Magistratii Curtii de Apel Bucuresti care au decis lasarea in libertate a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si acolitilor sai Octavian Turcan si Alexandru Stoian, au sustinut, in motivarea incheierii de eliberare a celor trei, facuta publica joi, ca procurorii Parchetului General au intarziat mai bine de 10 luni cu cererea de emitere a unui mandat de arestare preventiva pe numele celor trei, timp in care nu i-au considerat pe inculpati pericol public concret. Completul, prezidat de judecatoarea Viorica Costiniu si format din judecatorii Luciana Mera si Cristina Rotaru a ajuns, cu majoritate de voturi (Costiniu si Mera) la concluzia ca procurorii nu i-au considerat pe cei trei pericol social nici macar in perioada in care au sustinut ca s-a comis infractiunea de favorizare a infractorului Nicolae Popa, deoarece interdictiile impuse inculpatilor exact in perioada in care acestia ar fi comis infractiunea nu au fost mentinute de procurori. In plus, magistratii Curtii de Apel au constatat ca, dupa momentul in care procurorii nu au mai putut obtine autorizatii de interceptare a telefoanelor inculpatilor, nu a mai fost depusa nicio proba relevanta la dosarul cauzei.

Anchetatorii au amanat 10 luni sa ceara arestarea inculpatilor

In motivarea hotararii de eliberare din arest a lui Sorin Ovidiu Vantu si a celorlalti doi inculpati, acuzati de favorizarea infractorului si complicitate la aceasta infractiune, constand in remiterea constanta de bani lui Nicolae Popa, fost director al Gelsor, condamnat definitiv la 15 ani de inchisoare pentru prabusirea Fondului National de Investitii, judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au stabilit ca asa-zisul pericol social reprezentat de cei trei nu mai este actual. De asemenea, magistratii au ajuns la concluzia ca, pentru a raspunde cerintei de celeritate a unei anchete penale si pentru a inlatura din randul opiniei publice starea de neliniste si revolta, procurorii ar fi trebuit sa ceara arestarea preventiva a celor trei imediat dupa descoperirea comiterii faptelor, nu dupa 10 luni de la acest moment. Mai mult, judecatorii au stabilit ca procurorii nu i-au considerat pe cei trei ca fiind pericol social decat o luna de zile, timp in care acestora le-a fost impusa interdictia de a lua legatura cu anumite persoane, interdictie pe care, asa cum a constatat CAB, nu a fost incalcata de inculpati, dar nici prelungita de procurori.

Pericolul a existat, dar a trecut, fara ca procurorii sa se agite!

In motivare se arata: “Acest pericol a existat in perioada decembrie 2009 – martie 2010, dar nu mai este actual, intrucat s-a diminuat in cele 6 luni care au trecut de la ultimele demersuri ale inculpatilor pentru sprijinirea condamnatului Nicolae Popa. Cu toate acestea, la acel moment nu s-a formulat propunere de arestare preventiva. Eventuala sustinere a lipsei de temeinicie a indiciilor privind comiterea faptelor, in absenta relatiilor ce au fost obtinute ulterior pe calea comisiei rogatorii, nu poate fi retinuta, deoarece organul de urmarire penala a considerat ca asemenea indicii au existat imediat dupa inceperea urmaririi penale, cand s-a luat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara. Se poate considera ca, in opinia organului de urmarire penala, acest pericol nu a existat nici macar in perioada decembrie 2009 – martie 2010 caci, desi prin ordonanta din 16.12.2009 de luare a masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatului Sorin Ovidiu Vintu i s-a interzis sa ia legatura cu numitii Nicolae Popa, Virgil Popa si Turcan Octavian, ulterior, incepand cu ordonanta din 12.01.2010 si in ciuda dovezilor referitoare la continuarea demersurilor de sprijinire a lui Nicolae Popa, aceasta interdictie nu a mai fost mentinuta. Arestarea inculpatilor ar fi putut raspunde unor asemenea cerinte (n.n.-de linistire a opiniei publice) daca se solicita imediat dupa comiterea si descoperirea faptelor si nu dupa o lunga perioada de timp. Pentru a fi satisfacatoare, riposta autoritatilor trebuie sa fie adecvata si oportuna si nu amanata sau intarziata. Din aceste motive, lasarea in libertate a inculpatilor Vantu Sorin Ovidiu si Turcan Octavian nu este de natura sa tulbure la acest moment ordinea publica, in conditiile in care arestarea se solicita dupa 10 luni de la momentul la care organele judiciare au luat cunostinta de comiterea faptelor, perioada in care inculpatii au fost pusi la dispozitia autoritatilor prin luarea unor masuri restrictive de libertate, fara ca in ultimele 6 luni sa fi intervenit elemente noi, relevante pentru conturarea necesitatii arestarii preventive. Mai trebuie precizat ca, astfel cum au fost stabilite, obligatiile impuse prin ordonantele de luare si mentinere a masurii obligarii de a nu parasi tara nu au fost incalcate de nici unul dintre inculpati (…)”

Procedura de extradare a lui Popa - prea avansata pentru a mai putea fi influentata

