8 December 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

CORBU A INSPECTAT DOAR PARCHETELE, NU SI SRI – Sefa ICCJ Corina Corbu a verificat doar interceptarile realizate de CNIC pentru parchete, nu si cele pentru SRI pe mandate de siguranta nationala: „Sistemul CNIC asigura accesul simultan, autonom si independent al autoritatilor de interceptare administrate de autoritatile judiciare si SRI. In acest ultim caz, doar pentru mandatele de supraveghere pe Legea 51/1991, care, in limitele art.30/1 din Legea 304/2004, nu fac obiectul prezentelor verificari”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

8 February 2022 18:49
Vizualizari: 4114

Presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Corina Corbu (foto), a reusit o performanta uluitoare: chiar daca s-a dus sa faca verificari la Serviciul Roman de Informatii, judecatoarea nu a verificat efectiv aceasta institutie, ci doar serviciile de interceptari puse de catre SRI la dispozitia marilor parchete (PICCJ, DNA si DIICOT), precum si a tuturor celorlalte parchete din tara, in principal prin Directia Operatiuni Speciale (DOS) din Ministerul Afacerilor Interne.



Faptul ca judecatoarea Corbu nu a verificat efectiv SRI il recunoaste ea insasi, in cel mai recent raport semestrial intocmit in urma vizitei la Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (CNIC), administrat de catre Serviciul Roman de Informatii.

 

Corina e tot muta cand vine vorba despre nelegalitatea CNIC

 

O vizita in urma careia Corina Corbu continua sa inchida ochii la principala problema: CNIC functioneaza fara un cadru legal efectiv, ci in baza unei decizii a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, decizie careia regimul Ciolos-Pruna a incercat sa-i creeze o aparenta de legalitate. Nu reluam toate detaliile acestei manarii legislative – gasiti la final toate episoadele serialului, dintre care primul contine explicatii amanuntite privind lipsa bazei legale a CNIC.

Insistam asupra acestei probleme, intrucat este deja al cincilea raport semestrial dat publicitatii – raport care, la fel ca precedentele trei, nu contine nicio referire la nelegalitatea CNIC.

Inainte de a trece mai departe, amintim ca obligativitatea publicarii acestor rapoarte a aparut abia in 2018, odata cu modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.


Este vorba despre amendarea art. 30/1:


(1) Semestrial sau ori de cate ori este nevoie, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau unul dintre judecatorii anume desemnati de catre acesta verifica modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala.

(2) Verificarea prevazuta la alin. (1) se face in conditiile prevazute prin Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Raportul intocmit cu ocazia verificarilor va fi facut public, prin afisare pe site-ul oficial al Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.


Sefa ICCJ citeaza ciudat din lege


Am citat articolul de mai sus in sprijinul ideii din sapou: Corina Corbu a verificat doar felul in care CNIC intercepteaza pentru parchete si pentru DOS, nu si pentru SRI. O spune judecatoarea insasi, la pagina 9 a raportului, unde recunoaste ca nu a interesat-o felul in care sunt puse in aplicare mandatele de siguranta nationala (MSN-uri):

Sistemul administrat de Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor asigura accesul simultan, autonom si independent al autoritatilor de interceptare administrate si utilizate de catre autoritatile judiciare si de catre Serviciul Roman de Informatii (in acest ultim caz, doar pentru mandatele de supraveghere prevazute de Legea 51/1991 (n.r. privind securitatea nationala a Romaniei), care, in limitele prescrise de art.30/1 din Legea nr.304/2004, care nu fac obiectul prezentelor verificari)”.

Dupa cum observati mai sus, art. 30/1 din Legea 304/2004 nu contine limitari cu privire la MSN-uri. De aceea, este cel putin suspecta sfiala presedintei ICCJ in fata unor astfel de mandate.


SRI ne poate asculta in continuare


In ciuda Deciziei nr. 51/2016, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a spart Binomul SRI-DNA, scotand Serviciul Roman de Informatii din dosarele penale altele decat cele de siguranta nationala, acest serviciu secret poate poate si acum intercepta convorbirile, dar numai la nivel de echipamente, nu si de software. Presedinta Inaltei Curti face aceasta mentiune la paginile 9-10 ale raportului, imediat dupa paragraful de mai sus, dedicat MSN-urilor:

Fiecare autoritate judiciara este complet autonoma in gestionarea si utilizarea propriului flux de acces la sistemul tehnic al Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor.

Niciuna dintre autoritatile judiciare si nici Serviciul Roman de Informatii nu poate sa vizualizeze ori sa acceseze 'tintele' sau operatiunile efectuate de una dintre celelalte autoritati.

Desi separarea nu se poate realiza la nivel fizic, deoarece echipamentele de interceptare sunt aceleasi pentru toti utilizatorii si depind de livrarea traficului de catre operatorii de telecomunicatii, totusi, la nivel logic, separarea pe autoritati este realizata integral: procese separate, zone de stocare distincte ale traficului, acces partajat in aplicatii.


