nu era obligatorie publicarea lui in Monitorul Oficial al Romaniei.

Analizand dispozitiile art. 72 alin.2 din Legea nr. 55/2020, in forma in vigoare la momentul respectiv, instanta constata ca pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea unei pandemii COVID-19 legiuitorul a inteles sa adopte o norma speciala in legatura cu publicarea actelor administrative din categoria carora face parte si hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 36/2020, norma speciala care se aplica in mod prioritar si care deroga de la normele de drept comun cuprinse atat in art.42 alin.1 din OUG nr. 21/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si in art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.24/2000. Astfel, nepublicarea in Monitorul Oficial a hotararii nu afecteaza valabilitatea acesteia, avand in vedere faptul ca ea a vizat certificarea pandemiei de COVID-19.

Curtea subliniaza ca din cuprinsul deciziei nr. 3479/09.06.2021, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.3251/2/2021 se retine ca argumentul esential in adoptarea solutiei nu l-a reprezentat simpla nementionare a Legii nr.55/2020 in cuprinsul Hotararii CNSU atacate in acea cauza, ci concluzia extrasa in urma analizei in substanta a actului atacat (Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta nr. 9/2021), in sensul ca acesta cuprinde o „masura dispusa in considerarea unui risc epidemiologic distinct de situatia epidemiologica de la noi din tara care a condus la declararea starii de alerta. Este avuta in vedere situatia epidemiologica existenta in alte state, masura in discutie putand fi luata independent de existenta sau inexistenta starii de alerta emisa in conditiile Legii nr. 55/2020. Simpla coexistenta a masurilor dispuse prin hotararea atacata cu starea de alerta COVID-19 nu face ca masura contestata sa poata fi calificata ca masura dispusa pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea unei pandemii Covid-19, in sensul art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020”, context in care a aratat, cu caracter suplimentar, ca „De altfel, acesta este si motivul pentru care, in cadrul preambulului Hotararii nr. 9/11.02.2011 a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, nu este mentionata, ca temei de drept, Legea nr. 55/2020.” Decizia nr.3479/09.06.2021 arata ca Hotararea CNSU atacata in acea cauza nu cuprinde masuri pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea pandemiei de Covid-19 si ca, deci, nu-i este aplicabila Legea nr. 55/2020, in al carei domeniu de reglementare intra doar astfel de masuri. Or, in prezenta cauza masurile cuprinse in Hotararea CNSU nr. 36/2020 au fost dispuse pentru prevenirea si combaterea pandemiei de Covid-19 vizand certificarea pandemiei de COVID-19. Prin decizia nr. 3883/20.07.2021, pronuntata in dosarul nr..4331/2/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut doar ca 'sustinerile privitoare la incalcarea prevederilor art. 25 alin. (1) Cod procedura civila nu pot fi avute in vedere, cata vreme instanta de fond a retinut ca CNSU se supune, in ceea ce priveste actele administrative cu caracter normativ pe care le emite, obligatiei de publicare in Monitorul Oficial, impuse de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, la sanctiunea in discutie facand trimitere si decizia nr. 429/2019 a Curtii Constitutionale, iar referirile instantei la O.U.G. nr. 63/2021 vin doar sa intareasca sanctiunea, retinandu-se expres ca acest act normativ este ulterior emiterii hotararilor contestate in cauza'.

Contrar argumentelor reclamantului legate de nerespectarea art. 42 din Legea nr.24/2000, Curtea precizeaza ca actele administrative cu caracter normativ nu indica in mod regulat si nici obligatoriu temeiul juridic al publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, ci temeiul de drept formal al emiterii si temeiul de drept substantial, respectiv, in conformitate cu definitia actului administrativ cuprinsa in art. 2 alin.1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, articolele de lege pentru executarea sau pentru organizarea executarii carora au fost emise. Prin urmare, nu este intemeiata apararea reclamantului in sensul ca hotararii CNSU nr.36/2020 nu i-ar fi aplicabila dispozitia din Legea nr. 55/2020 referitoare la nepublicare pe motiv ca aceasta lege nu este mentionata in preambul, avand in vedere, pe de o parte, ca masurile cuprinse in Hotararea CNSU in discutie sunt prevazute, in mod indubitabil, pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, sub incidenta legii mentionate, iar, pe de alta parte, nu este obligatoriu sa se mentioneze in cuprinsul actului administrativ temeiul juridic al publicarii sau nepublicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei. Prin art.1 din hotararii CNSU nr. 36/2020 se certifica pandemia de COVID-19 declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii la data de 11.03.2020, fiind evident ca masura certificarii pandemiei s-a dispus in conformitate cu prevederile art.6 lit. c din Legea nr.136/2020 pentru asigurarea sau consolidarea fundamentului juridic si a celui stiintific pentru celelalte masuri dispuse pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19. De asemenea, art.2-6 din hotararea CNSU nr.36/2020 se refera la masurile carantinarii si izolarii, privind tot prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, in totalitate, sub incidenta Legii nr. 55/2020. Ca atare, pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 63/2021, publicata in Monitorul Oficial nr.243/30.06.2021, au fost aplicabile in privinta hotararilor CNSU care cuprind masuri de prevenire si combatere a pandemiei de COVID-19 dispozitiile art.72 din Legea nr. 55/2020, raportat la art.42 alin.1 din O.U.G.nr.21/2004, potrivit principiului 'tempus regit actum'.

Prin prisma aspectelor de inopozabilitate relevate in petitul subsidiar, instanta apreciaza ca nu se poate retine ca nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei are drept consecinta lipsa de efecte fata de terti asa cum pretinde reclamantul. Curtea arata ca in mod constant hotararile CNSU, inclusiv cea contestata in speta, au fost aduse la cunostinta populatiei prin diverse mijloace de comunicare publica rapida si accesibila, cum ar fi publicarea pe diverse site-uri ale autoritatilor publice cu atributii in combaterea raspandirii si tinerii sub control a pandemiei, respectiv hotarari si legislatie COVID-19 stiri oficiale - stirioficiale.ro, gov.ro, Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile - redheader cnscbt.ro. De asemenea, datele de pe aceste site-uri au fost constant si permanent diseminate prin mass-media pe canalele de televiziune, radio, presa printata si presa online, retele de socializare, in acest fel fiind asigurat accesul publicului larg la prevederile actelor emise de CNSU, iar masurile prevazute de acestea au dobandit aplicabilitate si au produs efecte.

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca, in mod evident, dispozitiile OUG nr.63/2021 nu pot fi avute in vedere fata de data emiterii actului administrativ contestat si de data intrarii in vigoare a modificarilor aduse prin aceasta ordonanta de urgenta.

Totodata, Curtea constata ca nu poate fi primita nici apararea intemeiata pe Decizia Curtii Constitutionale nr.392/2021, deoarece prin aceasta decizie s-a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, care se raporteaza la posibilitatea de contestare a actelor administrative prin care se declara, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si cele prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, la nivel national sau pe teritoriul mai multor judete, fara a fi vizate dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, in discutie in prezenta cauza.

Relativ la nulitatea hotararii contestate, cu privire specifica doar la art. 1 din HCNSU nr. 36/2020, reclamantul a a invocat lipsa propunerilor grupului de suport tehnico-stiintific, respectiv nemotivarea actului administrativ, faptul ca nu a fost citat Ministerul Public pentru a fi prezent in sedinta in care s-a adoptat aceasta hotarare fiind incalcate dispozitiile HG nr. 94/2014, precum si lipsa semnaturilor si a dovezii ca sedinta in care s-a adoptat hotararea a existat.