Judecatorii au argumentat decizia de eliberare a celor trei printr-o situatie de fapt cu o perfecta logica juridica, sustinand ca, daca in momentul comiterii faptelor, inculpatii nu au fost considerati pericol social, desi procedura de extradare a lui Popa nu era avansata, si, pe cale de consecinta, putea fi, macar teoretic, influentata, la zece luni de la comiterea faptei, procedura de extradare a lui Popa era avansata, influentarea acesteia de catre inculpati fiind putin probabila. Prin urmare, arestarea a devenit nesustenabila cu acest argument. “Daca in perioada decembrie 2009 – martie 2010 s-a considerat ca inculpatii nu prezinta pericol pentru ordinea publica, cu atat mai putin in prezent, dupa o perioada indelungata de timp in care nu s-au evidentiat alte acte de sprijinire a condamnatului Nicolae Popa, existenta unui atare pericol nu mai poate fi sustinuta. (…) Mai mult, in prezent situatia este diferita de cea existenta la momentul comiterii faptelor. In perioada de timp ce s-a scurs din luna martie 2010, pericolul s-a diminuat si datorita progresului inregistrat in procedura de extradare din Indonezia a numitului Nicolae Popa, urmare a eforturilor sustinute ale organelor de urmarire penala si ale autoritatilor romane. Daca la data inceperii urmaririi penale, Nicolae Popa abia fusese arestat, procedura de extradare fiind in faza initiala, in prezent, asa cum rezulta din infograma transmisa de Ambasada Romaniei in Indonezia, procedura de extradare a ajuns in etapa finala. Rezulta, asadar, ca nici din acest punct de vedere, prin raportare la elementul material si la mobilul infractiunii de favorizare a infractorului, nu se mai poate sustine ca pentru buna desfasurare a procesului penal se impune privarea de libertate a acestora, in acest stadiu al procedurii existand suficiente garantii ca inculpatii nu pot influenta decizia autoritatilor indoneziene asupra cererii de extradare”.

Procurorii nu au putut strange probe pro-arestare dupa ce au epuizat timpul permis pentru interceptari

Un alt aspect criticat de Curtea de Apel Bucuresti, ca instanta de recurs, a vizat modul in care judecatorul fondului s-a pronuntat depasindu-si limitele in care a fost investit sa se pronunte: „(...) judecatorul a retinut, in mod gresit, ca inculpatii sunt cercetati pentru faptele comise in perioada octombrie 2009 – septembrie 2010, perioada indicata si in cuprinsul mandatelor de arestare preventiva. Examinarea propunerii de arestare s-a facut pornind de la aceasta confuzie, instanta depasind limitele sesizarii in ceea ce priveste situatia de fapt avuta in vedere de catre Parchet, eroarea cu privire la faptele ce fac obiectul cercetarii penale influentand analiza temeiniciei propunerii de arestare. Mai mult, desi la dosar nu exista probe in acest sens, in incheierea recurata s-a retinut ca activitatea infractionala a continuat pana in prezent. (...) Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, dupa inceperea urmaririi penale, demersurile de sprijinire a lui Nicolae Popa nu pot fi retinute decat in perioada decembrie 2009 – februarie 2010 (in ceea ce-l priveste pe inculpatul Turcan), respectiv decembrie 2009 – martie 2010 (in ceea ce-l priveste pe inculpatul Vintu), fara ca ulterior sa se dovedeasca savarsirea unor asemenea actiuni. Cu toate acestea, in cuprinsul incheierii recurate si al mandatelor de arestare preventiva emise de prima instanta se retine ca activitatea infractionala a fost desfasurata pana in luna septembrie 2010. Se poate observa ca perioada decembrie 2009 – martie 2010 coincide cu cea in care Tribunalul Bucuresti a autorizat interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice, a activitatilor si convorbirilor din mediul ambiental pentru cei doi inculpati si ca dupa data de 1.04.2010, nu se mai putea obtine autorizarea unor asemenea activitati (...). A afirma ca inculpatii au continuat si dupa data de 1.04.2010 actiunile de sprijinire ale numitului Nicolae Popa, constituie o simpla supozitie, care nu este sustinuta de materialul probator. Imposibilitatea obtinerii, dupa aceasta data, a autorizarii de interceptare nu dispenseaza organul de urmarire penala de obligatia de a dovedi comportamentul ulterior al inculpatilor”.

Intarzierea anchetatorilor in a propune arestarea a creat neliniste in randul opiniei publice

In final, CAB a criticat si modul in care instanta de fond a retinut ca argument pentru emiterea mandatelor de arestare preventiva rezonanta sociala pe care a avut-o prabusirea Fondului National de Investitii, caz in care SOV a fost exonerat de orice raspundere penala si in care Nicolae Popa a primit 15 ani de inchisoare. De asemenea, CAB a atras atentia ca nelinistea sociala poate fi creata nu numai prin comiterea de infractiuni, dar si de o lipsa de reactie a autoritatilor. “Rezonanta sociala a cazului F.N.I. constituie, datorita legaturii dintre infractiunea pentru care inculpatii sunt cercetati in prezenta cauza si condamnarea dispusa in respectivul caz, un element ce contureaza o anumita gravitate a faptei, fiind retinuta deja in acest fel si de catre instanta de recurs. insa, notorietatea si consecintele fenomenului F.N.I. (astfel cum au fost evidentiate in propunerea de arestare preventiva si in incheierea recurata) nu pot fundamenta, prin ele insele, privarea de libertate a inculpatilor Vantu si Turcan. Reactia opiniei publice nu este un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptata in circumstante exceptionale si in masura in care se intemeiaza pe fapte de natura sa demonstreze ca punerea in libertate a unei persoane ar tulbura intr-adevar ordinea publica. Starea de neliniste, de indignare sau de dezamagire a cetatenilor fata de lipsa unei riposte ferme a autoritatilor in raport de comiterea anumitor fapte penale, trebuie corelata cu cerintele de actualitate si oportunitate a arestarii preventive, ce se impun prin necesitatea sa imediata si caracterul de urgenta. Din aceste motive, si luarea cu intarziere a unei astfel de masuri este de natura sa creeze la nivelul opiniei publice un sentiment de neincredere in sistemul de justitie”.

Cititi aici Incheierea integrala a Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a decis eliberarea lui Vantu, cu opinia separata.