Prin 1949, Lucrețiu Pătrășcanu mărturisea că, deși se pregătise asiduu pentru rolul de apărător, n-a prea compărut la bara instanțelor de judecată: „Totdeauna am avut oroare de avocatură și aceasta explică pentru ce, în afara apărării în procesele noastre, n-am practicat-o aproape niciodată”[1]. Oroare am avut și eu, numai că groaza de a-mi hingheri o viață întreagă semenii și sila de intervențiile politicului ori ale Serviciilor Secrete, ca procuror, au învins în cele din urmă și uite așa am devenit avocat...

Apropo, mandarinul Petre Pandrea îl creionează în culori sumbre pe liderul comunist căzut în dizgrația alor săi: „«Om lipsit de meserie și de omenie», «n-ai nici onoare, nici profesie, nici copii, nici familie, ești singur cuc», «nemernicule» sunt câteva dintre invectivele pe care i le aduce Pandrea cumnatului său. Amintindu-i că a fost «avocat leneș, fără clientelă», ajutat și hrănit «în vremuri grele» de rudele sale, își avertizează profetic cumnatul: «Să nu mai dai automobilul brînzoiului Ministerial, soacrămii și nevestimii fiindcă nu vreau să le văd mai târziu în postura Veturiei Goga, la controlul averilor pentru conturi de benzine și uleiuri. Tu le-ai învățat cu milogiala, iar nu cu munca și chiverniseala, bursier etern al familiei, Domnul Goie, mitocan de București»”[2].

Mda, între timp s-au schimbat lucrurile, avocații înregimentați în structurile politice își sporesc brusc veniturile și capătă o vizibilitate neașteptată. Sigur, o asemenea ascensiune are ca efect deprofesionalizarea dezertorului din spațiul juridic, dar avantajele obținute rapid compensează dezbrăcarea de robă.

                                             *

Apropo, cineva care a purtat veșmântul făcătorului de dreptate a rostit niște cuvinte de neuitat: „Să deschidă porțile zăvorâte ale judecătorului, să pătrundă în sufletul lui, gonind răceala, indiferența, revolta și să aducă mila, înțelegerea, înțelepciunea și bunătatea omenească”. Da, fiindcă „justiția dumneavoastră afundă sau înalță, distruge sau salvează”! Ce vorbe minunate și adânci, la care ar trebui să reflecteze toți cursanții de la Institutul Național de Magistratură. Ehe, dar cât de greu se ajunge la înțelepciune și înțelegere... Sigur, milos și bun poți fi din fire, altminteri e cu neputință să devii!

                                             *

Ușa celulei din arest se deschide larg în zornăitul metalic al cheilor căzute pe cimentul pardoselii. „Aveți un coleg nou!” îi anunță gardianul, în timp ce își strânge de pe jos legătura cu desfăcătoare. Îl împinge pe proaspătul venit înăuntru și trage zăvorul în urma lui. Șeful camerei, un interlop musculos și feroce, uns cu toate fărădelegile, îl ia în primire pe musafir: „Ce ai făcut de te-au adus aici?”. Bărbatul, ușor grizonant și stingher, îi răspunde ca la armată: „Am luat mită”. „Cât?” îl iscodește în continuare masculul alfa. „1000 de parai”, primește pe loc lămurirea. „Unde lucrezi?” „Sunt vameș”. „De când?” „De 30 de ani”. „Și abia acum te-au prins?” se miră starostele încăperii cu zăbrele. Și tună către locatarii vremelnici ai „beciului domnesc”: „Bă, voi ați auzit? Bă, să te prindă cu șpagă abia după 30 de ani înseamnă că ești tare rău, frățică! Vă rup șalele dacă nu-l respectați, ați înțeles?”. „Am înțeles, boss!” strigă în cor arestații - găinari, fără să-și ascundă admirația față de confratele lor proaspăt încătușat...

                                             *

O româncă plecată din țara natală de o juma de secol se tot luptă prin instanțele de la noi în fel și fel de pricini, cu osebire civile. Din acest motiv, îmi scrie nemulțumită: „Mahalaua e foarte actuală în justiție. Oare s-a scris despre asta? Multe judecătoare, corupte și abuzive, sunt majoritar din mahala, ca aspect fizic, coafate tipic, nefardate sau fardate strident, fără gust. Culmea, și obraznice, cu ton răstit, de țațe, cu avocații. Ele îi oprimă cu sadism pe bărbații-avocați aflați în minoritate. Am asistat la scene incredibile. Aici, în Germania, femeile sunt minoritare în justiție”.

Radiografia, excesivă și nemeritată, totuși, are ceva deprimant și deloc lăudabil pentru femeile-magistrat.

                                             *

Găsesc în excepționalul volum memorialistic al proaspăt defunctului Dumitru Popescu, Cronos autodevorându-se (vol.V), o remarcă extrem de interesantă cu privire la tagma juriștilor. Astfel, fostul înalt demnitar comunist observă că Stalin, subordonând știința dreptului țelurilor politice, a făcut din „magistrați un fel de mardeiași electorali și din avocați, cantități neglijabile în conflictele de clasă”. Doar electorali? mă întreb în cunoștință de cauză, la capătul unei cariere îndelungate și intense. Oho, câte arestări și condamnări au picat, în ultimele două decenii, taman la țancul scrutinelor, câte campanii mediatice ticăloase s-au pornit aidoma... Iar exemplul – școală, ne place sau nu, îl reprezintă vânătoarea declanșată împotriva formei fără fond numită... Călin Georgescu. Cât despre avocați, confirm rolul lor neglijabil în dosarele urzite din rațiuni superioare de stat. Doar am avut rolul de figurant în multe dintre ele, Sistemul nu poate fi biruit indiferent de știința și charisma ta de paraclet...

                                             *

După ce, altădată, „Unchiul Sam” l-a scos pe șestache din scutlâc pe ucigașul lui Teo Peter, deunăzi i-a recuperat și pe frații Tate. Nu oricum, ci prin presiuni asupra autorităților supuse de la București, dacă dăm crezare cotidianului Financial Times. Cei doi negustori cu prostia omenească de acum au urcat într-un avion privat, au urinat din văzduh pe nerecunoscătoarea Românie, au deschis șampania și dusu-s-au în patria fericirii jurisdicționale... America first again!

                                             *

Cică „oamenii de afaceri și avocații moderni sunt, de fapt, vrăjitori puternici. Principala diferență dintre ei și șamanii teribili este că avocații moderni ne spun povești mult mai stranii”[3], e de părere Yuval Noah Harari într-una din cărțile sale. Zău dacă pricep legătura dintre avocat și vrăjitor!!? Culmea, și puternic! E adevărat, unii au o vrăjeală cât să-i ajute să îmbârlige niscaiva fraieri, însă nici pomeneală să aibă magnitudinea șamanilor! Mda, încă o afirmație stranie a orginalului profesor universitar din Ierusalim.

                                             *

La sfârșit, nu strică un strop de humor, un dialog cu o carieră de invidiat pe rețelele de socializare!

„- Domn’ primar, de la DNA vă căutăm. Am văzut că ați făcut un pod foarte frumos la dumneavoastră în sat!

- Da, mulțumesc de apreciere, chiar e frumos!

- Dar prin sat nu trece niciun râu…

- După ce vin banii de la PNRR, facem și râul!”

La urma urmei, de ce nu, ce mare scofală să încropești un râu? Cu inventivitatea proverbială a românului, orice este posibil în patria bravului... Păcală!