Cu privire la nerespectarea cerintei motivarii reclamantul a invocat nerespectarea prevederilor art. 30 si 31 din Legea nr. 24/2000. Aceste dispozitii stabilesc:- art. 30 „Instrumentele de prezentare si motivare (1) Proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele documente de motivare: a) expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative; b) note de fundamentare - in cazul ordonantelor si al hotararilor Guvernului; ordonantele care trebuie supuse aprobarii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum si ordonantele de urgenta se transmit Parlamentului insotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora; c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative; d) studii de impact - in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebita si al proiectelor de legi de aprobare a ordonantelor emise de Guvern in temeiul unei legi de abilitare si supuse aprobarii Parlamentului”; - art. 31 - „Cuprinsul motivarii (1) Instrumentul de prezentare si motivare include continutul evaluarii impactului actelor normative, cuprinzand urmatoarele sectiuni: a) motivul emiterii actului normativ - cerintele care reclama interventia normativa, cu referire speciala la insuficientele si neconcordantele reglementarilor in vigoare; principiile de baza si finalitatea reglementarilor propuse, cu evidentierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrarilor de cercetare, evaluarilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a caror implementare este elaborat respectivul proiect. Pentru ordonantele de urgenta vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementarea imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum si eventualele consecinte care s-ar produce in lipsa luarii masurilor legislative propuse; b) impactul socioeconomic-efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social si asupra mediului inconjurator, inclusiv evaluarea costurilor si beneficiilor; c) impactul financiar asupra bugetului general consolidat atat pe termen scurt, pentru anul curent, cat si pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informatii cu privire la cheltuieli si venituri; d) impactul asupra sistemului juridic - implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei in vigoare; compatibilitatea cu reglementarile comunitare in materie, determinarea exacta a acestora si, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene si alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective; implicatiile asupra legislatiei interne, in cazul ratificarii sau aprobarii unor tratate ori acorduri internationale, precum si masurile de adaptare necesare; preocuparile in materie de armonizare legislativa; e) consultarile derulate in vederea elaborarii proiectului de act normativ, organizatiile si specialistii consultati, esenta recomandarilor primite; f) activitatile de informare publica privind elaborarea si implementarea proiectului de act normativ; g) masurile de implementare - modificarile institutionale si functionale la nivelul administratiei publice centrale si locale. (2) In situatia in care reglementarea propusa se elaboreaza in executarea unui act normativ, motivarea trebuie sa cuprinda referiri la actul pe baza si in executarea caruia se emite. (3) Forma finala a instrumentelor de prezentare si motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa cuprinda referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Curtii de Conturi sau Consiliului Economic si Social. (4) Guvernul stabileste structura si continutul detaliat al instrumentelor de prezentare si motivare pentru actele normative initiate de Guvern”.

Din cuprinsul dispozitiilor art. 30 alin. 1 lit. b din Legea 24/2000 reiese ca instrumentul de prezentare si motivare in cazul hotararii de guvern este nota de fundamentare. Or, in cauza, din preambulul HCNSU nr. 36/2020 se retine ca la emiterea acesteia a fost avuta in vedere declararea pandemiei de COVID-19 la nivel mondial de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii la data de 11.03.2020, cu luarea in considerare a propunerilelor formulate prin Hotararea nr. 22 din 20.07.2020, a Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei.

Curtea constata ca, potrivit art. 6 din Legea nr. 136/2020, situatiile de risc epidemiologic si biologic pentru care se instituie masurile prevazute in prezenta lege sunt urmatoarele: c) pandemie declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si certificata prin hotarare de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta. Art. 3 lit din Legea nr. 136/2020 defineste urgenta de sanatate publica de importanta internationala drept un eveniment neobisnuit care, conform Regulamentului sanitar international 2005, aprobat de Adunarea Generala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii si pus in aplicare prin Hotararea Guvernului nr. 758/2009, constituie un risc pentru sanatatea publica prin raspandirea internationala a bolii si cere un potential raspuns international coordonat; o) pandemie – extinderea unei epidemii pe mai multe continente. Din aceasta definitie se observa ca Organizatia Mondiala a Sanatatii poate declara pandemia potrivit competentelor sale care reies din Constitutia sa si care atesta ca OMS actioneaza ca autoritate de conducere si coordonare in domeniul sanatatii internationale in domeniul sanatatii, lucreazand in stransa colaborare cu agentiile ONU, ministerele nationale de sanatate si organizatiile profesionale” (articolul 2). Curtea arata ca la 30 ianuarie 2020 directorul general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii a declarat o urgenta de sanatate publica de importanta internationala cu privire la epidemia provocata la nivel mondial de coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care cauzeaza boala coronavirusului 2019 (COVID-19). La 11 martie 2020, OMS a evaluat drept pandemie situatia cauzata de COVID-19. Astfel, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic, publicata in M.OF nr. 634 din 18 iulie 2020, pandemia era deja declarata de catre directorul OMS, producand din 11 martie 2020 efecte juridice atat in plan international, cat si in plan national. Asadar, conditia „certificarii pandemiei prin hotarare a CNSU” din cuprinsul art. 6 lit c din Legea nr 136/2020, certificare realizata prin HCNSU nr. 36/2020 trebuie inteleasa a intervenit consecutiv declararii pandemiei la nivel mondial si care deja produsese efectele juridice cunoscute inclusiv in plan national. Curtea subliniaza ca potrivit articolului 62 din Constitutia OMS, competentele de reglementare ale acestei organizatii sunt extinse, putand sa oblige statele fara a fi nevoie de semnarea si ratificarea formala. Asadar, declararea pandemiei de organizatia mondiala competenta in materie reprezinta un suport argumntativ suficient pentru asigurarea cerintelor de fundamentare a actului administrativ contestat, cu atat mai mult cu cat prevederea relativa la certificarea pandemiei de CNSU a intrat in vigoare ulterior declararii pandemiei de catre OMS. Suplimentar, propunerile formulate prin Hotararea nr. 22 din 20.07.2020, a Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei vin sa sustina motivele insutite de catre emitent prin raportare la actele emise la nivel international cu date legate de situatia interna. Nu pot fi retinute aprecierile reclamantului privitoare la absenta acestor propuneri, date despre acestea regasindu-se in documentatia prezentata de catre DSU, corelativ cu publicitatea realizata acestora pe site-ul stirioficiale.ro si pe site-ul Centrului National de Supraveghere si Control al Bolilor.

Din perspectiva pretinsei nulitati generate de necitarea Ministerului Public pentru a fi prezent in sedinta in care s-a adoptat hotararea nr. 36/2020, instanta arata ca dispozitiile HG nr. 94/2014 nu cuprind o obligatie de aceasta natura, la art. 3 alin. 3 indicandu-se ca Ministerul Public este reprezentat la sedintele Comitetului national in calitate de invitat permanent. Nu se pune in discutie necesitatea unei proceduri de citare, dimpotriva statutul de invitat permanent ii confera Ministerului Public o oportunitate de prezenta pe care o poate valorifica in functie de aprecierile proprii acestei institutii.

Nici apararile reclamantului privind lipsa semnaturilor si a dovezii ca sedinta in care s-a adoptat hotararea a existat nu pot fi primite. La dosarul cauzei se afla depusa minuta sedintei, lista participantilor la sedinta online – filele 161, 162 si 163 volum I dosar fond – care atesta realitatea tinerii sedintei, minuta semnata de Inspector General Iamandi Dan Paul, general de brigada. Afirmatiile reclamantului cum ca persoana semnatara ar fi un simplu functionar sunt lipsite de suport, legea neconditionand consemnarea derularii lucrarilor de catre o anume persoana cu o anumita functie. Mai mult Inspectorul General Iamandi Dan Paul, general de brigada, a participat la sedinta in calitate de reprezentant al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, deci in respectul dispozitiilor HG nr. 94/2014.

In raport de indrumarile deciziei de casare si observand argumentele paratului inaintate instantei supreme valorificate ca aparari pe fond, Curtea constata ca, in cuprinsul actiunii sale, reclamantul nu a indicat si nu a justificat in mod rezonabil folosul practic pentru sine rezultat din anularea hotararii CNSU atacate, atata timp cat nu a invocat vreun drept sau vreun interes personal care sa fi fost vatamat, in concret, prin aceste acte. Or, conform art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 ind. 1 din Legea 554/2004, persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Curtea precizeaza ca vatamarea interesului se apreciaza prin raportare la notiunea de interes legitim privat in cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se intelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat. Prin urmare, Curtea retine ca actiunile persoanelor fizice se pot intemeia, ca regula, pe incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime legate de aceste drepturi; in mod exceptional, legea lasa posibilitatea de a nu fi declarate inadmisibile nici cererile unei persoane fizice care au drept temei incalcarea unui interes legitim public, cu conditia ca afirmarea incalcarii acestuia sa aiba un caracter subsidiar fata de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, in conditiile art. 8 alin. (1) si (1 ind. 2) din Legea nr. 554/2004. In acest context, Curtea subliniaza ca interesul legitim public reprezinta, conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice. Pe cale de consecinta, legea instituie cerinta mentionata pentru formularea actiunii in contencios administrativ in lumina necesitatii eliminarii asa-numitelor „actiuni populare“, inaintate de diverse persoane de drept privat, fizice sau juridice, care nu erau in masura sa justifice, prin raportare la propria persoana, o vatamare a unui drept sau interes legitim privat si, ca atare, isi intemeiau actiunea numai pe teza vatamarii interesului public. Aceasta conditionare este compatibila cu exigentele art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum a fost interpretat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, deoarece urmareste un scop legitim, evidentiat anterior, limitarea nu afecteaza insasi substanta dreptului, reclamantii putand actiona in lipsa dovedirii lezarii unui interes legitim privat in cadrul organismelor sociale interesate, asimilate persoanei vatamate, conform art. 2 alin. (1) lit. a), corelat cu lit. s) a aceluiasi text din Legea nr. 554/2004. In concluzie, in raport de situatia de fapt din prezenta cauza, Curtea apreciaza ca, in lipsa invocarii de catre reclamant a vatamarii concrete a unui interes legitim privat sau a unui drept al sau de catre HCNSU atacata, simpla mentionare a unor afectiuni medicale metabolice ori de natura cardiaca, nu are aptitudinea de a demonstra indeplinirea conditiei esentiale impuse de art. 1 alin. 1 si de art. 8 din Legea nr.554/2004. In egala masura, referirile reclamantului la un interes generat de imposibilitatea de a calatori cu avionul si stadiul procesual al unor dosare in care este parte nu sunt de natura a asigura intrunirea acestor cerinte.

Curtea subliniaza ca decizia de casare aduce in discutie si situatia retinuta in mod definitiv in dosarul nr. 4457/2/2021, dosar in care a fost contestata aceeasi hotarare CNSU nr.36/2020 si in care s-a decis ca hotararea a fost emisa legal, partial motivele de nelegalitate fiind cele invocate de catre reclamantul din prezenta pricina, respectiv cele legate de nepublicarea HCNSU. Este adevarata sustinerea reclamantului ca nu a fost parte in acel dosar, in acelasi timp Curtea retinand ca art. 435 alin. 1 Cod procedura civila prevede ca hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora. Insa la alin. 2 se prevede expres ca hotararea este opozabila oricarei terte persoane atat timp cat aceasta din urma nu face, in conditiile legii, dovada contrara. Efectul pozitiv sau normativ al autoritatii de lucru judecat valorifica functia de prezumtie a lucrului judecat, in sensul ca o hotarare este prezumata a reflecta adevarul judiciar - res judicata pro veritate accipitur - si, prin urmare, nu mai poate fi contrazisa de o alta hotarare. Producerea acestui efect nu presupune impiedicarea unui nou proces, ci dimpotriva, trebuie sa existe un alt litigiu in care cele stabilite definitiv anterior sa se impuna.Pentru producerea efectului pozitiv nu se mai cere conditia existentei triplei identitati, aspectul pozitiv putand fi opus si daca identitatea de obiect si de cauza este numai partiala. Conditia este cea data de lege, adica lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu sa aiba legatura cu solutionarea celui de-al doilea proces, astfel incat sa se poata impune fara a mai fi rediscutat. De asemenea, pentru producerea efectului pozitiv cu forta obligatorie este necesara identitatea de parti, in sensul ca cele statuate anterior printr- o hotarare poate fi opus de partea care a castigat, intr-un nou proces, fata de instanta sau partea cu care s-a judecat in primul proces. In acest fel se produce efectul relativ al autoritatii de lucru judecat. Dar raportat la prevederile art. 435 alin. 2 fata de un tert, cele statuate anterior se impun ca o prezumtie relativa, acesta, in procesul subsecvent, putand face dovada contrara celor stabilite de prima instanta. Astfel, autoritatea de lucru judecat cu efectul sau pozitiv poate fi valorificata ca o aparare de fond intr-un alt proces, facilitand sarcina probei, intrucat ceea ce s-a statuat anterior de o instanta se va impune in noul proces dintre parti, fara posibilitatea de a mai fi contrazis, iar daca noul proces se poarta cu un tert, statuarile instantei anterioare au doar valoarea unor prezumtii relative, impotriva carora se poate face dovada contrara. Legat de efectele substantiale ale hotararii judecatoresti, conform art. 435 alin. (2), o hotarare pronuntata intre parti se opune in procesul dintre un tert si o parte din primul litigiu ca un mijloc de proba impotriva caruia se poate face dovada contrara. In speta o astfel de dovada contrara nu a fost realizata, sens in care instanta va valorifica si considerentele hotararii pronuntaate in dosarul nr. 4457/2/2021.

In final, Curtea arata ca motivele dezvoltate pe larg in cele ce preced vin sa raspunda si intregului petit subsidiar indicat de catre reclamant, acesta prevalandu-se de aceleasi aparari pentru toate capetele de cerere.

Fata de considerentele anterior expuse, Curtea apreciaza ca prezenta actiune este neintemeiata, urmand a o respinge, in aplicarea art. 18 din Legea nr.554/2004.


Prezentam cele mai importante argumente din actiunea de recurs:


Va solicit admiterea recursului, casarea in tot a sentintei recurate, retinerea cauzei si rejudecarea fondului cu consecinta admiterii, in tot sau in parte, a actiunii asa cum a fost formulata si precizata.

I. Hotararea nu este motivata, fiind copiata din alt dosar, nu raspunde la argumentele relevante, cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii – art. 488 pct. 6 C.pr.civ. (...)

I.1 Motivarea relativ la motivul privind nepublicarea in MO si vatamarea adusa de actul normativ este copiata din alt dosar

Motivarea pe fond, pronuntata in prezentul dosar, reprezinta o copie cvasi-identica a motivarii redactate de domnul judecator Hortolomei Victor in dosarul nr. 4457/2/2021, avand ca obiect anularea aceluiasi act normativ, cu reclamant in respectivul litigiu in persoana domnului profesor Gheorghe Piperea.

Mai specific, in dosarul nr. 4457/2/2021, motivarea sentintei civile nr. 1117/2021 pe fondul cauzei incepe la pagina 34, parag. ultim, si se termina la pagina 38. In respectiva sentinta, s-a analizat un singur motiv de inexistenta/nulitate, cel al nepublicarii HCNSU nr. 36/2020 in Monitorul Oficial (incepand cu pagina 34, ultimul paragraf, si terminandu-se la pagina 37, parag.5) facandu-se referire, totodata, si la interesul legitim privat al reclamantului Piperea Gheorghe (incepand cu pagina 37, parag. 6, si terminandu-se la pagina 38 penultimul paragraf).

In prezentul dosar, motivarea sentintei civile nr. 48/2021 pe fondul cauzei incepe la pagina 9, ultimul paragraf si se termina la pagina 16. In aceasta sentinta, excluzand cele 3 motive suplimentare de nulitate invocate care sunt analizate separat intre pagina 12, penultimul paragraf si pagina 14, penultimul paragraf, se observa in esenta ca motivarea este 'hard copy-paste' dupa Sentinta Civila nr. 1117/2021, preluandu-se atat argumentele relative la motivul de nepublicare in Monitorul Oficial, cat si cele privitoare la interesul legitim privat. Singurele diferente sunt date de: aranjarea in pagina a paragrafelor; reordonarea unor sintagme in propozitii; adaptarea unor sintagme (de exemplu, inlocuirea sintagmei 'afectiuni medicale de natura respiratorie' cu 'afectiuni medicale metabolice ori de natura cardiaca') or schimbarea unor conjuctii copulative.

Potrivit unei aplicatii de detectare a plagiatului (https://plagiarismcheckerx.com/), aplicatie legitima si conforma, motivarea doamnei judecator Laura Marina Andrei reproduce 72 % din expresiile sau cuvintele sentintei civile nr. 1117/2021 a Curtii de Apel Bucuresti pronuntate in dosarul nr. 4457/2/2021.

In raportul generat de aplicatie se specifica ca un numar de 1973 de cuvinte din totalul de 2725 de cuvinte folosite in cea de a doua motivare sunt folosite in acelasi context, facandu-se urmatoarele remarci: 'Rata mare de plagiat detectata – Documentul tau are nevoie de imbunatatiri majore').

In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant in jurisprudenta sa ca 'dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat studiate adica examinate de catre tribunalul sesizat', iar art. 6 din C.E.D.O. impune in sarcina instantei obligatia de a proceda la o analiza efectiva a mijloacelor, argumentelor si propunerilor de dovezi ale partilor, in raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instantei de control judiciar sa verifice legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate in prima instanta si pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Or, preluarea integrala in considerentele hotararii recurate a argumentelor din dosarul nr. 4457/2/2021, fara prezentarea considerentelor logice si juridice proprii, nu poate fi considerata ca raspunde cerintei trasate de C.E.D.O, privind 'examinarea de catre tribunalul sesizat' a 'mijloacelor, argumentelor si propunerilor de dovezi ale partilor', in conditiile in care argumentele sunt ale altui judecator, deci nu ale 'tribunalului sesizat', in conditiile legii.

I.2. Motivarea cuprinde motive straine de natura pricinii si contradictorii

Consecutiv celor de mai sus, o confirmare a faptului ca motivarea este copiata de completul de judecata, care nu a trecut prin propriul sau filtru argumentele reclamate de subsemnatul, o reprezinta inserarea in cadrul sentintei a unor argumente straine de cele invocate.

Respectiv, la pagina 11, ultimul paragraf, prima fraza se arata ca: 'Contrar argumentelor reclamantului legate de nerespectarea art. 42 din Legea nr.24/2000, Curtea precizeaza ca actele administrative cu caracter normativ nu indica in mod regulat si nici obligatoriu temeiul juridic al publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, ci temeiul de drept formal al emiterii si temeiul de drept substantial, respectiv, in conformitate cu definitia actului administrativ cuprinsa in art. 2 alin.1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, articolele de lege pentru executarea sau pentru organizarea executarii carora au fost emise'.

Or, contrar celor aratate de instanta de fond, subsemnatul nu am reclamat neindicarea in preambul al temeiului juridic al publicarii in Monitorul Oficial, respectiv art. 11 din Legea nr. 24/2000, art.72 din Legea nr. 55/2020 prin raportare la art. 42 din OUG nr. 21/2004, ci am reclamat, intocmai celor evidentiate de instanta, lipsa in preambul a 'temeiului de drept substantial, respectiv, articolele de lege pentru executarea sau pentru organizarea executarii carora au fost emise', altfel spus, articolele din Legea nr. 55/2020 in temeiul carora actul a fost emis. Din aceasta perspectiva, se observa un motiv intru totul strain de pricina dedusa judecatii.

In frazele 2 si 3 a aceluiasi paragraf, apare o contradictorialitate logico-juridica a instantei de fond. Mai exact, desi se arata ca in fraza nr. 2 ca ' nu este intemeiata apararea reclamantului in sensul ca hotararii CNSU nr. 36/2020 nu i-ar fi aplicabila dispozitia din Legea nr. 55/2020, avand in vedere.... ca masurile cuprinse in Hotararea CNSU in discutie sunt prevazute, in mod indubitabil, pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, sub incidenta legii mentionate', totusi la fraza nr. 3 se concluzioneaza ca 'Prin art.1 din hotararii CNSU nr. 36/2020 se certifica pandemia de COVID-19 declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii la data de 11.03.2020, fiind evident ca masura certificarii pandemiei s-a dispus in conformitate cu prevederile art.6 lit. c din Legea nr.136/2020 pentru asigurarea sau consolidarea fundamentului juridic si a celui stiintific pentru celelalte masuri dispuse pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19 '.

Trimiterile prin care instanta le face in mod concurential (paralel) la prevederile celor doua legi acrediteaza ideea ca art. 1 din Hotararea CNSU nr. 36/2020 este emis atat in temeiul art. 6 din legea nr. 136/2020, cat si in temeiul legii nr. 55/2020, rationamentul logico-juridic fiind cu totul de neinteles, in conditiile in care textul legii nr. 55/2020 nu legitimeaza posibilitatea certificarii pandemiei de catre CNSU, aceasta prevedere fiind redata doar in cuprinsul Legii nr. 136/2020.

Mai departe, la paragraful nr. 4 al paginii nr. 12 din cadrul sentintei recurate, se insereaza un alt motiv strain de pricina care nu a fost invocat nici prin actiunea introductiva, nici in completarea acesteia si nici in faza dezbaterilor orale din fata instantei de fond in primul ciclu procesual, in faza instantei de recurs sau in fata instantei de fond in al doilea ciclu procesual.

Se prezinta un truism care inlatura o argumentatie inexistenta a subsemnatului, Curtea de Apel aratand ca 'nu poate fi primita nici apararea intemeiata pe Decizia Curtii Constitutionale nr.392/2021',aceasta presupusa critica fiind inlaturata ' deoarece prin aceasta decizie s-a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, care se raporteaza la posibilitatea de contestare a actelor administrative prin care se declara, se prelungeste sau inceteaza starea de alerta, precum si cele prin care se stabileste aplicarea unor masuri pe durata starii de alerta, la nivel national sau pe teritoriul mai multor judete, fara a fi vizate dispozitiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, in discutie in prezenta cauza'.

Or, acest aspect este incontestabil, acesta fiind si motivul pentru care nu am invocat un astfel de argument, insa denota maniera superficiala a modului in care judecatorul fondului a inteles sa copieze motivarea din alt dosar.

I.3 In motivare nu se raspunde la argumentele esentiale formulate in aparare relativ la aplicarea Legii nr. 55/2020 in timp, in raport de interventiile legislative intervenite asupra OUG nr. 21/2004, precum si efectele derogarii de la art. 72 din Legea nr. 55/2020 asupra art. 11 din Legea nr. 24/2000

Obligatia de motivare a unei hotarari trebuie inteleasa ca un silogism logic, de natura a explica inteligibil hotararea luata, ceea ce nu inseamna un raspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin continutul lor sunt susceptibile sa influenteze solutia.