Putem fi ascultati chiar si peste mandat


Pagina 12 a raportului contine o informatie deloc linistitoare: orice roman poate fi interceptat peste durata prevazuta in mandatul de supraveghere tehnica. Cel putin in teorie; in practica, nu s-a intamplat asa ceva. Au aparut erori, intr-adevar, dar ele nu au incalcat legea, da asigurari Corina Corbu la paginile 12-14 din raport:

Din punct de vedere al respectarii cu strictete a prevederilor mandatului de supraveghere tehnica, administratorul platformei partajate (CNIC) a pus la dispozitia autoritatilor conectate la sistem aplicatii informatice de suport al procesului de marcare a criteriilor de interceptare, cu caracter unitar, care integreaza functii de verificare a existentei actului de autorizare si de validare a unor parametri tehnici obligatorii, care sunt destinati, in esenta, sa reduca posibilitatea de eroare umana in procesul de implementare a datelor si sa furnizeze unele mecanisme automatizate de detectare a unor astfel de erori (de exemplu, pot fi semnalate neconcordantele in ceea ce priveste resursele de numerotatie aplicate unui operator de comunicatii oarecare). Aceste aplicatii de suport includ si masuri de verificare si control ale perioadei de valabilitate a autorizarii legale (inclusiv sub aspectul semnalarii automate a duratei/valabilitatii actului de autorizare), insa, potrivit datelor furnizate de catre administratorul sistemului, procesul depinde in continuare, intr-o mare masura, de activitatea operatorilor care executa activitati de marcare. (...)

Pentru prevenirea aparitiei unor erori in procesul de marcare/exploatare, inclusiv prin introducerea de catre utilizatori a unor date eronate in sistemele informatice, CNIC a pus la dispozitia autoritatilor judiciare beneficiare instrumente automatizate de limitare a erorilor materiale si a optimizat procesele de asigurare a conformitatii procedurilor de marcare cu resursele de numerotatie alocate operatorilor de comunicatii electronice. Interceptarea este un proces automatizat, orice eroare detectata fiind semnalizata in cadrul aplicatiilor dedicate prin avertizarea componentei tehnice umane.

Conform informatiilor furnizate de catre administratorului sistemului, in perioada de referinta erorile umane au survenit cu frecventa redusa si doar in situatii punctuale, fiind solutionate de cele mai multe ori fie prin implementarea in pattern, fie prin implementarea corectarii erorii materiale, fara afectarea legalitatii procesului de interceptare. De asemenea, potrivit relatiilor furnizate de catre Parchetul General, in perioada de referinta activitatea de punere in executare a masurilor de supraveghere tehnica s-a desfasurat fara a se inregistra dificultati semnificative. S-au inregistrat, cu titlu de exceptie, situatii punctuale in care au fost identificate criterii incomplet sau gresit indicate in actele de autorizare sau comunicarea cu intarziere a datelor solicitate furnizorilor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului. Aceste disfunctionalitati punctuale au aparut in special in situatia punerii in executare a masurilor de interceptare de catre unele structuri teritoriale de parchet cu sprijinul structurilor tehnice specializate ale Politiei Romane (DOS). Este de remarcat ca ele au fost semnalate doar la nivelul a doua unitati de parchet de pe langa judecatorie, respectiv a patru unitati de parchet de pe langa tribunal si in situatii strict determinate, fiind asadar vorba de situatii izolate, reprezentand un procent redus din totalul masurilor de supraveghere puse in executare cu sprijinul tehnic al Politiei Romane – DOS.

Potrivit informatiilor comunicate de catre respectiva structura a Politiei Romane, rezulta totusi ca o parte a situatiilor semnalate (identificarea unor criterii incomplete sau gresit indicate) pot fi remediate doar de catre beneficiari (instanta/parchetul care a emis actul de autorizare), iar o alta parte, respectiv intarzierile inregistrate in unele cazuri, nu s-ar datora neaparat lucratorilor de politie, fiind utilizata in toate situatiile aplicatia tehnica specifica”.


Politia s-a sfiit sa faca unele interceptari ambientale


Chiar daca personajul principal al raportului ar fi trebuit sa fie Serviciul Roman de Informatii, Corina Corbu se concentreaza pe Directia Operatiuni Speciale. Iar la un moment dat spune ceva cat se poate de interesant: in cateva cazuri, DOS a avut „reticente punctuale” in a efectua interceptari ambientale, motiv pentru care DIICOT s-a dovedit mai curajoasa si a purces ea la munca pentru care DOS manifestase retineri. Nu putem sa nu ne intrebam: oare despre cine sa fi fost vorba, de s-au fastacit cei de la DOS?


Iata ce scrie la pagina 18 a raportului:


DIICOT a mentionat expres ca nu au fost inregistrate dificultati sau diferentieri de natura tehnica ori procedurale in cazurile in care s-a procedat la punerea in executare a masurilor de supraveghere tehnica prin structurile Politiei Romane, cu exceptia unor anumite reticente punctuale in punerea in executare a unor masuri de supraveghere ambientala, situatii remediate prin preluarea cazurilor de catre Biroul tehnic si de criminalistica al DIICOT.


Interceptari neprobate audio


La pagina urmatoare, judecatoarea Corina Corbu dezvaluie faptul ca in cazul a doua parchete, DOS a transmis transcrieri de interceptari fara suportul audio. Totusi, PICCJ da asigurari ca acele probe nu au fost folosite in dosarele penale:

Intr-un alt caz sau semnalat situatii in care s-a constatat lipsa sesiunilor audio pentru care se intocmisera note de redare si transmiterea traficului exportat nesistematizat pe unitati de timp, ceea ce ingreuneaza procesul de cautare a unei convorbiri(din punct de vedere tehnic, datele rezultate din punerea in executare a actelor de autorizare sunt sistematizate pe unitati de timp, ele fiind transferate in mod automat din sistem); in sfarsit, un alt parchet a informat ca, intr-o speta, sesiunea audio a unei comunicatii importante care fusese redata nu s-a regasit pe traficul transmis procurorului, ceea ce a atras dupa sine imposibilitatea valorificarii probei in dosarul penal. (...)

Parchetul General a subliniat ca, in raport cu prevederile art.143 alin.2 C.p.p., care statueaza in sarcina organelor de urmarire penala obligativitatea de a atasa procesului-verbal de redare o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, in situatiile punctuale in care sesiunile audio redate nu au existat pe suporturile optice pe care a fost livrat traficul interceptat in baza mandatului de supraveghere tehnica, comunicatiile de interes nu au fost folosite ca probe in respectivul dosar penal si nu au stat la baza luarii deciziei cu privire la existenta infractiunii si a vinovatiei persoanei cercetate. S-a mai invederat ca aspectele sesizate de parchetele care au inregistrat astfel de situatii au fost calificate drept incidente in legatura cu capacitatea operationala a organelor de urmarire penala si au facut obiectul unor verificari detaliate”.


Corbu se contrazice singura


Incheiem, referindu-ne la mentiunea de la pagina 20: sefa ICCJ da asigurari ca totul este in regula, chiar daca mai devreme a recunoscut ca nu a verificat interceptarile pe mandatele de siguranta nationala si chiar daca la inceputul raportului (paginile 1-2) se spala pe maini, afirmand ca „nu este rolul presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a verifica legalitatea procedurilor sau a probelor obtinute prin mijloace tehnice de supraveghere, atribut exclusiv al judecatorului de camera preliminara sau, dupa caz, al instantei de judecata”.


Iata mai intai pasajul de la paginile 1-2:


B. Limitele si obiectivele verificarii

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.30/1 din Legea nr.304/2004 si art.8 alin.(2) din Legea nr.14/1992, rezulta ca legiuitorul a stabilit in sarcina presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie atributia de verificare a cadrului operational si tehnic menit a asigura accesul nemijlocit si independent al organelor de urmarire penala la sistemele tehnice ale Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii, in scopul executarii, in conditii de legalitate, a supravegherii tehnice prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala.

Asadar, activitatea de verificare reglementata prin Legea nr.304/2004 vizeaza exclusiv masurile generale care au ca scop respectarea dispozitiilor legale privind accesul organelor de urmarire penala la sistemele tehnice ale Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor, in scopul punerii in aplicare a dispozitiilor art.138 alin.(1) lit.a) din Codul de procedura penala, nefiind rolul presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a verifica legalitatea procedurilor sau a probelor obtinute prin mijloace tehnice de supraveghere, atribut exclusiv al judecatorului de camera preliminara sau, dupa caz, al instantei de judecata.


Redam si fragmentul de la pagina 20:


Pe baza verificarilor directe efectuate de catre presedintele ICCJ in cadrul vizitelor de documentare si a datelor furnizate de catre administratorul si beneficiarii SNIC, se mentine concluzia din rapoartele precedente, privind faptul ca in actualul cadru legislativ, operational si tehnic, este asigurat accesul direct si nemijlocit al organelor de urmarire penala la comunicatiile interceptate, iar activitatile specifice de urmarire penala sunt derulate doar de catre personal din cadrul organelor judiciare”.


* Cititi aici intregul raport


Cititi mai jos precedentele episoade ale serialului „Corina Corbu la CNIC”:


- „Pardon, va ascultam din eroare”;

- „Corina Corbu i-a cerut SRI-ului sa se verifice singur”;

- „Corina Corbu continua sa ignore nelegalitatea”;

- „Complicitatea Corinei”.

Comentarii

# Obs date 9 February 2022 11:16 -3

Daca vrem sa fim obiectivi, trebuie sa admitem ca nu are ce sa caute ICCJ, in controlul activitatii SRI, exceptand emiterea mandatelor pe siguranta nationala, care, firesc sunt de competenta acesteia. Ce sa faca SRI, sa prezinte detaliat activitati informativ-operative pe cazuri de antiterorism sau contraspionaj, de exemplu ?!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 7.12.2022 – Judecatori noi la Inalta Curte

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva