Fosta judecatoare Camelia Bogdan (foto) de la Curtea de Apel in Bucuresti – exclusa definitiv din magistratura in 2022 – ne-a trimis vineri, 12 septembrie 2025, un nou drept la replica dupa articolul in care Lumea Justitiei a publicat motivarea hotararii prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a desfiintat clasarea PICCJ emisa pentru modul in care Cami a solutionat dosarul „Telepatia” (click aici pentru a citi primul drept la replica).

Daca primul drept la replica se referea la articolul cu minuta incheierii (click aici pentru a citi), precum si la editorialul scris de senior editorul Luju Razvan Savaliuc (click aici pentru a citi), de data aceasta al doilea drept la replica are in vedere articolul „Camelia Bogdan, parte a unui mecanism de presiune” (click aici pentru a citi).

Redam intreaga reactie a fostei judecatoare:

„Drept la replica – Dr. Camelia Bogdan

Referitor la articolul publicat pe site-ul Luju.ro sub titlul „ Camelia Bogdan parte a unui mecanism de presiune – Motivarea prin care sefa ICCJ Lia Savonea a desfiintat clasarea pe fapta nu exista...”, solicit publicarea prezentului drept la replica, in virtutea dreptului la informare corecta, completa si responsabila, garantat de Constitutia Romaniei si de legislatia privind protectia demnitatii si imaginii persoanei.

Articolul contine afirmatii false, defaimatoare si profund manipulatoare, care incalca grav prezumtia de nevinovatie si creeaza aparenta unei condamnari penale inexistente.

In mod concret:

1. Nu am fost niciodata cercetata penal, pusa sub acuzare sau judecata pentru vreo infractiune. Decizia ICCJ din 11 septembrie 2025 nu reprezinta o constatare a vinovatiei, ci o modificare abuziva a temeiului juridic al unei ordonante de clasare, schimbandu-se formularea din „fapta nu exista” in „fapta este prescrisa”. Aceasta schimbare nu are fundament procedural si juridic, intrucat:

- Actiunea penala nu a fost pusa in miscare.

- Nu am fost audiata.

- Nu am avut calitate procesuala.

- Nu am beneficiat de dreptul la aparare sau de judecata in dublu grad de jurisdictie. Apararea fiind obligatorie in raport cu limitele de pedeapsa prevazute de Codul penal pentru faptele penale imputate, omisiunea desemnarii unui aparator din oficiu atrage nulitatea absoluta a hotararii.

2. A sustine ca „am comis abuz in serviciu” in aceste conditii este nelegal, defaimator si contrar jurisprudentei CEDO. Articolul induce in eroare opinia publica si afecteaza grav reputatia mea profesionala.

3. Acuzatia privind incompatibilitatea legata de un presupus contract cu Ministerul Agriculturii este falsa. Nu am semnat niciun contract cu aceasta institutie, iar redactia dumneavoastra detine ordonantele si rezolutiile de clasare care confirma inexistenta vreunei fapte penale. Mai mult, aceasta chestiune a fost analizata in cadrul unei proceduri disciplinare, fara retinerea vreunei intentii infractionale.

4. Confiscarea dispusa in dosarul ICA a fost validata de CEDO, inclusiv in cauza Voiculescu si GRIVCO impotriva Romaniei (502/2015). Confiscarea nu este o pedeapsa, ci o masura de siguranta, iar recuperarea produsului infractiunii este o obligatie a statului, chiar si in cazurile in care faptele sunt prescrise.

5. Articolul ignora complet contextul procedural si juridic, precum si faptul ca doamna judecator Lia Savonea a fost direct implicata in repartizarea dosarului ICA in 2014, fiind astfel intr-o pozitie de autojudecare, ceea ce contravine principiului impartialitatii. Mai mult decat atat, nu l-a citat pe colegul Mihai Mihalcea, cu care am pronuntat decizia ICA, parte in ordonanta de clasare, plasmuind Teoria nesustinuta de probe ca acesta s-a cait in fata infractorilor din dosarul ICA. Ulterior, acesta mi-a respins cererea de recuzare a doamnei judecator LIA SAVONEA, fiind in cele din urma declarant incompatibil de catre INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE.

Solicit publicarea integrala a acestui drept la replica, in aceeasi maniera de vizibilitate si distributie ca articolul incriminat, in conformitate cu Legea nr. 8/1996 privind dreptul la replica, Codul Civil si normele deontologice ale jurnalismului.

Prejudiciul moral cauzat de acest articol este semnificativ, afectand grav reputatia mea profesionala. Publicarea unor afirmatii neadevarate, fara verificare si fara oferirea posibilitatii de a-mi exprima pozitia, constituie o forma de hartuire mediatica si abuz de libertate de exprimare. In consecinta, imi rezerv dreptul de a solicita daune morale in instanta, in conformitate cu dispozitiile Codului Civil privind raspunderea delictuala si protectia demnitatii.

Totodata, avand in vedere caracterul sistemic al refuzului dreptului la replica si al campaniilor de discreditare desfasurate de anumite institutii media, intentionez sa sesizez Curtea Europeana a Drepturilor Omului, invocand incalcarea Articolului 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie) si Articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului”.