Desi in cadrul notelor de sedinta depuse in cadrul celui de al doilea ciclu procesual, precum si in cadrul dezbaterilor orale, am formulat aparari relativ la critica adusa de CNSU in cadrul cererii de recurs, cu privire la incidenta dispozitiilor Legii nr. 55/2020, aplicabilitatea lor in timp si efectele asupra Legii nr.24/2000, instanta nu a adus niciun contra-argument relativ la aceste aparari. (...)

I.4 In motivare se apreciaza ca nu am indicat folosul practic rezultat pentru mine din anularea Hotararii CNSU nr. 36/2020 atacate, desi am indicat in ambele cicluri procesuale folosul practic, aducand si probe in acest sens

Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 425 C.pr.civ. are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.

Se observa ca instanta de fond 'observand argumentele paratului inaintate instantei supreme valorificate ca aparari pe fond' a redat considerentele din dosarul nr. 4457/2/2021, inlocuind doar la nivel textual interesele reclamantului Piperea cu interesele mele proprii, concluzionand de 2 ori ca nu am aratat folosul practic, fara absolut niciun fel de analiza a motivelor si inscrisurilor invocate si depuse prin cererea de chemare in judecata, a precizarilor, a intampinarii din recurs si a notelor de sedinta, desi ICCJ statuat ca se va reexamina in rejudecare cauza sub toate aspectele.

Dupa cum rezulta cu claritate, curtea tratand absolut superficial actiunea, reproduce (copiind din dosarul nr. 4457/2/2021) o parte a textelor din legea nr. 554/2004 si jurisprudenta CEDO, fara a face insa niciun fel de analiza sistematica a legaturii de cauzalitate intre textele legale invocate si motivele invocate de mine (motive care se intind pe mai bine de 8 pagini ) sau probele administrate, sens in care reproducerea textelor legale a fost practic inutila si a avut doar rolul de a crea impresia unei motivari ample.

Singurele referiri la situatia concreta a subsemnatului ocupa mai putin de 4 randuri, in penultimul paragraf al paginii 15, undea curtea fara niciun fel de argumentatie logico-juridica expediaza direct niste afirmatii de tip concluziv (1. referirile reclamantului la un interes generat de imposibilitatea de a calatori cu avionul si stadiul procesual al unor dosare in care este parte nu sunt de natura a asigura intrunirea acestor cerinte, 2. simpla mentionare a unor afectiuni medicale metabolice ori de natura cardiaca nu are aptitudinea de a demonstra indeplinirea conditiei esentiale).

Mai mult, afirmatiile instantei de fond sunt, nici mai mult, nici mai putin altceva, decat reproducerea unor situatii de fapt afirmate de subsemnatul, contestate de parat si care nu constituiau decat premisa de la care trebuia sa se porneasca in analiza cererii de chemare in judecata, in niciun caz concluzia.

Prin urmare, se constata ca in considerentele sentintei recurate nu se regasesc argumente proprii care sa sustina solutia pronuntata.

Cu alte cuvinte, hotararea recurata nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanta la solutia pronuntata si care sa faca posibila exercitarea controlului judecatoresc.

Motivarea hotararii judecatoresti, respectiv a solutiilor pronuntate, trebuie realizata intr-o maniera clara si coerenta, fiind indispensabila pentru exercitarea controlului judiciar de catre instanta ierarhic superioara si constituie o garantie impotriva arbitrariului pentru partile in proces, intrucat le furnizeaza dovada, pe de o parte, ca solicitarile si mijloacele lor de aparare au fost serios examinate de instanta, dar si ca solutiile adoptate de catre instantele judecatoresti se intemeiaza pe un rationament logico-juridic menit sa confere certitudinea ca instanta a pronuntat o solutie justa, in raport cu imprejurarile de fapt ale cauzei si temeiurile de drept aplicabile.

Pentru toate considerentele anterior aratate, subsumate acestui motiv de recurs, solicit admiterea recursului, casarea in tot a sentintei recurate si retinerea cauzei spre o noua judecata.

II. Hotararea este data cu incalcarea normelor de procedura care atrag nulitatea absoluta a sentintei recurate - art. 488 pct. 5 C.pr.civ

II.1 Instanta isi intemeiaza hotararea pe probe provenite de la parti inexistente in dosar

Potrivit art. 65 alin.1 C.pr.civ, 'Intervenientul devine parte in proces numai dupa admiterea in principiu a cererii sale'.

Desi instanta de fond 'dupa deliberare, relativ la cererile de interventie accesorie formulate in cauza, apreciaza ca acestea nu intrunesc conditiile de admisibilitate in principiu prevazute de lege din perspectiva justificarii unui interes propriu al tertilor [...] sens in care, in raport de dispozitiile art. 63 raportat la art. 64 Cod procedura civila instanta dispune respingerea cererilor de interventie inaintate de catre Departamentul pentru Situatii de Urgenta si numitul Eduard Cristian Irimia', cu toate acestea procedeaza la analiza inscrisurilor depuse de DSU, desi acestea provin de la o entitate care nu a dobandit calitatea de parte in dosar.

Mai exact, in cuprinsul paginii 14 a sentintei recurate, parag 3, instanta retine ca 'La dosarul cauzei se afla depusa minuta sedintei, lista participantilor la sedinta online – filele 161, 162 si 163 volum I dosar fond – care atesta realitatea tinerii sedintei'.

Or, instanta nu-si putea intemeia hotararea pe care inscrisuri depuse de o parte inexistenta in dosar, cu atat mai mult cat ea insasi dispusese respingerea cererii de interventie ca inadmisibila in principiu (desi oricum a fost respinsa in primul ciclu procesual prin incheiere premergatoare, intrata in autoritate de lucru judecat, sens in care repunerea in discutie a cererii de interventie a fost absolut inutila).

Mai mult, singurele inscrisuri administrate in cauza au fost cele ale subsemnatului, pentru celelalte parti nefiind administrata proba cu inscrisuri, in acest fiind si considerentele instantei, care retine la pagina 7, parag. 7 al sentintei recurate ca 'Deliberand, in temeiul art.258 alin.1 si 255 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea apreciaza ca inscrisurile solicitate de catre reclamant a fi folosite cu titlu de probatorii in speta sunt utile si de natura a conduce la dezlegarea pricinii. Incuviinteaza pentru acesta administrarea probei cu inscrisuri. Constata ca se depun la acest termen noi inscrisuri care sunt retinute la dosarul cauzei'.

Dupa cum rezulta cu claritate din textele de mai sus, proba cu inscrisuri a fost administrata doar pentru reclamant, iar nu pentru alte parti, deci cu atat mai putin pentru terti straini de cauza.

Este de remarcat ca in cadrul dezbaterilor orale am si subliniat ca inscrisurile de DSU nu trebuie 'avute in vedere intrucat nu provin de la o parte din prezenta cauza' (pagina 3, parag. 2 ultima teza).

Consecutiv celor de mai sus, se observa ca instanta inlatura argumentele privitoare la lipsa propunerilor grupului de suport tehnico-stiintific, motivat de faptul ca: 'Nu pot fi retinute aprecierile reclamantului privitoare la absenta acestor propuneri, date despre acestea regasindu-se in documentatia prezentata de catre DSU, corelativ cu publicitatea realizata acestora pe site-ul stirioficiale.ro si pe site-ul Centrului National de Supraveghere si Control al Bolilor'.

Altfel spus, instanta, in dispretul dispozitiilor legale, isi intemeiaza sentinta pe niste probe inexistente la dosarul cauzei, si mai mult, pe niste afirmatii false, in sensul ca propunerile GSTS cu privire la HCNSU nr, 36/2020 s-ar regasi pe siteurile indicate de catre prima instanta.

In contextul celor aratate, trebuie amintit ca, in etapa cercetarii judecatoresti, potrivit art. 237 alin.1 C.pr.civ, 'se indeplinesc, in conditiile legii, acte de procedura la cererea partilor ori din oficiu, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca este cazul', iar potrivit alin. (2) pct.7, 'In vederea realizarii scopului prevazut la alin. (1), instanta va incuviinta probele solicitate de parti, pe care le gaseste concludente, precum si pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului si le va administra in conditiile legii'.

In mod irefragabil, din textul de mai sus se desprinde faptul ca etapa de administrare a probelor are loc doar prealabil dezbaterii in fond a procesului, 'cu incuviintarea probelor solicitate de parti' (intervenientii dobandind calitatea de parte doar in ipoteza admiterii in principiu a cererii de interventie), probe pe care instanta 'le va administra in conditiile legii'.

Or, asa cum deja am aratat, instanta nu a administrat niciun fel de proba pentru partile litigante, cu exceptia inscrisurilor pentru subsemnatul.

Procedand la analiza unor probe neadministrate, instanta a pronuntat o hotarare data cu incalcarea normelor de procedura, de natura sa atraga nulitatea neconditionata a acesteia.

Potrivit art. 9 alin.2 C.pr.civ., obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor si in acelasi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.

Totodata, potrivit art. 14 alin. 5 si 6 C.pr.civ., instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate, iar hotararea va fi intemeiata numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau MIJLOACE DE PROBA care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii. (...)

II.2 Instanta de fond nu a respectat dezlegarile instantei de casare (...)

Instanta suprema a statuat cu autoritate de lucru judecat, faptul ca: 'in speta, potrivit preambulului hotararii atacate, actul contestat a fost emis in temeiul dispozitiilor art.4 si art.11 alin. (1) din Legea nr.136/2020'.

Desi instanta de recurs a dezlegat aceasta chestiune, a temeiului de drept in baza caruia actul contestat a fost emis, in raport de care a si casat sentinta pronuntata in primul ciclu procesual, observam faptul ca instanta de fond, in cel de-al doilea ciclu procesual, retine intru totul contrar acestei dezlegari, in repetate randuri, ca actul este emis in baza legii nr. 55/2020.

Mai exact, in paragraful nr. 2, din pagina 11, a setintei recurate, 'Curtea subliniaza ca din cuprinsul deciziei nr. 3479/09.06.2021, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.3251/2/2021 se retine ca argumentul esential in adoptarea solutiei nu l-a reprezentat simpla nementionare a Legii nr.55/2020 in cuprinsul Hotararii CNSU atacate in acea cauza, ci concluzia extrasa in urma analizei in substanta a actului atacat', reiterand acest aspect in paragraful nr. 3 al paginii 11, unde arata ca 'Prin urmare, nu este intemeiata apararea reclamantului in sensul ca hotararii CNSU nr.36/2020 nu i-ar fi aplicabila dispozitia din Legea nr. 55/2020 referitoare la nepublicare pe motiv ca aceasta lege nu este mentionata in preambul, avand in vedere, pe de o parte, ca masurile cuprinse in Hotararea CNSU in discutie sunt prevazute, in mod indubitabil, pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, sub incidenta legii mentionate'.

Or, instanta de fond, chiar daca a fost chemata sa reexamineze cauza sub toate aspectele, nu poate repune in discutie chestiuni elementare care, de altfel, au fost si decisive in solutionarea exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata.

Solutia consacrata legislativ de art. 501 alin. 1 da eficacitate autoritatii de lucru judecat si are o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge din insasi ratiunea controlului judiciar, dispozitiile citate limitand obligativitatea deciziei instantei de recurs la problemele de drept dezlegate.

Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, in conditiile determinate de instanta de recurs, este obligatorie pentru judecatorii fondului, iar instanta determinata sa rejudece cauza nu poate sa refuze o atare interpretare.

Pentru toate considerentele anterior aratate, subsumate acestui motiv de recurs, solicit admiterea recursului, casarea in tot a sentintei recurate si retinerea cauzei spre o noua judecata.

III. Hotararea a fost data si cu depasirea atributiilor judecatoresti – art. 488 pct. 4 C.pr.civ.

Fiecare regim juridic de reglementare a masurilor care au dispuse in temeiul Legilor nr. 55/2020 si 136/2020 are propria sa logica, iar instanta nu se poate substitui legiuitorului si sa creeze un nou regim juridic adhoc (lex tertia), deoarece s-ar ajunge la consecinta inadmisibila ca organul judiciar sa exercite un atribut care nu ii revine, intrand in sfera de competenta a legislativului.

Astfel, instanta retine in considerentele setintei sale ca: 'nu este intemeiata apararea reclamantului in sensul ca hotararii CNSU nr.36/2020 nu i-ar fi aplicabila dispozitia din Legea nr. 55/2020 referitoare la nepublicare pe motiv ca aceasta lege nu este mentionata in preambul, avand in vedere, pe de o parte, ca masurile cuprinse in Hotararea CNSU in discutie sunt prevazute, in mod indubitabil, pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, sub incidenta legii mentionate[...] Prin art.1 din hotararii CNSU nr. 36/2020 se certifica pandemia de COVID-19 declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii la data de 11.03.2020, fiind evident ca masura certificarii pandemiei s-a dispus in conformitate cu prevederile art.6 lit. c din Legea nr.136/2020 pentru asigurarea sau consolidarea fundamentului juridic si a celui stiintific pentru celelalte masuri dispuse pentru prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19. De asemenea, art.2-6 din hotararea CNSU nr.36/2020 se refera la masurile carantinarii si izolarii, privind tot prevenirea si combaterea pandemiei de COVID-19, intrand, deci, in totalitate, sub incidenta Legii nr. 55/2020'. (...)

Finalitatea Legii nr. 136/2020 este circumscrisa unor conditii obiective, clare, respectiv prevenirea introducerii si limitarea raspandirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul Romaniei. Asadar, actele emise sunt dispuse in considerarea unui risc epidemiologic distinct de situatia epidemiologica de la noi din tara care a condus la declararea starii de alerta. Este avuta in vedere situatia epidemiologica existenta in alte state, masurile in discutie putand fi luate independent de existenta sau inexistenta starii de alerta emisa in conditiile Legii nr. 55/2020. Simpla coexistenta a masurilor dispuse prin hotararea atacata cu starea de alerta COVID-19 nu face ca masura contestata sa poata fi calificata ca masura dispusa pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea unei pandemii Covid-19. (...)

Utilizand mecanismul sofistic al trimiterii la dispozitiile Legii nr. 55/2020, dar ignorand intru totul Legea nr. 136/2020, si in special, dispozitiile art.1 si art. 6 din aceeasi lege, instanta de fond a creat o veritabila lex tertia care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, permite judecatorului sa legifereze.

Mai mult, denaturand temeiul juridic al Hotararii contestate, instanta de judecata a interferat si in atributiile executivului, substituind temeiurile de drept prezente in preambulul actului normativ (art. 4 si 11 din Legea nr. 136/2020) cu propriile sale convingeri subiective, straine de cauza, potrivit carora certificarea pandemiei si masurile carantinarii izolarii 'intra sub totalitate sub incidenta legii mentionate' (Legii nr. 55/2020).

Pentru toate considerentele anterior aratate, subsumate acestui motiv de recurs, solicit admiterea recursului, casarea in tot a sentintei recurate si retinerea cauzei spre o noua judecata.

IV. Hotararea a fost pronuntata de un complet nelegal compus – art. 488 pct. 1 C.pr.civ.

Acest motiv de recurs este formulat in mod preventiv, in ipoteza admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a intregii Legi nr. 136/2020, cu termen de judecata la data de 15.02.2021, in dosarul nr. 2309D/2021 aflat pe rolul Curtii Constitutionale.

Avand in vedere ca o eventuala admitere a exceptiei ar consolida cu efect retroactiv neconstitutionalitatea normelor de drept material in baza caruia completul de judecata a fost compus, in mod evident compunerea completului intr-un numar de 3 judecatori ar deveni la randul sau nelegala.

V. Hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material – art. 488 pct. 4 C.pr.civ.

V.1 In ceea ce priveste nepublicarea hotararii in Monitorul Oficial (...)

Procedand, totusi, la analiza instantei de fond cu privire la aplicabilitatea art. 72 alin. 2 din Legea nr. 55/2020, in ipoteza putin probabila a incidentei acestui act normativ in speta dedusa judecatii, se observa ca acesta are urmatorul continut:

'Pentru starea de alerta instituita pentru prevenirea si combaterea unei pandemii COVID-19, dispozitiile... art. 42 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 21/2004 [...] nu sunt aplicabile'.

Ca o prima observatie, dupa cum rezulta cu claritate, textul nu face nicio referire la art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000, 'Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la...", urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga'.

In consecinta, este foarte adevarata afirmatia instantei potrivit careia prin art. 72 din Legea nr. 55/2020 se deroga de la art. 42 din OUG nr. 21/2004, insa cu totul falsa concluzia potrivit careia se deroga si de la normele de drept comun prevazute la art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Dupa cum se observa, textul legal nu instituie o derogare de la normele generale de publicitate prevazute de art.11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa si nici nu concluzioneaza in sensul ca o hotarare a CNSU emisa in temeiul art. 11 din Legea nr. 136/2020 ar face parte din categoria actelor care nu trebuie publicate.

In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 65 alin.3) din Legea nr. 24/2000, potrivit carora 'In vederea abrogarii, dispozitiile normative vizate trebuie determinate expres, incepand cu legile si apoi cu celelalte acte normative, prin mentionarea tuturor datelor de identificare a acestora'.

Mai mult, instanta de judecata acrediteaza ideea ca se poate deroga de la normele de tehnica legislativa, lucru absolut halucinant si cu un profund caracter neconstitutional, in conditiile in care jurisprudenta Curtii Constitutionale sanctioneaza constant respectarea intr-un stat de drept, a normelor de tehnica legislativa, norme care concura la asigurarera unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare.

Astfel, Curtea, in jurisprudenta sa, a retinut ca desi nu au valoare constitutionala, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii ce respecta principiul securitatii raporturilor juridice, iar reglementarea adoptata prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea, precizia si previzibilitatea legii. (...)

Prin urmare, legea trebuie sa intruneasca cerintele de calitate care rezulta din art. 1 alin. (5) din Constitutie – claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, iar legiuitorului ii revine obligatia ca in actul de legiferare, indiferent de domeniul in care isi exercita aceasta competenta constitutionala, sa dea dovada de o atentie sporita in respectarea acestor cerinte. (...)

Ca atare, avand in vedere ca dispozitiile art. 11 din Legea nr. 24/2000 au caracter constitutiv, solicit admiterea recursului, casarea sentintei recurate si constatarea inexistentei HCNSU nr. 36/2020.

Referitor la asertiunea potrivit careia ca actul nu mi-ar fi nici macar inopozabil, data fiind imprejurarea ca hotararea a fost diseminata pe diverse site-uri care nici macar nu sunt consacrate la nivel legal, trebuie subliniat ca motivarea ca instanta de fond nu isi intemeiaza sustinerile pe nicio dispozitie legala, respingand vadit nefondat acest argument.

In al doilea rand, instanta confunda notiunile de opozabilitate legala si 'luarea la cunostinta a actului', cu incalcarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2014, care statueaza la pct 19, cu referire la nepublicarea ordinului MAI nr 400/2004 in Monitorul Oficial, ca: se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau incetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, in cazul de fata, nici macar nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu posibilitatilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate de a se apara in mod eficient. In aceste conditii, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, avand in vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil.

Considerentele referitoare la opozabilitatea actului pe diverse siteuri incalca si Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 10.03.2009, care a statuat ca un act nepublicat nu poate produce efecte juridice si este inopozabil persoanelor fizice si juridice destinatare a normei. (...)

Ca atare, in subsidiar, in raport de Deciziile CCR si CJUE aratate (si obligatorii), solicit casarea sentintei recurate si constatarea inopozabilitatii fata de subsemnatul a HCNSU nr. 36/2020.

V.2 In ceea ce priveste nemotivarea hotararii si lipsa propunerilor Grupului de Suport Tehnico-Stiintific

Contrar asertiunilor instantei de fond, declararea pandemiei de organizatia mondiala a sanatatii NU constituie un suport argumentativ suficient, avand in vedere, ca din nou, se ridica problema eludarii normelor de tehnica legislativa si a Legii nr. 136/2020. (...)

Pentru actele normative (diferite de legi, OUG si HG), instrumentele de prezentare si motivare sunt reprezentate de referatele de aprobare, care sunt particularizate la speta dedusa judecatii sub forma unor propuneri ale Grupului de Suport Tehnico-Stiintific, propuneri la care si instanta face trimitere, insa fara ca acestea sa existe la dosar sau sa fie publicate pe vreun site.

Mai mult, imprejurarea ca OMS a declarat, la data de 11.03.2020, printr-o declaratie de presa televizata 'pandemie' nu duce logic la concluzia ca aceasta declaratie a produs efecte juridice la nivel national, in lipsa unor reglementari. (...)

V.5 In ceea ce priveste vatamarea adusa de actul normativ

Dat fiind faptul ca, dupa cum am aratat deja, instanta a adus argumente de tip concluziv, fara a prezenta nici macar un argument potrivit caruia nu as fi demonstrat 'indeplinirea conditiei esentiale impuse de art. 1 alin. 1 si de art. 8 din Legea nr.554/2004', o eventuala reluare a argumentelor initiale apare ca fiind inutila.

Totusi, din prudenta si pentru clarificarea judicioasa a instantei de recurs, voi reda succint considerentele pentru care subsemnatul justific un interes practic in prezenta cerere.

Cu titlu preliminar, trebuie specificat ca, desi instanta acrediteaza ideea unei 'actio popularis', acest lucru este contrazis de insusi obiectul cererii, prin care am solicit inclusiv constatarea inopozabilitatii, dar si din concluziile orale formulate la fond, in primul ciclu procesual, in care am aratat expres ca ma intereseaza doar persoana mea.

Altfel spus, inopozabilitatea HCNSU nr. 36/2020 fata de persoana mea nu ar produce niciun efect pentru celelalte persoane membre pe teritoriul Romaniei, din moment ce inopozabilitea lipseste de eficacitate actul contestat doar pentru persoanele care au interesul sa o ceara.

In ceea ce priveste privarea de a calatori in strainatate, fara a fi carantinat la intoarcere

Se observa ca instanta, prin denaturarea regimului juridic a hotararii contestate si prin 'hard -copierea' sentintei civile pronuntate in dosarul nr. 4457/2/2021, pleaca de la premisa ca actul administrativ nu a produs si nu produce nicio consecinta asupra persoanei mele, desi acrediteaza ideea ca actul este normativ si-mi este opozabil.

Mai precis, instanta apreciaza ca masurile carantinarii la intoarcere nu pot fi contestate de catre subsemnatul, in dispretul dispozitiilor art. 15 alin.4) din Legea nr. 136/2020, care stabilesc ca:

'Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau incetarea masurilor din prezenta lege pot fi atacate de catre orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim la instanta competenta, cu actiune in anulare la instanta de judecata competenta, atat pentru motive de nelegalitate, cat si de netemeinicie'.

Trebuie specificat ca la dosarul cauzei, in fata instantei de recurs, am prezentat dovezi ale intentiei de a merge in strainatate, in Marea Britanie Londra, pe data de 06 august 2021, Efectuarea unor demersuri suplimentare' precum achizitionarea de bilete, ar fi reprezentat o sarcina excesiva, in conditiile in care, data fiind intentia de a vizita Marea Britanie in scop de relaxare si detensionare, coroborate cu probabilitatea ridicata de carantinare la intoarcerea in tara si foarte redusa de obtinere a hotarari judiciare definitive a hotararii contestate (lucru confirmat de prezenta speta), ar fi reprezentat acte inutile, prejudiciabile pentru persoana subsemnatului atat din punct de vedere al timpului cat si a banilor.

Altfel spus, o eventuala sustinere a faptului ca subsemnatul trebuia sa calatoresc in strainatate, dupa sa fiu carantinat, urmand ca ulterior sa contest hotararea de fata nu poate fi acceptata.

Raportat tot la acest motiv subsumat vatamarii aduse de hotararea contestata, se retine inclusiv o incalcare savarsita de catre instanta de fond a considerentelor Deciziei civile nr. 3883/2021.

Ceea ce poate proba prezumtia de lucru judecat ca mijloc de proba (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanta a decis-o (factum probandum). Asadar, prezumtia de lucru judecat inseamna ca ceea ce s-a rezolvat jurisdictional intr-un prim litigiu va fi opus, fara posibilitatea dovezii contrare, intr-un proces ulterior, care are legatura cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja solutionat.

Prezumtia de lucru judecat reprezinta manifestarea pozitiva a autoritatii de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdictional nu mai poate fi combatut - si constituie, alaturi de exceptia lucrului judecat, instrumentul juridic menit sa serveasca institutiei lucrului judecat, care are la baza doua reguli fundamentale:

a) o actiune nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio) si

b) o constatare (in sensul de solutie privind raporturile juridice deduse judecatii) facuta printr-o hotarare judecatoreasca este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res iudicata pro veritate accipitur).

Dupa cum s-a aratat anterior, prezumtia opereaza atunci cand in al doilea proces se pune o problema solutionata printr-o hotarare anterioara. Ea nu presupune o identitate de actiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

De aceea, prezumtia nu opreste judecata celei de a doua actiuni, ci doar usureaza sarcina probatiunii, aducand in fata instantei constatari ale unor raporturi juridice facute cu ocazia judecatii anterioare de care trebuie sa se tina seama.

In concret, prin recursul formulat impotriva Sentintei Civile nr. 1076/2021, pronuntate in acelasi cadru procesual (reclamant Subsemnatul, parat CNSU) si prin care actiunea a fost admisa in baza aceleiasi cauze (lipsa publicarii in MO a HCNSU), CNSU a adus critici identice ca cele din cauza dedusa judecatii inclusiv cu privire la lipsa de interes a subsemnatului, critici care au fost respinse ca nefondate de catre I.C.C.J. prin Decizia Civila nr. 3883/2021. (...)

In ceea ce priveste posibilitatea suspendarii actelor normative emise in perioada pandemiei

In primul rand, conditia interesului pentru exercitarea actiunii civile este prevazuta de art. 32 alin. 1 lit. d Cod proc. civ. In doctrina, interesul a fost definit ca fiind folosul practic, imediat pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare.

Dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 stabilesc dreptul oricarei persoane vatamate intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de a formula actiune in fata instantei de contencios administrativ prin care sa solicite recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim. (...)

Art. 1 din HCNSU nr. 36/2020 stabileste contextul factual care determina luarea unor masuri restrictive ale carora suspendare provizorie nu este posibila (certifica pandemia). Ca atare, in lipsa certificarii pandemiei, nu poate fi retinuta aplicabilitatea art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, la aceeasi concluzie s-a ajuns si prin Sentinta Civila nr. 1796/2021 in dosarul nr. 7277/2/2021 al Curtii de Apel Bucuresti, a carei solutie de admitere a cererii de suspendare nu a fost recurata.

Potrivit art.5, alin.3 din Legea nr.554/2004:

'In litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14'.

Dupa cum se observa, facand referire la epidemii, textul de mai sus nu mentioneaza modalitatea prin care se stabileste o astfel de situatie, mai precis care este actul prin care se constata, se ia act de existenta situatiei de fapt a epidemiei.

Potrivit art.6 din Legea nr.136/2020, epidemia se declara prin ordin al ministrului sanatatii.

Paratii nu au invocat existenta vreunui astfel de ordin.

In ceea ce priveste ipoteza pandemiei, definite de art.3, lit.o din Legea nr.136/2000, ca fiind 'extinderea unei epidemii pe mai multe continente', instanta constata ca declararea oficiala a unei pandemii nu este suficienta prin ea insasi sa duca la concluzia ca epidemia, la care ea se refera, ar afecta si teritoriul Romaniei, fiind posibil ca ea sa afecteze doar o parte a continentul Europa.

Cel mai probabil, acesta a fost motivul pentru care legiuitorul a impus, prin art.6, lit.c al Legii nr.136/2020, ca pandemia declarata de Organizatia Mondiala a Sanatatii sa fie certificata prin hotarare de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta.

Desigur, o astfel de reglementare intra in conflict cu cea privitoare la declararea epidemiei prin ordin al ministrului sanatatii, deoarece se ajunge in situatia in care aceeasi stare de fapt, respectiv epidemia pe teritoriul Romaniei, sa fie declarata fie de ministrul sanatatii (in ipoteza in care ea are, de exemplu, cauze interne), fie de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (in ipoteza in care ea provine din exteriorul tarii), fara a exista o justificare in acest sens.

Indiferent de cele de mai sus, se retine ca in speta, paratii nu au indicat actul prin care Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat pandemia.

Pandemia a fost certificata prin HCNSU nr.36/2020, insa aceasta nu a fost publicata in Monitorul Oficial.

Fata de cele de mai sus, ar rezulta ca nu este indeplinita conditia premisa pentru aplicarea art.5, alin.3 din Legea nr.554/2004.

Prin urmare, avand in vedere ca instanta de fond nu a analizat in mod real niciunul din motivele invocate cu privire la folosul practic justificat de subsemnatul, atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin actele procedurale ulterior efectuate, solicit casarea sentintei recurate.

Pentru toate aceste motive, solicit admiterea recursului asa cum a fost formulat”.


* Cititi aici sentinta lui Amer Jabre

* Cititi aici decizia ICCJ de rejudecare

* Cititi aici sentinta completului Andrei-Patras-Gavrila din dosarul studentului Adrian Secu

* Cititi aici recursul lui Secu

* Cititi aici sentinta completului Hortolomei-Pavelescu-Bejenar din dosarul avocatului Piperea

Comentarii

# MN date 1 February 2022 18:35 +212

mai mare rusinea ca un student sa dea clasa de drept si corectitudine unor judecatori de la ICCJ, sa vedeti cum judeca, cum motiveaza in roba de magistrat. plangere imediat asta trebue facuta

# maxtor date 2 February 2022 13:06 +13

"copy-paste"?daca rolii mai expune spre publicare mult,vom face acelasi lucru si noi.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 30.09.2022 – Premiu pentru procurorul Nita, palma pentru judecatoarele Panioglu si Gulutanu (Galerie foto)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva